Șase localități din România au fost introduse în lista zonelor cu potenţial turistic ridicat, care vor avea prioritate la obţinerea finanţării nerambursabile pentru dezvoltarea infrastructurii turistice, informează Ministerul Turismului într-un comunicat de presă.
Zonele vizate de actul normativ promovat de MT şi Ministerul Dezvoltării şi adoptat în şedinţa Executivului de miercuri sunt Breaza (judeţul Buzău), Siriu (judeţul Buzău), Onceşti (judeţul Maramureş), Mitreni (judeţul Călăraşi), Turcineşti (judeţul Gorj), Hoghilag (judeţul Sibiu) şi Vîrşolţ (judeţul Sălaj).
Zonele cu resurse turistice au şanse mai mari în atragerea finanţărilor nerambursabile. Astfel, proiectele de infrastructură turistică vor fi promovate cu prioritate în cadrul programelor naţionale, regionale şi judeţene de dezvoltare.
„Dezvoltarea sustenabilă a turismului este una dintre priorităţile mele. Fiecare măsură a Guvernului are în vedere creşterea potenţialului turistic, iar pentru acest lucru investiţiile sunt vitale. Prin Hotărârea de Guvern adoptată, am crescut şansele ca zone cu adevărat minunate să devină mai uşor accesibile turiştilor. Cu banii pe care îi pot obţine graţie acestei noi clasificări, autorităţile pot dezvolta tot ceea ce înseamnă infrastructură turistică. Suntem conştienţi că avem nevoie de investiţii în turism şi dovedim acest lucru prin aceste măsuri venite în sprijinul tuturor celor care cred în dezvoltarea României ca destinaţie turistică majoră”, a declarat ministrul Turismului, Bogdan Trif.
Potenţialul turistic al unei zone este determinat de existenţa resurselor turistice, fie ele naturale sau antropice, şi este clasificat conform unei metodologii elaborate de Ministerul Turismului şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
Localitatea Vîrşolţ este recunoscută la nivel judeţean şi chiar naţional prin dealul Golgota, unde localnicii au vii şi sute de pivniţe pentru vin, unele din ele vechi de peste 200 de ani. Viile de pe dealul Golgota, din extravilanul satului Vârşolţ, au o suprafaţă de peste trei hectare, ce nu a fost niciodată cooperativizată şi care era figurată şi pe hărţile care datează din perioada iosefină, fiind realizate în 1764 – 1785.
„Având în vedere farmecul absolut aparte al zonei şi tradiţiile foarte vechi legate de etapele muncii la vie, cât şi sărbătorile legate de acestea, se impune ca zona, care deţine anexe agricole cu identitate locală valoroasă, să fie marcată pe planşa de reglementări urbanistice şi protejată prim măsuri concrete prevăzute în regulamentul local de urbanism”, susţinea, în urmă cu mai mulţi ani, Doina Nejur, arhitectul care a lucrat la planul urbanistic al comunei.
