Tabara Meses, pe inevitabilul drum al paraginii

*construita in 1940, inca actuala Tabara scolara Meses, fosta Cabana a Pionierilor, fosta Casa de Odihna a dascalilor din Salaj, este de ani buni, obiectul unui litigiu intre Agentia Nationala a Taberelor si Liga Sindicatelor din Invatamant. Rezultatul: o stare de incertitudine care duce, an dupa an, la degradarea imobilului

Pana nu mai demult decat cu cativa ani in urma, Tabara Meses primea, in fiecare vara, sute de elevi veniti mai ales din sudul tarii, dornici sa-si petreaca cateva zile de vacanta intr-o tabara de munte. Cu o cladire centrala administrativa, mai multe cabanute cu mai multe locuri si o baza sportiva, Cabana de pe Meses era un loc indragit de elevii din sud, satui de ses si de ape.

Acum, la obiectivul mentionat, mai poti gasi doar un paznic care are in grija de ce a mai ramas din cladiri. Paragina si-a pus deja amprenta pe locul respectiv.

O istorie plina de litigii

Salajul era mentionat, in cursul anului trecut, in raportul Agentiei Nationale a Taberelor si Turismului Scolar cu o notificare de retrocedare a unui imobil aflat in administrarea Agentiei Teritoriale a Taberelor si Turismului Scolar Salaj. Este vorba de fosta Cabana a pionierilor, actuala locatie a taberelor scolare de pe Meses. Notificarea a fost depusa de Liga Sindicatelor din Invatamant Salaj, pe baza unor acte care atesta dreptul de proprietate asupra imobilului, care a fost construit spre sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, din contributia dascalilor, cu destinatia de casa de odihna pentru dascali.

Dar razboiul pentru dreptul de proprietate asupra imobilului de pe Meses are radacini mai vechi. Prima notificare pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost depusa in 2001, anul in care a aparut celebra Lege 10, care permitea revendicarea bunurilor imobile confiscate abuziv de regimul comunist. Asadar, prima notificare depusa la Primaria Zalau, pentru ca imobilul se afla pe raza adminstrativ-teritoriala a acestei autoritati locale, a ramas, potrivit datelor din acea vreme, complet fara raspuns. LSI a revendicat nu doar imobilul de pe Meses, ci si terenul forestier din apropiere, care apartinea de constructie, o suprafata impadurita de 2,8775 hectare de padure. Aceasta notificare a fost depusa la RomSilva, in 2003, dar si aceasta a ramas fara raspuns, timp bun dupa depunerea revendicarii. Apoi, cererea de revendicare a constructiei de pe Meses a fost, din nou, depusa in 2003, de data aceasta la fostul Minister al Invatamantului, dar nici de la acest for nu s-a obtinut vreun raspuns. In cele din urma, LSI a obtinut, in cursul anului 2003, prin sentinta judecatoreasca emisa de Tribunalul Salaj, dreptul de proprietate asupra imobilului de pe Meses, prin care dreptul de proprietate asupra acesteia a fost recunoscut in favoarea ei si s-a dispus retrocedarea ei in natura.

Construita pe timpul ocupatiei hortyste

In cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, LSI a mentionat, la acea vreme, sentinta civila, privind constatarea calitatii LSI, din Salaj, de unic succesor in drepturi a Sindicatului Invatatorilor din Salaj. Mai mult, dosarul depus de LSI a adus la lumina documente despre destinatia initiala a imobilului in cauza. Un asemenea document este reprezentat de Adresa nr. 2.832/1938 a Primariei Zalau catre Asociatia Invatatorilor Salaj, privind atribuirea terenului si a materialului lemnos necesar constructiei casei de odihna, cerere care a fost aprobata de Primaria Zalau, printr-o decizie, care includea si folosirea libera a izvoarelor de apa. O alta decizie a vizat vanzarea catre Asociatia Invatatorilor Salaj a 5 iugare de padure, act finalizat printr-un contract de vanzare-cumparare si un proces verbal de punere in posesie.

Dreptul de proprietate al Sindicatelor Invatatorilor Salaj asupra imobilului inscris in CF 2.806 a orasului Zalau si restituirea in natura a acestuia au fost hotarate prin sentinta Tribunalului Salaj nr. 46/1946.

Dar povestea fostei Case de Odihna a dascalilor din Salaj are o istorie mult mai complicata, imobilul fiind aruncat, de-a lungul timpului, dintr-o proprietate in alta, schimbandu-si administratorii pana in momentul in care nimeni nu a mai stiut precis de cine apartine.

Hotararea de construire a Casei de Odihna pentru dascalii din Salaj a fost luata chiar de acestia, in 1938. Culmea, odata ce materialele de constructie au fost atribuite de Primaria Zalau, iar constructia era pe cale de a incepe, toate fondurile au fost confiscate, in 1940, de hortysti. Cabana a fost ridicata, in cele din urma, in timpul ocupatiei hortyste, dupa care a fost trecuta in proprietatea Primariei Zalau, pana in 1946, cand Tribunalul Salaj a dat sentinta de retrocedare in favoarea Sindicatului Invatatorilor Salaj. Insa, bucuria acestora nu a durat prea mult, deoarece in 1960, imobilul a fost confiscat din nou si trecut in patrimoniul Intreprinderii Balneare Cluj, care i-a dat o destinatie de exploatare in turism.

In 1969, Sindicatul Invatatorilor Salaj a incercat, din nou, sa reintre in posesia imobilului, printr-o adresa (nr. 5.684/24.05.1964) a Consiliului Popular al Judetului Salaj catre Comitetul de Stat pentru Economia si Administratia Locala, prin care se solicita revenirea Caminului de Odihna la destinatia de Casa a Invatatorului.

Justitie in pasi de melc

Litigiul intre cele doua parti implicate – Agentia Nationala a Taberelor si Liga Sindicatelor din Invatamant continua si in prezent, in instantele bucurestene. Actualul director al Directiei Judetene pentru Tineret Salaj, Costel Ardelean, ne-a declarat ca, fiind de putin timp la conducerea acestei directii, nu cunoaste prea multe despre stadiul litigiului. Doar atat ca instanta a aprobat, deocamdata, retrocedarea suprafetei de padure atribuite initial Sindicatului.

La viteza cu care merge justitia in Romania, cine stie, poate ca peste cativa ani buni vom stii si noi, si partile implicate, in administrarea cui a ajuns fosta Tabara.