Sfaturi pentru îngrijirea trandafirilor

Pentru prevenirea și combaterea organismelor dăunătoare: AULECAPSIS ROSAE (păduchele ţestos al trandafirului), ARGE ROSAE (viespea galbenă a trandafirului), MACROSIPHUM ROSAE (păduchele verde al tandafirului), SPHAEROTHECA PANOSA var. rosae (făinarea trandafirului), DIPLOCARPON ROSAE (pătarea neagră), PHRAGMIDIUM MUCRONATUM (rugină).
AULECAPSIS ROSAE (păduchele ţestos al trandafirului) – dăunătorul are o singură generație pe an. Iernează ca femele adulte, pe ramurile sau tulpinile de trandafiri. Primăvară, femelele hibernante depun ouăle sub scut. Incubaţia durează 15-20 zile. Larvele apărute sunt mobile, părăsesc scutul femei și se localizează pe tulpini și ramuri. După prima năpârlire devin immobile și se diferențiază în sexe. Larva mobile parcurge 3 stadii până la transformare în adult, iar cea masculă 4 stadii. La atacuri puternice frunzele se îngălbenesc, se usucă și cad, bobocii florali nu se deschid, țesuturile atacate se necrozează, se exfoliază și în cele din urmă se usucă, lăstarii nu se mai lignifică. Poate ataca și diferite specii de Rubus, Fragaria, dar pagubele cele mai mari le produce la trandafiri.
ARGE ROSAE (viespea galbenă a trandafirului) – dăunătorul are două generații pe an. Iernează în stadiul de nimfă, în sol, la o adâncime de 10-15 cm. Adulții primei generații apar pe la sfârșitul lunii mai începutul lunii iunie. După câteva zile de la apariție încep copulaţia și depunerea ouălor în scoarța lăstarilor fragezi de trandafir sub epiderma, fiind acoperite cu o substanță vezicantă, formându-se cicatrice caracteristice. Din această cauza lăstarii se curbează și butonii florali se dezvoltă anormal. După o perioadă de incubație de 8-12 zile apar larvele, care migrează pe frunzele de trandafir cu care se hrănesc. Ele rod limbul foliar pe margini sau îl distrug total, rămânând numai nervurile principale. Ajunse la completă dezvoltare se retrag în sol la 8-15 cm unde se transformă în nimfe. Noii adulți apar pe la sfârșitul lunii iulie și formează a două generație, care se dezvoltă în lunile august-septembrie. La atacuri mari trandafirii pot fi complet defoliati.
MACROSIPHUM ROSAE (păduchele verde al trandafirului) – dăunatorul iernează în stadiul de ou pe scoarță ramurilor de trandafir, pezentand 7-10 generații pe an. Primăvară apar larvele de fundatrix. ajunse la stadiul de adult se înmulțesc partogenetic și dau naștere la mai multe stadii de fundatrigene. În luna mai în coloniile acestora apar și formele aripate, care părăsesc trandafirul și migrează pe diferite plante ierboase, continuând să se înmulțească partogenetic, dând naștere la mai multe generații de femele aptere și aripate. Spre toamna femelele aripate zboară înapoi pe trandafir și depun larve din care vor rezultă formele sexuate, masculi și femele. După copulatie, femelele depun 2-3 ouă hibernante pe scoarță ramurilor de trandafir. Păduchii colonizează partea inferioară a frunzelor, vârful lăstarilor și bobocii florali. La densități mari, frunzele se incretesc, se ingalbenesc și se usucă. Lăstarii stagnează în creștere, florile nu se mai deschid normal. Organele atacate se acoperă cu ,,rouă de miere ̋, pe care se dezvoltă ciupercă Capnodium salicinum (fumagina). Atacuri mai puternice se înregistrează în primăverile secetoase și călduroase.
SPHAEROTHECA PANOSA var. rosae (făinarea trandafirului) – ciupercă rezistă peste iarnă sub formă de miceliu de rezistență la suprafață ramurilor (baza ţepilor) sau în interiorul mugurilor și sub formă de cleistotecii. În timpul perioadei de vegetație, patogenul se răspândește prin conidiile vehiculate de aer. Condițiile favorabile pentru apariția și evoluția atacului sunt 15-16°C și 90-99% umiditate relativă noaptea și 26-27°C, 40-70% umiditate relativă ziua. Pe toate organele aeriene apar pete albicioase, neregulate și acoperite cu o pasla albă-cenușie, care cu timpul devine pulverulenta, formată din organele de fructificatie ale ciupercii – conidii. Frunzele rămân mici, se răsucesc, se usucă și cad. Lăstarii au o creștere slabă și la atacuri intense se usucă. Toamna în miceliul de pe ramuri apar puncte mici, brune, acestea fiind fructificatiile sexuate ale ciupercii- cleistoteciile.. Bobocii care sunt acoperiți de pasla miceliană pot să nu se deschidă, sau dacă se deschid florile rămân mici, cu petale deformate, acoperite de pete violacee sau brune-închis.
DIPLOCARPON ROSAE (pătarea neagră) – ciuperca se transmite, de la un an la altul, prin strome conidifere pe ramuri pe care în primavera se vor formă numeroase conidii, sau prin miceliu în frunzele căzute, pe care se vor formă în cursul lunii aprilie apotecii. În timpul perioadei de vegetație ciupercă se răspândește prin conidia, care germinează la temperature cuprinse între 10-30°C, cu un optim de 24-25°C. Factorii care favorizează atacul sunt umiditatea atmosferică ridicată, ciupercă atacând mai frecvent plantele cultivate pe solurile argiloase. Boală se manifestă pe față superioară a frunzelor, prin apariția unor pete circulare mari cu un ø de până la 14 mm, de culoare brunanegricioasa sau violet-negricioasă, cu marginile radiar bordate, care pot fi izolate sau pot conflua, ocupând porțiuni mari din limbul frunzei.. După puțîn timp la suprafață petelor apar numeroase puncte mici dispuse concentric, fiind fructificatiile ciupercii – lagăre subticulare de conidii. Frunzele puternic atacate cad timpuriu ducând la defolierea timpurie a plantei urmată de debilitare și înflorire slabă. Boală poate afecta și petiolurile și receptaculii florali pe care apar pete negricioase, precum și ramurile tinere care se decolorează, apoi devin negricioase.
PHRAGMIDIUM MUCRONATUM (rugină) – ciupercă rezistă de la un an la altul sub formă de teliospori sau sub formă de miceliu de rezistență pe ramurile atacate. În primavera, miceliul de rezistență poate formă ecidii cu ecidiospori care produc noi infecții. În cursul perioadei de vegetație, ciupercă de răspândește prin picnospori, ecidiospori și în special uredospori.
Producerea infecțiilor este favorizată de temperature cuprinse între 15-20°C și o umiditate a aerului de 90-100%. Boală se manifestă pe toate organele verzi ale plantei, cel mai păgubitor și fracvent fiind atacul pe frunze.
Primăvară, pe partea superioară a frunzei apar pete galbene, în dreptul cărora apar picnidiile ciupercii sub formă unor puncte mici galbene. Mai târziu pe față inferioară a frunzelor în dreptul petelor se formează pustule circulare, prăfoase, galbene-portocalii, acestea fiind ecidiile ciupercii cu ecidiospori. Mai târziu se formează uredosporii, iar spre sfârșitul verii, pe față inferioară a frunzelor, apar numeroase pustule pulverulențe, brune-negricioase – teliosporii ciupercii, Frunzele puternic atacate se ingalbenesc și cad prematur, ceea ce duce la sensibilizarea lăstarilor care vor degera peste iarnă, iar plantele vor înflori slab.
Se recomandă efectuarea tratamentului fitosanitar la trandafir, pe parcelele unde s-au realizat următoarele condiții:
– temperaturi medii moderate însoțite de umiditate atmosferică ridicată;
– apariția larvelor cu:
1. AMISTAR – 0,8 – 1 l/ha + MAVRIK 2 F – 0,5 l /ha sau
2. PROMESA – 0,8 – 1 l/ha + MOVENTO 100 SC – 0,75 – 1,875 l/ha sau
3. VITISAN -2,5 – 5 kg/ha în 500 – 2000 l apă + MOSPILAN 20 SP – 0,0125%
sau alte produse pentru protecția plantelor omologate pentru a fi utilizate pe teritoriul României.

Responsabil Prognoză şi Avertizare,
Stana Marius