Modificarea Codului Fiscal a adus mai multe schimbări la nivelul taxelor şi impozitelor locale ce trebuie achitate în acest an. Proprietarii de clădiri, terenuri şi maşini au termen limită data de 30 septembrie 2016 pentru plata impozitelor pe case, terenuri şi pe mijloace de transport.
Potrivit Codului fiscal, persoanele care au în proprietate clădiri şi/sau terenuri pe teritoriul României, precum şi cele care deţin vehicule ce trebuie înmatriculate/înregistrate la noi în ţară datorează un impozitul anual, care se achită la direcţiile de specialitate ale primăriilor, respectiv direcţiile de taxe şi impozite locale. De altfel, plata impozitului se face în două tranşe egale, termenele-limită de plată fiind stabilite de autorităţi, în 2016, pentru 30 iunie şi 30 septembrie. Practic, anul acesta a consemnat o premieră în ceea ce priveşte primul termen de plată, în condiţiile în care data-limită iniţială, întâlnită şi în anii precedenţi (31 martie), a fost prorogată cu trei luni de autorităţi, prin intermediul unei ordonanţe de urgenţă care a modificat, în martie, Codul fiscal.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea termen de plată însă, acesta a rămas neschimbat, ceea ce înseamnă că proprietarii de clădiri, terenuri şi maşini pot achita până cel târziu în 30 septembrie, fără penalizări, a doua rată din impozitul anual.
Impozitarea clădirilor
Noul Cod fiscal a adus modificări considerabile sistemului de impozitare a locuinţelor, astfel că, în prezent, acesta nu se mai calculează în funcţie de calitatea persoanei care deţine imobilul (persoană fizică ori juridică), ci în funcţie de destinaţia clădirii, respectiv rezidenţială (scop de locuinţă), nerezidenţială (folosită în scop economic: sedii de firme sau persoane fizice autorizate, spaţii comerciale, cabinete etc) sau mixtă (locuinţă + sediu social). De altfel, această din urmă situaţie, respectiv cazul persoanelor fizice care deţin imobile unde este înregistrat şi un sediu social a creat cele mai multe probleme în practică, în condiţiile în care declaraţia de impunere ce a trebuit depusă, până la 31 mai, la direcţiile de taxe şi impozite locale, nu a fost actualizată în conformitate cu ultimele modificări aduse în luna martie normelor de aplicare la Codul fiscal.
Mai exact, prin intermediul Hotărârii de Guvern nr. 159/2016, autorităţile au decis că proprietarii de imobile folosite cu dublu scop, atât ca locuinţă, cât şi ca sediu social (indiferent dacă desfăşoară sau nu activitate economică la sediu), acolo unde suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu pot fi delimitate, vor datora un impozit similar celui aplicat locuinţelor, cu condiţia să nu îşi deducă cheltuielile cu utilităţile, adică acele cheltuieli comune aferente imobilului: energie electrică, gaze naturale, termoficare, apă, canalizare.
Totuşi, declaraţia de impunere privind destinaţia clădirii, pe baza căreia autorităţile au calculat impozitul datorat anul acesta, nu a fost modificată corespunzător, astfel că formularul model 2016 ITL – 001, aprobat prin intermediul unui act normativ apărut la finalul anului trecut şi pe care contribuabiliii au fost obligaţi să îl depună până la 31 mai nu cuprindea şi situaţia celor care nu au delimitată suprafaţa economică şi care nu deduc cheltuielile cu utilităţile. Concret, formularul intitulat „Declarație fiscală pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădirile rezidențiale/nerezidențiale/cu destinație mixtă, aflate în proprietatea persoanelor fizice” prevede (încă) la secţiunea a VII-a doar următoarele două ipoteze pentru proprietarii de clădiri mixte în care suprafeţele nu pot fi delimitate: la adresa poştală a clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal al unui operator economic, dar nu se desfăşoară nicio activitate economică – în acest caz, proprietarul a trebuit să declare, pe propria răspundere, că la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate economică, urmând ca impozitul datorat să fie unul rezidenţial; la adresa poştală a clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal al unui operator economic care desfăşoară activitate economică, iar cheltuielile cu utilităţile sunt în sarcina operatorului economic – în acest caz, impozitul s-a calculat ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop nerezidenţial (cote cuprinse între 0,2 la sută și 1,3 la sută, în funcție de decizia consiliului local).
Totuşi, celor două posibilităţi de mai sus le-ar putea fi adăugată în curând şi o a treia (litera c), respectiv cazul proprietarilor de locuinţe mixte în care suprafeţele rezidenţiale nu se pot delimita de cele destinate activităţii economice, iar cheltuielile cu utilităţile nu cad în sarcina firmei (PFA-ului), potrivit unui proiect de act normativ lansat recent în dezbatere publică de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), document care, pentru a se aplica, are nevoie de aprobarea ministrului şi publicarea în Monitorul Oficial.
Impozitul pe teren
Noul Cod fiscal, în vigoare de la 1 ianuarie, stabileşte la art. 465 că impozitul pe teren se calculează luând în calcul suprafața terenului, rangul localităţii în care este amplasat terenul, zona şi categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local şi este datorat, pentru întregul an fiscal, de persoana care are în proprietate terenul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior. Astfel, în cazul unui teren amplasat în interiorul oraşului (intravilan), impozitul se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare dintr-un tabel reglementat de Codul fiscal.
Potrivit legislaţiei în vigoare, rangul localităţii este stabilit astfel: rangul 0 – Capitala României, municipiu de importanţă europeană; rangul I – municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel european; rangul II – municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi; rangul III – oraşe; rangul IV – sate reşedinţă de comună; rangul V – sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi oraşelor.
În ceea ce priveşte terenul amplasat în extravilan, adică în afara oraşului, impozitul se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul disponibil aici, înmulţită cu acelaşi coeficient de corecţie corespunzător, ca în cazul terenurilor intravilane.
De reținut că, în cazul dobândirii unui teren pe parcursul anului, noul proprietar are obligaţia de a depune o declaraţie de impunere, alături de documentele justificative, la direcţiile de taxe şi impozite locale, în termen de 30 de zile de la achiziţie, obligaţie valabilă şi în cazul dobândirii unei case sau a unei maşini pe parcursul anului.
