Sălăjeanca de la marginea pădurii și lecția de viață

Are 73 de ani, este văduvă, la una dintre mâini are o deficiență, este incompletă, așa s-a născut, dar asta n-o împiedică să-și taie singură lemnele pentru iarnă. Cu brațul stâng, cel bun, prinde bine coada de la secure, iar cu cel incomplet, fără palmă, o fixează și lovește. Butucul cade despicat, lovitura lansând un ecou în pădurea de lângă Fetindia. La tanti Valeria m-a dus Adrian Crăciunaș, un preot tare implicat în viața comunității, în a ajuta pe cei suferinzi. Lângă noi s-au aflat și câțiva jandarmi, oameni veniți să îi aducă femeii un pachet, un strop de bucurie. Părintele a intrat primul în curtea gospodăriei. Femeia era sus, în grădină, tăia lemne. Ne-am apropiat. Cei doi s-au îmbrățișat. Femeia s-a bucurat să-l vadă pe părinte, dar a fost reținută la vederea noastră. Jandarmii i-au explicat motivul prezenței lor. Valeria a rămas văduvă de ani buni, o mai ajută copiii, dar mai lucrează și singură. Are pensie de handicap și pensie de urmaș, nu se plânge, nu este un caz social, ci se bucură că poate munci. Nu își dorește decât sănătate, pentru a mai putea munci lângă casă. Are de crăpat lemne, trebuie aranjate, pregătite pentru iarna viitoare. Grădina e frumoasă, căsuța arată bine, iar peisajul cu pădurea îți rămâne întipărit în minte. În timp ce tanti Valeria ne povestea, fără să le ceară nimeni, cei doi jandarmi au pus mâna pe secure și au început să crape și să aranjeze lemne. Fața femeii s-a luminat. Comandantul Jandarmeriei Sălăjene, Adrian Cigăran, i-a spus că este un exemplu, un exemplu pentru toată țara asta în care locuim, trăim și muncim. Cine știe, poate o văd pe această sălăjeancă și bărbații care zac intenționat, cei care pot munci, dar stau deoparte cu țigara și paharul în mână. Valeria ne-a spus sec: „Cine să îmi crape lemnele, mama, tata? Nu pot, îs în cer, Dumnezău să-i hodinească acolo unde îs!” Este o femeie foarte harnică, poate cea mai harnică din sat. I-am mulțumit pentru că ne-a primit și pentru că a stat de vorbă cu noi. Îți mulțumim, tanti Valeria și îți dorim multă sănătate! Ne-am retras. A rămas femeia, lemnele și foșnetul pădurii.