Românii îl sărbătoresc astăzi pe ocrotitorul lor, Sfântul Andrei

Peste 60.000 de români îşi sărbătoresc astăzi anomastica cu prilejul Sfântului Apostol Andrei. Acesta este sărbătorit anual la data de 30 noiembrie. S-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte – Ierusalim. Scriptura spune că Andrei era fratele lui Simon Petru, amândoi fiind pescari, alături de tatăl lor.
Potrivit cercetatorilor, numele Andrei era destul de prezent printre evrei, încă din perioada sec. II-III d.Hr. Pentru romani, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se susţine că acest nume – Apostolul Lupilor – derivă din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar si de la simbolul lor – lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun ca acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei şi că cel care era căpetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Pestera care i s-a oferit ca adăpost. Deşi Andrei era iudeu, numele său derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz” sau „bărbătesc”. A ascultat predicile lui Ioan Botezătorul şi proorocirile lui despre Mesia, iar apoi a fost martor la Botezul Domnului în apa Iordanului. După ce l-a anunţat pe fratele său Petru că ”a găsit pe Mesia”, a plecat după Iisus la chemarea ”Veniţi după Mine şi de acum vă voi face pescari de oameni”. Apostolul Andrei a fost nelipsit de lângă Hristos şi martor al alegerii celorlalţi apostoli, a ascultat parabolele şi cuvintele spuse de Iisus mulţimilor, a asistat la toate minunile săvârşite şi a fost prezent la marile momente din viaţă pământească a lui Hristos: la Cina cea de Taină, la Răstignire, la Punerea în mormânt, la Înviere şi la Înălţare. După învierea lui Iisus şi coborârea Duhului Sfânt, la Rusalii, Apostolii au mai rămas câţiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. În urma poruncii Domnului de a vesti Evanghelia la toate neamurile, Apostolul Andrei a propovăduit în Asia, Pontul Euxin şi pe malurile Dunării. În prima călătorie misionară a întemeiat, împreună cu Sfântul Ioan, comunităţi creştine în Antiohia, Efes, Niceea şi Bizanţ. –
La Sinodul Apostolic din jurul anilor 49-50 de la Ierusalim, apostolii au tras la sorţi pentru a decide unde va merge fiecare.Tradiţia Bisericii spune că Apostolului Andrei i-a revenit Scytia, Dobrogea, şi astfel a pornit în a doua sa călătorie misionară. Mai întâi, Andrei l-a însoţit pe fratele sau Apostolul Petru prin Asia Mică, apoi a trecut în Peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit pentru o periodă. Apoi a continuat misiunea de propovăduire a Evangheliei până în sudul Rusiei de astăzi. S-a întors în Grecia, consolidând comunităţile creştine înfiinţate de Apostolul Pavel şi de alţi Apostoli, ajungând până în oraşul Patras din Peloponezul grecesc. Acolo a murit ca martir în ziua de 20 noiembrie a anului 60, răstignit pe o cruce în formă de X. Tradiţia spune că după moartea sa s-a iscat din senin o furtună şi un fulger i-a orbit pe toţi cei de faţă.
De atunci, semnul crucii în formă de X a devenit simbolul atragerii atenţiei faţă de pericolele iminente şi prevenire a accidentelor. După moartea sa moaştele s-au păstrat la Patras. Pe la anul 350 împăratul Constanţiu al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare, a dus moaştele în Biserica Apostolilor din Constantinopol. Au stat acolo 500 de ani până când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul le-a înapoiat locuitorilor din Patras capul Sfântului Andrei. În anul 1208, în timpul celei de-a patra Cruciade, relicvele au ajuns în domul San Andrea din Amalfi, lângă Neapole. Au rămas acolo până în 1462 când au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc, iar Papa Pius al II-lea le-a mutat în catedrala Sfântul Petru. După încă cinci secole, capul Sfântului Andrei a fost înapoiat bisericii din Patras.

Sfântul Andrei a propovăduit în Dacia Pontică – Dobrogea de astăzi

În sprijinul evanghelizării Daciei Pontice de către Apostolul Andrei vin şi spusele Sfântul Ipolit, că ”a vestit cuvântul Evangheliei sciţilor şi tracilor”, sau ale episcopului Eusebiu de Cezareea, cel mai de seamă istoric din primele veacuri care scria în ”Istoria bisericească” faptul că Andrei a propovăduit şi în Dacia Pontică, Dobrogea de astăzi. Stau mărturie şi inscripţii şi vestigii arheologice sau unele toponimice: peştera Sfântului Andrei sau pârâiaşul Sfântului Andrei, dar şi colinde sau creaţii folclorice dobrogene. Unul dintre aceste colinde pomeneşte de „schitul” sau „mănăstirea” lui Andrei, la care veneau Decebal şi Traian, cel din urma ascultând şi slujba săvârşită acolo.

Sfântul Andrei – ocrotitorul României

Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărt în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roşie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”. Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească naţională.

La multi ani celor ce poartă numele Sfântului Apostol Andrei !