Până de curând (adică până la intrarea în vigoare a Noului Cod Civil în octombrie 2011), în legislaţia noastră era statuat un principiu clar -„cesiunea de datorie este interzisă”-. Acest principiu se traducea în fapt şi prin imposibilitatea cesionarii unui contract (un contract cuprinzând drepturi, dar şi obligaţii, adică datorii), motiv pentru care, în practică, se foloseau tot felul de artificii juridice (spre ex.novaţia) care duceau la acelaşi rezultat – preluarea contractului de o altă persoană.
Totuşi, aceste mecanisme juridice nu asigurau acelaşi efect pe care l-ar fi avut cesiunea propriu-zisă de contract (dacă această ar fi fost posibilă), deoarece nu permiteau preluarea efectivă a raportului juridic, ci, practic, prin novatie, spre exemplu, începea un nou raport juridic; or, dintr-un nou raport juridic, începeau să curgă termene noi de plata, nu puteau fi invocate excepţii/apărări bazate pe raportul juridic iniţial etc.
Odată cu Noul Cod Civil însă, cesiunea de contract a fost permisă şi reglementată în mod explicit, această fiind, bineînţeles, posibilă, numai cu respectarea anumitor condiţii.
Condiţiile cesiunii de contract
Într-un contract aflat în derulare, una din părţile contractului poate să îşi substituie o altă persoană (adică să îi transfere/cesioneze acesteia contractul), dacă sunt îndeplinite anumite condiţii.
În operaţiunea de cesionare a unui contract sunt implicaţi 3 (trei) actori: 1) cedentul (partea din contractul iniţial care cesionează drepturile şi obligaţiile sale din contract către un terţ); 2) cesionarul (partea străină de contract (terţ) căreia i se cesionează contractul de către Cedent şi care intră deci în contract în locul acestuia) şi 3) partea rămasă în contract (cocontractantul iniţial din contract care şi rămâne în contract) Iată care sunt condiţiile cesiunii de contract: (i) prestaţiile rezultând din contract să nu fi fost integral executate
Această condiţie este îndeplinită, spre exemplu, în cazul contractelor cu executare succesivă (ex. contract de închiriere) deoarece prestaţiile rezultând din aceste contracte se întind în timp, astfel că, oricând pe parcursul valabilităţii contractului (deci până la expirarea termenului), mai există prestaţii de îndeplinit, deci acestea nu au fost integral executate.
De asemenea, şi în cazul contractelor cu executare dintr-o dată (ex. contractul de vânzare-cumpărare) există posibilitatea că prestaţiile să nu fi fost integral executate atunci când, spre exemplu, plata preţului se face în rate. (îi) partea iniţială din contract şi care rămâne în contract să îşi dea acordul cu privire la cesiunea contractului
Atenţie: În cazul în care contractul care face obiectul transferului/cesiunii se încheie obligatoriu într-o anumită formă (spre ex., formă autentică), cesiunea contractului şi acceptarea acesteia trebuie să fie făcute tot în formă autentică (aşa-numitul „principiu al simetriei formelor”). (iii) contractul care face obiectul cesiunii să NU fie un contract încheiat în considerarea calităţilor personale ale părţii contractante care urmează îl cesioneze (aşa-zisele contracte „intuitu personae”) Şi în cazul contractelor încheiate în considerarea calităţilor potenţialului Cedent, dacă aceste calităţi sunt obiective (spre ex., dacă se are în vedere strict experienţă persoanei de un anumit număr de ani într-un domeniu), atunci acesta şi-ar putea substitui o persoană cu aceleaşi calităţi (respectiv, cu aceiaşi ani de experienţă în domeniul respectiv). Dacă însă, contractul s-a încheiat iniţial tocmai datorită unor calităţi specifice, subiective, deţinute de potenţialul Cedent (spre ex., talentul/stilul unui anumit pictor, competenţă/reputaţia unui anumit medic), atunci cesiunea de contract nu este posibilă.
Efectele cesiunii de contract
Din punct de vedere juridic, faptul că o parte dintr-un contract (Cedentul) cesionează contractul, înseamnă că toate drepturile şi obligaţiile sale sunt transferate către un terţ (o persoană din afară contractului – Cesionarul), iar Cesionarul devine astfel parte în respectivul contract în locul Cedentului.
Din această substituire în contract rezultă următoarele consecinţe: (i) Cedentul iese din contract fiind eliberat de obligaţiile decurgând din acesta
Atenţie: Există 2 (două) situaţii de excepţie când Cedentul nu este eliberat de obligaţiile decurgând din acesta: 1) dacă Cesionarul nu îşi execută obligaţiile, legea recunoaşte celeilalte părţi din contract un drept de a se îndrepta împotriva Cedentului şi 2) atunci când Cedentul a garantat că Cesionarul va execută contractul; în acest caz, dacă Cesionarul nu execută contractul, Cedentul va răspunde pentru această neexecutare în faţă celeilalte părţi contractante. (îi) partea care a rămas în contract poate invocă faţă de partea nou intrată în contract (Cesionar) toate excepţiile şi apărările rezultând din acesta
Atenţie: De la această regulă, există o excepţie, şi anume, partea rămasă în contract nu poate invocă împotriva Cesionarului excepţiile rezultând din drepturile sale personale care s-au născut în contract împotriva Cedentului (spre ex., acţiunea în anulare pentru vicii de consimţământ – eroare, dol sau violenţă). O astfel de acţiune personală împotriva părţii iniţiale din contract (Cedentului) poate fi exercitată de partea rămasă în contract împotriva părţii nou intrate în contract (Cesionarului) doar dacă în contractul de cesiune a fost stipulată explicit această posibilitate.
Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro
av.COLTUC MARIUS
(P)
Procedurile de a transmite un contract către o altă persoană
