Poştaşii sălăjeni: muncă de ocnaş, salarii de mizerie

Munca unui factor poştal este una dintre cele mai grele şi solicitante din tot nomenclatorul de meserii. Pe lângă responsabilitatea sumelor mari de bani pe care le poartă asupra lor zi de zi, în genţile grele purtate pe umăr, până la corespondenţa pentru care au la fel de mare responsabilitate, drumurile prin temperaturi de 40 de grade sau prin ploaie ori prin gerul iernii, sunt lucruri obişnuite pentru ei. Zeci de kilometri parcurşi zilnic, tot atâtea posibile pericole pe care le pot întâlni în drumurile lor, plus munca de la Oficiul de Prezentare, unde fiecare ia în primire uriaşa geantă cu… de toate, iată doar câteva din principalele activităţi ale unui poştaş.

Pentru toate acestea, o mare parte din factorii poştali primesc, lunar, un salariu mizerabil, perspectiva unui viitor petrecut prin spitale şi a unei pensionări incerte. Deşi protestele lor nu au fost multe în ultimul an, se pare că cei responsabili pentru ajungerea la astfel de situaţii nu par să dea semne de înţelegere, cu atât mai puţin de rezolvare, fie şi parţială, a situaţiei acestei categorii de salariaţi. De la creșterea salariilor și protecția salariaților defavorizați, poștașii solicită deblocarea posturilor vacante din sistem, înlocuirea sistemului informatic, îmbunătățirea condițiilor de muncă şi o remuneraţie decentă, în conformitate cu activitatea depusă.

Liderul Sindicatului sălăjean: „Săptămâna viitoare mergem la Bucureşti!”

Reprezentantul Sindicatului Lucrătorilor Poștali din Sălaj, Călin Balog, ne-a declarat că protestul spontan ce a avut loc joia trecută în cadrul Oficiului Poştal de Distribuire Zalău şi în Oficiul Zonal Poştal Zalău a fost pe deplin justificat, date fiind condiţiile deosebit de grele în care lucrează factorii poştali, dar mai ales salariile foarte mici cu care aceştia sunt remuneraţi. Este o situaţie grea care, iată, se perpetuează de la o lună la alta. Condiţiile de muncă sunt grele, este un adevăr pe care îl poate vedea oricine. Oamenii aceştia duc zilnic în spate, prin tot oraşul, o geantă de 25 de kilograme, indiferent că e arşiţă, plouă sau este viscol.

Sunt mulţi care au salariul minim pe economie. Sunt bani puţini pentru munca pe care o fac zi de zi. La noi sunt peste 50 de lucrători care iau minimum pe economie, lunar. Desigur, aşa cum se vehiculează, din ianuarie 2017 salariul minim va creşte până peste 1.400 de lei însă chiar şi această sumă este una prea mică în comparaţie cu efortul depus dar şi cu responsabilitatea acestor oameni. Mulţi dintre ei ajung să se îmbolnăvească la vârste la care alţii sunt în plină putere. Eu, în calitate de lider sindical, îi susţin şi îi sprijin. Săptămâna viitoare voi merge la Bucureşti iar acolo vom vedea care sunt următorii paşi. Cu siguranţă dacă cerinţele lor nu vor fi luate în considerare de către autorităţi, se va ajunge la forme de protest care vor afecta întreaga activitate poştală”, a spus Călin Balog, preşedintele Sindicatului Lucrătorilor Poştali Filiala Sălaj.

Viaţă de ghişeu

Nici la ghişee situaţia nu este mai blândă. Volumul de muncă este unul mare, iar activităţile sunt diversificate, fiecare cu specificul şi problemele ei. Toate în, şi pe capul unei funcţionare de la ghişeu. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi la Poşta Astralis, acolo unde o singură funcţionară preia şi eliberează sute de pachete internaţionale. Pentru fiecare pachet trebuie întocmită o fişă şi completată o chitanţă electronică. Angajata beneficiază de multe ori de ajutorul vameşilor care,şi ei, fac în plus faţă de ceea ce oricum fac, şi ajută la activităţile mai grele, fizice, pentru ca oamenii care stau la coada uriaşă să plece mai repede şi mai mulţumiţi din micul sediu al poştei externe Astralis.

Toate acestea, pentru un salariu puţin peste 1000 de lei. Fie că discutăm de cei din teren, fie de cei din distribuţie, din gară, sau de cei de la ghişee, viaţa angajaţilor Poştei Române este una grea, iar munca este plătită în bătaie de joc. “Plec buimacă de la muncă. Nici nu mai văd pe unde calc. Am completat astăzi peste o mie de înştiinţări, pe lângă asta, activităţile zilnice, scrisori, colete, altă corespondenţă şi, după cum vedeţi, în permanenţă cineva este în faţa ghişeului. Uneori pur şi simplu nu am când să fac toate celelalte activităţi pentru că sunt clienţi şi fireşte, trebuie serviţi. Şefii de la Bucureşti au salarii uriaşe, prime de sărbători, bani de vacanţă. Nu cerem aşa ceva, cerem doar ca munca pe care o facem să fie plătită aşa cum se cuvine, nu batjocorită cu câteva sute de lei aruncate ca la sclavi, în faţă. Nu mă plâng, asta este munca pe care mi-am ales-o, dar ceea ce se întâmplă la noi este cumplit, nicăieri nu vezi aşa ceva”, ne-a spus o angajată a celui mai mare Oficiu Poştal din Zalău.

La nivel naţional, protestele factorilor poştali par să se înteţească. Lucrătorii Poştei se plâng de neajunsurile din sistem şi cer disperaţi sprijin autorităților pentru a nu se ajunge la blocarea activității unei companii strategice la nivel național. De la creșterea salariilor și protecția salariaților defavorizați, poștașii mai solicită deblocarea posturilor vacante din sistem, înlocuirea sistemului informatic, îmbunătățirea condițiilor de muncă, rămase, în multe unităţi, aceleaşi ca acum 40 de ani. În cazul în care lista de revendicări nu va fi soluționată, poștașii susțin că vor recurge la proteste, de la pichetarea prefecturilor din țară la declanșarea grevei generale.