Problemele de sănătate condamnă cele mai multe persoane cu dizabilităţi să trăiască din indemnizaţia mică pe care o primesc de la stat. În Sălaj, în ultimii doi ani, 28 de persoane cu dizabilităţi au fost angajate, potrivit evidenţelor Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Sălaj. Iar în prezent, sunt înregistrate doar două persoane cu dizabilităţi aflate în căutarea unui loc de muncă. Contribuabilii care au cel puţin 50 de angajaţi au obligaţia de a angaja persoane cu handicap în proporţie de minimum patru la sută din numărul total al acestora. În caz contrar, aceste firme trebuie să achite la stat echivalentul salariilor minime pe care le-ar plăti dacă ar avea astfel de angajaţi.
În Sălaj, doar 13 persoane cu dizabilităţi şi-au găsit un loc de muncă
Conform statisticilor oficiale, în judeţul Sălaj, există 13.952 de persoane cu dizabilităţi. Dintre acestea, 900 sunt copii. O parte dintre aceşti sălăjeni îşi caută un loc de muncă, însă din cauza problemelor pe care le au, firmele devin destul reticente când vine vorba de angajarea unei astfel de persoane. Firmele cer pe lângă pregătirea profesională riguroasă şi experienţă. Tocmai de aceea sunt foarte reţinute când vine vorba de angajarea unei persoane cu dizabilităţi.
Potrivit evidenţelor Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Sălaj, anul trecut, dintre persoanele cu dizabilităţi care şi-au căutat un loc de muncă prin intermediul Agenţiei, doar 13 au fost angajate. În anul 2011, au fost încadrate în muncă 15 astfel de persoane.
“Este vorba despre persoane absolvente ale unor şcoli profesionale, licee de artă şi meserii, persoane necalificate şi chiar o persoană cu studii superioare în domeniul juridic, aflate în evidenţele Agenţiei pentru a-şi găsi un loc de muncă”, a explicat Alexandru Pura, director adjunct AJOFM Sălaj. Potrivit acestuia cele 13 persoane cu dizabilităţi angajate, anul trecut, au fost încadrate în meserii precum confecţioner îmbrăcăminte, muncitor necalificat, lucrător comercial şi consilier juridic.
Plăteşti impozite mai mici dacă ai angajaţi cu handicap
Potrivit ultimelor noutăţi de la ANAF, contribuabilii care au cel puţin 50 de angajaţi au obligaţia de a angaja persoane cu handicap în proporţie de minimum 4 la sută din numărul total al acestora. Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private care nu angajează persoane cu handicap pot alege să plătească lunar la bugetul de stat o sumă reprezentînd 50 la sută din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap. Suma va fi declarată în fiecare lună, pînă la data de 25 inclusiv a lunii următoare perioadei de raportare.
Conform legislaţiei în vigoare privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform pregătirii lor profesionale şi capacităţii de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de evaluare de la nivel judeţean.
Angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază şi de unele drepturi precum deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă protejate şi achiziţionării utilajelor şi echipamentelor utilizate în procesul de producţie de către persoana cu handicap, deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă, precum şi a cheltuielilor cu transportul materiilor prime şi al produselor finite la şi de la domiciliul persoanei cu handicap, angajată pentru muncă la domiciliu, decontarea din bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de pregătire, formare şi orientare profesională şi de încadrare în muncă a persoanelor cu handicap, o subvenţie de la stat, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.
Firmele au obligaţia să angajeze persoane cu dizabilităţi
Firmele mari, cu peste 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja patru la sută persoane cu dizabilităţi. De exemplu, din 50 de salariaţi, două trebuie să provină din rândurile celor cu diverse invalidităţi, iar la 100 de salariaţi trebuie să fie patru cu dizabilităţi. Angajatorii care nu respectă această normă vor achita un fel de taxă, care reprezintă echivalentul salariului minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de posturi astfel neocupate. O alternativă a acestei taxe este ca angajatorul contravenient să cumpere produse sau să achiziţioneze servicii de la “unităţi protejate”, adică de la companii care au angajaţi cu dizabilităţi. În acest caz, achiziţia de produse sau servicii va fi în cuantum egal cu acele salarii minime pe care le-ar fi plătit propriilor angajaţi cu invalidităţi. De pildă, o companie care are 100 de angajaţi trebuie să încadreze patru persoane cu dizabilităţi, iar dacă nu, să plătească la stat echivalentul a 2.560 de lei, adică patru salarii minime sau să cumpere de aceşti bani produse sau servicii de la firmele care s-au conformat normei.
România are angajate cele mai puţine persoane cu dizabilităţi din Europa
În România, doar 4,2 la sută dintre persoanele cu dizabilităţi au un loc de muncă, cifră care situează ţara noastră pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Îm acelaşi timp, România ocupă penultimul loc în privinţa sumelor alocate pentru servicii sociale pentru persoane cu dizabilităţi. La nivelul Uniunii Europene, nivelul de ocupare a forţei de muncă de către persoanele cu dizabilităţi este de 50 la sută, în România doar 4,2 la sută din totalul persoanelor cu dizabilităţi aveau un loc de muncă la 31 martie 2010. Conform datelor statistice din 681.558 persoane cu dizabilităţi, doar 28.826 erau angajate în muncă.
La nivelul autorităţilor centrale, doar 0,28 la sută din persoanele cu dizabilităţi au fost încadrate într-un loc de muncă, cele mai multe fiind în Ministerul Transporturilor, 1,27 la sută din totalul de angajaţi, urmat de Senatul României cu 1,168 la sută. În schimb, nu a fost angajată nicio persoană cu dizabilităţi în instituţiile subordonate Ministerul Mediului, Ministerul Dezvoltării Regionale, Ministerul Muncii sau Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
