Misterele oraşului: “Casa groazei”, o ruină în „buricul” Zalăului

Există în oraşul nostru, fix în inima târgului, o construcţie pe cât de mare, pe atât de ciudată, desprinsă parcă din cadrele filmelor horror de altădată. Clădire, la propriu, nu mai poate fi numită pentru că ar însemna să le jignim pe celelalte, care îşi merită acest titlu. Situată exact în cârca Prefecturii, obiectivul despre care vorbim reprezintă, dincolo de orice ofensă adusă esteticii si frumosului edilitar zălăuan, un pericol iminent pentru zonă, pentru trecători şi pentru cele câteva familii care, păstrând acelaşi grad de mister, bântuie prin clădire. Dacă cineva piere în interiorul, dar şi exteriorul acestei clădiri, va fi declarat mort de… mister, ca să cităm din „Gaiţele” lui Kiriţescu.

Coşmarul urbanistic căruia încercăm să-i dăm de cap este situat la nr. 8, pe strada 1 Decembrie 1918. Arhitectura acestei clădiri dezvăluie, la o privire atentă, un gust rafinat al constructorului şi proiectantului, probabil vestiţi în anii în care a fost construită casa.

Astăzi însă, atât trecătorii cât mai ales aleşii sau numiţii judeţului – care îşi au birourile cu faţa la minunata epavă municipală, au zilnic parte de o privelişte sumbră, dacă însă mai şi trec pe lângă ea, senzaţiile şi vibraţiile pe care aceasta casă le transmite pot fi valorificate cu succes de un scenarist thriller. Presupunând că există acolo entităţi cu care putem intra în legătură, am bătut pe la câteva uşi, iar singurul indiciu că cineva ar respira înăuntru a fost un lătrat răguşit de câine, la unul din apartamente. În rest, zgomote pierdute de paşi mărunţei, şi… linişte de cavou. Mirosul de mucegai, zidurile parţial prăbuşite, întunericul şi aerul sinistru al holului te fac să crezi că eşti teleportat în timpuri străvechi. Prima senzaţie pe care o ai este să ieşi urgent de acolo.

Din cele şase uşi pe care le-am depistat pipăind în întuneric şi la care am bătut, una singură ni s-a deschis. Omul, amabil, ne-a spus că locuieşte cu chirie şi că prea multe date despre unde ar putea fi găsit proprietarul, nu are. A preferat să nu se pronunţe cu privire la starea clădirii. Mi-am făcut curaj şi am urcat în pod, loc în care am depistat lejer, epicentrul ororilor. Nu vă recomandăm aşadar vizite pe acolo, neînsoţiţi. Am aflat că apartamentele au proprietari diferiţi, împrăştiaţi care încotro.

Doar unul sau doi- locuiesc acolo, iar ceilalţi au închiriat spaţiul, atât la etaj, cât şi pe cel de la parter unde funcţionează o firmă. Astfel, inclusiv în acte, clădirea e „mărunţită” astfel încât este aproape imposibil să-i găseşti şi să-i convingi pe toţi să investească bani în consolidare şi restaurarea faţadei, lucru care cu siguranţă nu se va întâmpla niciodată din iniţiativa lor, una din cauzele principale fiind lipsa banilor. Enigma cuibărită în „casa groazei” evadează însă periodic şi se duce departe, către Primărie, de unde răspunsurile primite sunt conforme cu subiectul în cauză. Mister total şi aici, acum şi pe mai departe. Am aflat touşi, printr-un comunicat, că Primăria Municipiului Zalău a notificat şi în acest an proprietarii, pentru luarea unor măsuri de întreţinere a clădirii. „În Comitetul Director al Asociaţiei Municipiilor din România am discutat cu ministrul Finanţelor Publice pentru modificarea Codului Fiscal ca, în viitor, impozitul pentru imobilele neîntreţinute să fie majorat cu până la de cinci ori şi acest lucru a fost acceptat de ministru”, ne spune Radu Căpîlnaşiu, primarul Zalăului. Ai noştri au făcut deci ceva, însă nu ştim când se va emite şi acest ordin astfel încât, poate în acest fel, proprietarii vor începe să ia măsuri şi să accepte un sprijin al autorităţilor.

Primăria ar putea oferi acest sprijin, în vederea consolidării şi restaurării casei, atât cât se mai poate face acest lucru. Însă, este necesar acordul proprietarilor care, observăm, sunt dispăruţi, neglijenţi, dezinteresaţi. Deja închidem cercul şi începem să ne învârtim până ne ia ameţeala. Primăria nu prea are ce să facă, deşi zice că ar vrea. Proprietarii au ce să facă dar nu vor toţi. Cei care vor nu au bani, iar cei care vor şi au şi bani sunt morţi.

Noi scriem, pentru că altceva nu putem face şi aşteptăm un semn, inclusiv din lumile paralele (dacă este cazul), de la cei care deţin spaţiile în această construcţie aflată în pragul prăbuşirii. Pentru a o scoate la liman măcar estetic, şi a o face cât de cât mai umană şi mai sigură, inclusiv pentru cei care trec pe lângă ea sau o privesc. Valorificată şi adusă la un stadiu decent ca aspect şi siguranţă, arhitectura acestei case ar putea fi una cel puţin interesantă şi ar constitui un punct de atracţie al… privirilor trecătorilor, ar înfrumuseţa centrul oraşului nostru. Altfel, va rămâne ceea ce este de ani buni, şi mai rău decât atât, o casă tristă care ne ştirbeşte imaginea oraşului şi care dacă ar fi fost situată undeva în sud, ar fi devenit amintire la cel mai mic cutremur, cu tot cu locatarii ei. Există totuşi un mic amănunt, care ar putea schimba puţin ordinea şi mai ales consistenţa responsabilităţilor: această casă figurează (încă) pe listele Ministerului Culturii, ca… monument istoric.

Vom reveni aşadar cu un nou material în care vom prezenta şi concluzia Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Sălaj, care ne-a cerut un răgaz de câteva zile, pentru studierea arhivelor şi clarificarea situaţiei acestei construcţii misterioase.