Maria, minerița din Sălaj și munca sub pământ

Maria are 70 de ani, a fost subinginer și a muncit 25 de ani în minerit, în industria extractoare de cărbune. A intrat de nenumărate ori în subteran, la sute de metri sub pământ, pentru a căuta cărbune. Mi-a spus că acolo, în subteran, răutatea oamenilor dispare.

Pe Maria am întâlnit-o la Clubul Pensionarilor din Zalău. Inițial am fost invitat de niște studente pentru a asista la un curs destinat pensionarilor, o activitate care le permite să-și plătească facturile de pe laptop sau telefonul mobil. M-am apropiat de o doamnă respectabilă ce părea concentrată asupra unui laptop. Era atentă, urmărea curioasă o aplicație și părea liniștită. Voiam să o întreb dacă îi este de folos un astfel de curs. A zâmbit și mi-a spus că omul trebuie să învețe în permanență dacă dorește să se descurce în viață. Am întrebat-o ce meserie a practicat în anii de activitate. A zâmbit iar și mi-a răspuns. A fost mineriță timp de 25 de ani. Nu mi-a venit să cred. Era prima femeie-miner pe care o întâlneam în munca mea de jurnalist. A muncit la Șărmășag, a fost subinginer și activa pentru realizarea unor măsurători, nu conducea grupuri de muncitori. Măsurătorile îi permiteau să vadă dacă este respectată tehnologia de lucru. Maria mi-a povestit că a fost o perioadă frumoasă, viața a fost altfel în acele vremuri.

Oamenii din întuneric

Femeia m-a privit și mi-a spus că sub pământ, oamenii erau mult mai buni. Acolo, în subteran, nu exista răutate, minerii se ajutau, se înțelegeau și făceau totul pentru a ieși cu toții la suprafață. „Să știți că în subteran nu erau oameni răi. Sunt mult mai răi la suprafață”, mi-a povestit femeia. Sălăjeanca a muncit la serviciul tehnic al fostei unități de minerit din Șărmășag. Toate proiectele de abataj, de pornire și oprire erau concepute acolo. Aveam în față o femeie care a muncit cot la cot cu bărbații într-o lume a bărbaților, într-un mediu dur. Maria mi-a mai spus că în subteranul Sălajului se află zăcăminte însemnate de cărbune, dar degeaba. În opinia sa, o eventuală redeschidere a fostei exploatări de cărbune este imposibilă. Costurile ar fi uriașe, iar specialiștii în minerit au cam dispărut. Fosta mineriță și-a amintit de momentul în care i-a spus familiei că urmează să lucreze în minerit. Familiei nu i-a venit să creadă, dar a înțeles dorința Mariei. Era o meserie extrem de căutată chiar și în vremuri de război. Desigur, lumea s-a schimbat, iar meseria de miner aproape că a dispărut din România. Discuția s-a încheiat, iar tanti Maria a ținut să-mi mai spună că minerii erau oameni buni, iar când intrau în mină se ajutau, erau deosebit de uniți. Dar, la suprafață era o altă lume. Întunericul unește, greul îi face pe oameni mai sensibili, mai săritori. I-am mulțumit femeii pentru cuvintele frumoase și am lăsat-o lângă laptop. Era la un curs, voia să învețe și se descurca de minune. Mult succes, Maria! Ești o lecție de viață.