La 92 de ani și având doar șapte clase, o sălăjeancă citește și scrie poezii

Tanti Maria Maxim are 92 de ani, locuiește în Gostila și citește aproape în fiecare zi. Uneori mai scrie versuri. Se întâmplă în special când vine să o viziteze nepoțica sa. Purtând năframă și un jerseu din lână, femeia ține în brațe un motan roșcat, care toarce liniștit în timp ce este mângâiat de mâinile femeii. Aproape că a adormit când a tresărit brusc la auzul unui lătrat. A țâșnit spre fereastra casei, acolo unde o pară mare inspiră mult dulce și te duce cu gândul la o toamnă îmbelșugată. Am ajuns întâmplător la tanti Maria și n-am fost singur, ci împreună cu tovarășii mei de documentare. Fiul bătrânei ne-a poftit în casă.

Era cald și bine. Am salutat-o pe tanti Maria. Femeia ne-a fixat cu privirea și ne-a îndemnat să stăm pe scaunele de lângă masă. A împlinit 92 de ani în toamna anului trecut, dar vârsta nu o împiedică să citească reviste, cărți, Biblia, să compună versuri. Îi place să citească, spune că cititul îi ține mintea ageră. Este bucuroasă că vârsta înaintată nu a venit la pachet cu boli grave. Nu își amintește să fi fost în spital. A, era să uit. Maria citește fără ochelari. Femeia este fericită, încă mai poate face mâncare, mai dă cu mătura, iar anul trecut a săpat chiar și în grădina casei, printre legume și flori. Bărbatul i-a plecat de ani buni. O întreb dacă doar scrie versuri sau le și recită. Femeia s-a oprit, m-a privit tăcută, iar apoi a recitat poezia „A venit aseară mama”, de Vasile Militaru. Maria Maxim are doar șapte clase, a lucrat o viață la fostul CAP, citește și scrie la 92 de ani, dar știe pe de rost și poezii. Nu sunt un plângăcios, dar aproape că mi-au dat lacrimile. Câți dintre voi mai știți o poezie întreagă? Recunosc, eu mai știu doar două strofe din Luceafărul și cam atât. M-am blocat, femeia continua să țină în brațe motanul cel roșcat, iar focul ardea în vechea sobă de lângă perete. I-am mulțumit femeii și am ieșit tulburat. Am mai primit o lecție.