Kitsch pe fruntea Clădirii Transilvania

După lupte seculare care au durat vreo zece ani, clădirile-monument istoric din Zalău, deloc multe, intrate în intervenţii estetice profunde, încep să capete aspectul pe care îl merită. „Clădirea Transilvania”, poate cea mai frumoasă clădire din reşedinţa judeţului Sălaj a trecut şi ea şi prin mâinile arhitecţilor şi restauratorilor, unii mai pricepuţi, alţii mai neîndemânatici sau cu înclinaţii discrete către kitsch şi mântuială. În ansamblu, imaginea de astăzi a acestei clădiri monumentale este una plăcută. Hai să ignorăm aplicele din plastic ieftin, alese de o minte creaţă şi tuflite pe pereţii preţioşi ai Sălii Transilvania, de exemplu. Sau faptul că, prin faianţa abia pusă pe la toalete, curge apa ca prin sită. Finisajele nu sunt nici ele cele mai fericite, un ochi atent poate observa îmbinările destul de grosolane în multe locuri din interior sau exterior, şi alte stângăcii gipsate care strică puţin perfecţiunea pe care această clădire ar fi meritat-o. Aşadar, că s-ar fi putut mai mult şi mai bine, asta o vede orice ochi, dar faptul fiind aproape consumat, să evităm să fim foarte cârcotaşi şi să vedem atât cât putem părţile frumoase şi să ne bucurăm de imaginea actuală a clădirii-monument. Restaurarea Clădirii Transilvania nu este în acest moment finalizată complet. Mai sunt multe de făcut şi mai ales de modificat, atât cât se mai poate face acest lucru, ne referim la modificări atât pe interior cât şi la exterior.

Concepție la microscop

Magazin Sălăjean a prezentat într-un amplu articol, publicat în urmă cu o lună, istoria stemei municipiului Zalău, articol în care au fost descrise în cel mai mic amănunt componentele, istoria, caracteristicile acestui simbol heraldic zălăuan. Chiar şi cei care cunosc mai puţin sau nu sunt atât de interesaţi de aceste aspecte ştiu cum arată, în linii mari, stema oraşului. Clădirea pe care ar fi trebuit să se regăsească adevărata stemă a Zalăului, clădire reprezentativă pentru stilul eclectic din Transilvania secolului XIX, a fost renovată în mai multe etape fiind acum pe punctul de a-şi recăpătat strălucirea de odinioară; Clădirea semănă din ce în ce mai mult cu ceea ce se poate vedea în ilustratele de epocă. Ce ne facem însă cu amănuntul deloc de neglijat, care zgârie retina privitorului: tentativa de stemă a oraşului, pe care grupul de arhitecţi, artişti şi edili, au aplicat-o în fruntea clădirii, pe corpul „C” (central). Concepută pe repede-înainte şi aplicată pe furiş, în toiul nopţii, ceea ce ar fi trebuit să fie mândra stemă municipiului Zalău, la mărimea la care arhitecţii care au conceput această minunăţie de clădire şi au facut în acest sens, un loc generos pentru stema oraşului, în fruntea clădirii, arată acum ca o glumă proastă pe care nici măcar nu poţi să o distingi. De înţeles, sau de admirat, nici nu poate fi vorba. Privind cu ochiul liber spre stema aplicată recent pe locul cu pricina, ai senzaţia, în primele clipe, că un porumbel a sfârşit acolo tragic, privind în altă direcţie decât înainte, în zborul său. Dacă faci pe ăla drăcos şi vii dotat cu un binoclu sau telescop, poţi observa că e vorba, într-adevăr, de stema municipiului Zalău.

De nouă ori mai mică

Observăm că, în cauză, s-a dorit menţinerea stemei vechi; nu-i rea ideea, dar chiar şi aşa, e oricum infidel realizată, iar mărimea, care de fapt e buba principală e de tot râsul. Colac peste pupăză această capodoperă miniaturală este aplicată peste fosta stemă a Republicii Populare Române, că al nostru e şi trecutul, ştim, stemă lăsată acolo pe post de blat, pe considerentul deja consacrat la noi „lasă, mă, că merge şi aşa”. Nimeni nu s-a gândit, înainte să aplice stema nouă, să radă jos fosta emblemă din vremuri de mult duse şi să aplice „stemuţa” pe un „loc viran”, să nu apară aşa cum apare acum, una călare peste cealaltă decedată, dar văruită, ca să nu se vadă. Uite că se vede şi se vede al dracului de urât! Ne-am desprins cu greu de Clădirea Transilvania şi insigna din fruntea ei, şi am dat fuga la telefon, să fim scoşi din ceaţă de către edilii oraşului. Radu Nistorescu, administrator public, ne-a declarat că şi el este nemulţumit de felul în care arată această stemă. Ar fi fost culmea să fie mulţumit, am fi cedat nervos întreaga redacţie…

Primăria Zalău: „Nici nouă nu ne place”

Noi o ştiam pe aia cu „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” dar se pare că suntem demodaţi cu sintagmele noastre răsuflate. Zis şi făcut, sunăm la Primărie şi vorbim cu administratorul municipilui. „Nu arată bine, şi noi suntem de acord cu asta, iar în acest moment încercăm să vedem pe cine tragem la răspundere. Facem, chiar în aceste zile, verificări la Oradea, la cei care s-au ocupat de reabilitarea faţadei, pentru a vedea dacă pe faţadă a fost tratată iniţial şi stema oraşului. Vom lua legătura cu artistul care a realizat stema, pentru a vedea dacă aceasta, la felul în care se prezintă acum, este exact ceea ce a fost prevăzut iniţial în proiect. Trebuie să menţionez, înainte de toate, faptul că încă nu este făcută recepţia la corpul C, acolo unde avem şi această problemă”, a spus administratorul municipiului, Radu Nistorescu. Doamna artist, zălăuancă din câte ne-a fost comunicat, se pare că n-a fost foarte inspirată atunci când a conceput si creat stemuţa, după care s-a prezentat cu originalul în pudrieră, spre aprobare. Pentru că arată a orice, numai a blazon de oraş nu, şi în niciun caz a „Stema Municipiului Zalău”, care în original, putem spune fără exagerare, că este deosebit de frumoasă. Mai există varianta ca artista să fi venit, aşa cum spuneam, cu stema la control în original, iar edilii să fi crezut că e vorba de o simplă machetă şi să trimită minunăţia miniaturală din gips, hăpt în creştetul clădirii, fără somaţie. Sperăm ca misterul să se risipească în curând.

Chetă pentru o stemă nouă

Şi mică, şi urâtă, şi strâmbă! Dincolo de hilarul situaţiei, stemuca actuală, căci despre ea vorbim, trebuie urgent înlocuită, se poate supăra pe noi oricine, stema e urâtă şi mică, stârneşte râsul, la propriu. Ca să nu mai vorbim că n-ar strica la recepţie, înainte de şampanie, să mai fie urecheaţi restauratorii sau artiştii şi pentru alte neajunsuri care sunt încă vizibile. Să îi credem şi pe cei din Primărie, care au spus că lucrurile vor fi în scurt timp îndreptate. În cazul stemei, sau stemelor siameze, propunem să fie date jos în ordinea aplicării lor, respectiv stemuca actuală, care poate fi uşor îndepărtată cu o pilă de unghii, pe urmă stema veche a RPR, şi ce-or mai găsi dedesubt. Zugrăvit frumos şi venit după aceea cu adevărata stemă a Municipiului Zalău, la mărime sănătoasă, poate chiar varianta actuală a stemei, dacă nu, bună şi cea veche numai să fie la mărimea la care trebuie să fie. Avem şi sprijin, în caz că edilii cedează psihic. Grupul „Amintiri Despre Zalau”, format pe o reţea de socializare, a dezvoltat acest subiect, cu păreri, fotografii, opinii, multe la număr, ale membrilor, şi a anunţat că va organiza chetă, în caz că municipalitatea nu are bani de o stemă ca lumea. Aşadar, măcar în acest grup mai rămâne o speranţă dacă prin alte părţi vor pieri toate.