Cetăţenii care intenţionează să plece la muncă în străinătate, prin intermediul agenţilor de plasare a forţei de muncă, trebuie să-şi cunoască drepturile, obligaţiile, dar şi riscurile la care se expun în procesul de căutare a unui loc de muncă. Avertizarea vine în urma unor controale desfăşurate la nivel naţional care au scos la iveală faptul că lucrătorii, dar şi agenţiile de plasare, nu-şi cunosc drepturile şi obligaţiile în acest sens.
Instituţia demarează în această perioadă o campanie de informare cu privire la drepturile, obligaţiile şi riscurile la care sunt expuşi cei care se expun procesului de căutare a unui loc de muncă în afara graniţelor ţării. Astfel, atenţionările conform prevederilor Legii 156-200 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, pentru a putea desfăşura cativitatea de plasare forţă de muncă în străinătate, agentul de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie o societate constituită pe teritoriul României cu obiect principal de activitate „selecţia şi plasarea forţei de muncă în străinătate”. Acesta trebuie să dispună de spaţiul şi de dotările necesare pentru desfăşurarea activităţii; să aibă încadrat în muncă personal cu experienţă în domeniul forţei de muncă; să organizeze o bancă de date care să cuprindă ofertele şi solicitările de locuri de muncă în străinătate, informaţii referitoare la condiţiile de ocupare a acestora şi la clarificările şi aptitudinile solicitanţilor aflaţi în evidenţa lor; să încheie cu persoane juridice, persoane fizice şi organizaţii patronale din străinătate, după caz, contracte care conţin oferte ferme de locuri de muncă şi să fie înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi are sediul. Potrivit informării ITM Sălaj, agenţii de ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a încheia cu cetăţenii români care solicită să lucreze în străinătate contracte de mediere. Aceste contracte trebuie să conţină, printre altele, elemente principale privind denumirea angajatorului din străinătate – ţara pentru care se face medierea în vederea angajării, tariful de mediere, durata contractului şi modul de soluţionare a eventualelor litigii. O altă obligaţie a agenţilor de ocupare este aceea de a asigura încheierea contractelor de muncă dintre cetăţenii români şi angajatorii străini – în limba română. La semnarea unui contract individual de muncă, trebuie să verifice dacă acesta cuprinde cel puţin următoarele elemente: ţara de destinaţie, denumirea angjatorului cu toate datele de identificare constând în adresă, număr de telefon, fax, descrierea muncii şi a condiţiilor de muncă, durata timpului de muncă şi de repaus, durata contractului individual de muncă, condiţiile de salarizare, condiţii de transport, de locuit şi condiţiile de protecţie socială. Referitor la atenţionările faţă de persoanele care-şi caută de lucru în afara graniţelor ţării, ITM Sălaj atrage atenţia că trebuie verificată, la inspectoratul teritorial de muncă, înregistrarea agentului de plasare. De asemenea, persoanele fizice nu au dreptul să exercite activităţi de mediere a anagajării cetăţenilor români în străinătate, iar acceptarea unor oferte de locuri de muncă prin intermediul netului sau a anunţurilor publicitare reprezintă un risc major asumat de persoana aflată în căutarea unui loc de muncă. Persoana care semnează un contract de mediere trebuie să citească cu atenţie conţinutul documentului, iar pentru orice sumă de bani achitată trebuie solicitată chitanţă. În situaţia în care tarifele de mediere sunt încasate de la angajatorii străini, agenţii de ocupare a forţei de muncă nu pot pretinde plata acestor servicii de la solicitanţii de locuri de muncă. Plata către agentul de ocupare a forţei de muncă în străinătate, a unor sume de bani fără încheierea unui contract de mediere, reprezintă un risc major asumat de persoana aflată în căutarea unui loc de muncă, iar legislaţia prevede că agenţii de ocupare a forţei de muncă în străinătate nu pot percepe alte garanţii sau comisioane în afara tarifului de mediere. În situaţia în care agenţii de ocupare solicită sume de bani care nu sunt incluse în tariful de mediere, respectiv alte servicii decât cele cuprinse în tariful sau contractul de mediere, aceşti bani nu vor putea fi returnaţi dacă nu se găseşte un loc de muncă. „În condiţiile în care, pentru recuperarea sumelor de bani achitate sunt identificate elemente constituitive ale infracţiunii de înşelăciune, competenţa revine organelor de cercetare penală. Soluţionarea unor confilcte de muncă pentru nerespectarea clauzelor contractului de către angajatorul constituit pe teritoriul altui stat, este de competenţa instituţiilor statului respectiv. Pentru informaţii suplimentare se poate solicita sprijin Ambasadei României în ţara respectivă, care poate îndruma cetăţenii cu privire la demersurile legale care pot fi urmate”, se arată în informarea ITM Sălaj.
