– interviu cu Valer Merce, coordonatorul Centrului de Prevenire Evaluare şi Consiliere Antidrog (CPECA) Sălaj –
Că vrem sau nu să o acceptăm, realitatea ne arată că, zilnic, copiii noștri sunt expuși pericolului pe care îl reprezintă consumul de droguri. Nu o spunem noi, ci statisticile din Sălaj, în special ale celor de la Centrul de Prevenire Evaluare şi Consiliere Antidrog Sălaj.
Potrivit reprezentanților Centrului, în 2018, numărul sălăjenilor care s-au adresat instituției în legatură cu consumul de droguri a fost de 75 , dintre care 40 de consumatori și 35 de membrii de familie. Numărul de cazuri înregistrate la UPU a fost anul trecut de 30, înregistrând o scădere, pentru al doilea an consecutiv (38 de cazuri în 2017 și 48 cazuri în 2016), după ce înregistrase un trend continuu ascendent în anii anteriori. Însă, aceste cazuri sunt cele de la vârful asibergului, cazuri care dau mai mult sau mai puțin bine în statistici, numărul consumatorilor fiind mult mai mare. Însă, dincolo de cifre sau statistici, se află oameni, copii, suflete dărâmate și părinți disperați…
Despre droguri ilegale și… legale
Reporter: Se consumă droguri în județul nostru?
Valer Merce: Din păcate, se consumă atât droguri ilegale, cât și droguri care intră în categoria celor legale. Însă, aș face o precizare încă de la început. Noi includem în categoria drogurilor inclusiv alcoolul și tutunul. De când au apărut etnobotanicele, cumva, problematica consumului de alcool este lăsată pe planul doi atât de unele familii, cât și de unele instituții care ar avea atribuții în domeniu. Aceste familii consideră că, dacă tânărul consumă alcool, ar fi o problemă mai puțin importantă. Pentru părinți e mai important deja să nu cumva să se consume altceva… Este vorba despre o permisivitate, o tolerare a părinților față de consumul de alcool de către copii, atitudine care evident că nu duce la nimic bun.
Dintr-un studiu pe care l-am făcut în urmă cu doi ani, inclusiv în ceea ce privește consumul de alcool în rândul elevilor de liceu, reiese că părinții au o destul de mare permisivitate față de acest lucru. Ceea ce nu va duce niciodată la nimic bun.
Rep.: Când vă referiți la droguri legale, care ar fi acestea?
V. M.: Drogurile legale sunt inclusiv aceste substanțe noi, psihoactive (cum le numim noi), cunoscute sub denumirea generică de etnobotanice. Sunt legale, pentru că în fiecare an apar substanțe de ordinul zecilor. Sunt, în fond, combinații de substanțe. Cei care le produc și le comercializează sunt foarte inventivi. Imaginați-vă că, în fiecare an, apar peste 50 de noi substanțe. Tocmai din acest motiv sunt legale, pentru că legislației îi este aproape imposibil să țină pasul cu apariția lor. Așadar nu pot fi interzise, în condițiile în care un producător poate să creeze în doar 24 de ore o substanță care să fie legală. Înainte de a o declara ilegală, substanța respectivă trebuie analizată, stabilite efectele ei, trebuie să-i stabilești formula chimică…
Rep.: Practic, autoritățile aleargă mereu după un „iepure” pe care nu-l pot prinde, decât după ce a făcut deja ravagii în grădina cu zarzavat.
V.M.: Da, din păcate.
Etnobotanicele ne sucesc mințile
Rep.: În ceea ce privește consumul de etnobotanice în Sălaj, avem motive care să ne îngrijoreze?
V. M.: Din punctul nostru de vedere, indiferent la ce nivel ar fi consumul, sunt motive pentru care ar trebui să fim îngrijorați. Din studiile noastre, față de județele din jur, la noi, consumul de droguri este la un nivel mai scăzut, și nu doar pentru faptul că suntem un județ mai mic.
Dacă ne raportăm la acest capitol, al consumului de droguri, la celelalte județe, ne putem declara oarecum mulțumiți. Pe de altă parte, nu ne îmbătăm cu apă rece, atâta vreme cât constatăm evoluția explozivă, la nivelul întregii țări, a consumului de droguri.
Rep.: Ce îi determină pe copii să consume droguri: curiozitatea, anturajul, problemele personale sau cele din familie?
V. M.: Practic, toate aceste lucruri pot duce la consumul de droguri. Poate să înceapă și ca o simplă curiozitate, însă nu toți cei care experimentează rămân consumatori. Le poate plăcea sau nu. Poate că o fac doar într-o anumită situație, ce ține de anturaj sau un anumit context. Însă, întotdeauna există un element important. Acesta ține de familie, de problemele din jurul ei și de modul în care părinții știu să reacționeze atunci când sesizează că apare consumul la copii.
Atenție la comportamentul copiilor
Rep.: Este foarte important să știm acest lucru: practic, cum ne dăm seama că, copilul nostru consumă droguri? Ce ar trebui să ne alarmeze?
V. M.: Dincolo de semnele fizice, cum ar fi modificări ale pupilei, un anumit comportament care seamănă cu starea de ebrietate, mai importante sunt celelalte semne comportamentale ale copilului. Observi că acesta își pierde, treptat, interesul față de anumite lucruri care îl pasionau, apar absențele la școală, își schimbă grupul de prieteni, intervin conflicte dese între copii și părinți. Din păcate, și părinții sunt foarte ocupați, acordă puțin timp copiilor, nu prea le cunosc anturajul…
Rep.: Avem și situații în care părinții plecați în străinătate nu prea știu ce fac copiii lor…
V. M.: În cazul părinților plecați la muncă în străinătate, avem mai multe situații, dar care de cele mai multe ori duc la aceleași consecințe. În general, avem părinți care își lasă copiii acasă, în România, nesupravegheați sau supravegheați superficial de un bunic sau de un frate mai mare, și care le furnizează bani. Ce fac copiii cu acei bani, doar ei știu. Mulți dintre ei, nefiind sub controlul strict al părinților, au șanse foarte mari să o apuce pe drumuri greșite. Avem foarte multe cazuri de acest fel.
Canabisul și etnobotanicele, preferate de consumatori
Rep.: Cum trebuie să procedăm dacă, la un moment-dat, constatăm anumite deviații comportamentale în cazul copiilor noștri?
V. M.: Cred că cel mai important lucru este să existe o relație deschisă între părinte și copil, să nu fie evitate aceste situații, să nu le transformăm în subiecte tabu. Părinții trebuie să le explice copiilor că există posibilitatea să li se ofere aceste substanțe. Aceiași părinți trebuie să le explice copiilor realitatea din spatele cuvintelor celor care le pot oferi droguri, care le spun de obicei că nu se poate întâmpla nimic rău, că sunt legale, naturale, că nu au de ce să se teamă, decât de faptul că se vor simții bine…
Rep.: Cui ne adresăm în cazul în care avem dubii în ceea ce privește comportamentul copiilor?
V. M.: Evident, cu cât sunt observate mai din timp aceste deviații de comportament, cu atât problema poate fi rezolvată mai ușor. Poate doar în cadrul familiei. Dacă copilul este dependent de substanța respectivă, lucrurile se complică, problema se agravează. Însă, până la dependență, se poate apela la ajutorul consilierului școlar. În proiectele noastre de prevenire, noi colaborăm cu ei. Consilierii școlari sunt acolo pentru exact acest tip de probleme. Pe de altă parte, dacă problema copilului a evoluat și a devenit dependent, se poate adresa unui psiholog din sistemul privat sau instituției noastre. Totul ține de copil, accepte … Asta poate fi deja o problemă, pentru că de multe ori părinții vin disperați la noi și ne spun cu ce se confruntă, însă de cealaltă parte copiii nu acceptă consilierea noastră. Mai mult de atât, un lucru foarte grav – rezultat din discuțiile celor care au ajuns la noi – este că mulți dintre copii consideră că nu ar fi o problemă să consume droguri în continuare. La un moment-dat, consumându-se stupefiante în grupul de prieteni, se poate induce greșit ideea că ceea ce fac este un lucru normal, “atâta timp cât toată lumea consumă”.
Rep.: Având în vedere că multe droguri se pot cumpăra foarte ușor, chiar de pe internet, ce fac autoritățile în acest sens, mai precis cum blochează ele comerțul cu stupefiante din mediul on-line?
V. M.: Site-urile care promovează astfel de produse sunt, de obicei, blocate. În 2010, după ce au apărut etnobotanicele, a fost o adevărată explozie de vânzări pe internet. Însă, imediat, autoritățile au găsit o cale să oblige aceste magazine on-line să dețină buletine de analize care să ateste că substanțele comercializate nu au efect psihoactiv. Sigur că mai pot exista încă site-uri ilegale, însă există o instituție care se ocupă înseosebi de această problemă.
Rep.: Ce droguri se consumă, în mod frecvent, în Sălaj?
V. M.: În urma studiului făcut de noi, a rezultat canabisul. Însă, după datele pe care le obținem mereu de la Unitatea de Primiri Urgențe, sunt etnobotanicele. Nu știu exact de ce datele noastre nu converg, însă credem că poate fi o concluzie a faptului că oamenii chiar nu știu ce consumă. De exemplu, din analizele pe care le facem rezultă că în etnobotanice se regăsesc substanțe industriale, chiar și unele otrăvuri, cum ar fi cele pentru combaterea șobolanilor.
A început să se drogheze la 12 ani…
Rep.: Din datele pe care le aveți, de la ce vârstă încep tinerii să se drogheze?
V. M.: Am avut cazuri de… 12 ani. Din păcate, în ultimii ani, a scăzut vârsta debutului. Cu alte cuvinte, dacă în urmă cu câțiva ani, majoritatea covârșitoare a consumatorilor de droguri erau majori, realitatea de astăzi începe să ne îngrijoreze foarte mult, să ne alarmeze. Din ce în ce mai mulți copii sunt tentați de droguri.
Când copiii trec de la cursurile gimnaziale la cele liceale, încep să se schimbe anumite lucruri în viața lor. Copiii își schimbă grupul de prieteni, colegii, devin cei mai mici elevi ai acelei școli, sunt atrași de grupurile elevilor din clasele mai mari… Este, din păcate, un prag de care unii copii se împiedică.
Mai există situații în care tinerii devin consumatori de droguri odată ce ajung la facultate. Am avut cazuri în care părinții i-au retras pe copii de la facultate, după primul semestru, din cauza consumului de droguri. Și să știți că vorbim, în multe cazuri, de elevi cu rezultate deosebite la învățătură. De ce se ajunge aici? Practic, pentru că tentația, pentru ei, poate fi foarte mare. Dacă nu știu să o gestioneze, pot să se piardă în lumea consumatorilor de droguri, care știm cu toții unde poate să te aducă.
Din consumator e simplu să ajungi traficant
Rep.: De unde își procură consumatorii drogurile?
V. M.: În general, de la persoanele cunoscute. Există rețele de prieteni, de cunoscuți, de unde aceștia îți pot procura drogurile. La început, li se oferă aproape gratuit droguri pentru consum. Pe urmă, după ce intervine un anumit grad de dependență, deja consumatorul este nevoit să plătească pentru droguri. Este capcana clasică pe care o întind de obicei furnizorii de substanțe psihoactive. Mai grav, copiilor care nu au bani pentru a-și procura drogurile li se cere de către furnizori să plaseze mai departe aceste droguri către alți potențiali consumatori, promițându-le acestora că din marfa pe care o vor vinde, vor rămâne și ei cu ceva. Astfel, mulți copii nici nu conștientizează că din consumatori, practic, devin traficanți.
Rep.: Unde se consumă cele mai multe droguri? În zona urbană sau cea rurală?
V. M.: Peste tot. Nu este o regulă din acest punct de vedere. Motiv pentru care avem proiecte de combatere a fenomenului pentru toate categoriile de vârstă, începând cu învățământul preșcolar și terminând cu proiectele care au ca țintă familiile.
Unii elevi se droghează inclusiv la școală
Rep.: Știu că este sensibilă întrebarea, însă noi, părinții, vrem să știm dacă se consumă droguri în școlile unde învață copiii noștri?
V. M.: Chiar în incinta școlilor ne este destul de greu să spunem că s-ar consuma droguri, deși nu excludem acest lucru. Însă, la un metru de școală știm că se consumă. Pe de altă parte, mai există o problemă, și anume accesul persoanelor străine în incinta școlilor. În pauze, zeci de elevi intră și ies pe poarta acestor instituții. Odată cu ei intră și cei care furnizează droguri elevilor. Apoi, de multe ori, am întâlnit din partea unor cadre didactice sau a conducerilor unor instituții de învățământ reacții de genul: “școala nu este o închisoare”. Astfel, în apropierea majorității școlilor se formează în pauze grupuri de elevi care fumează țigări clasice sau… altceva.
Rep.: Cum poate un cadru didactic să afle că într-un anumit grup de elevi se fumează substanțe psihoactive?
V. M.: În primul rând, în școală sau în apropierea unităților de învățământ nu ar trebui să se fumeze absolut deloc.
Unele școli ascund mizeria sub preș
Rep.: Cât de dispuse sunt instituțiile de învățământ să recunoască faptul că au o problemă din acest punct de vedere?
V. M.: Din nefericire, sunt conduceri ale unor astfel de instituții care consideră că, în fond, nu este problema lor și că, practic, „pisica moartă” s-ar afla doar în curtea familiei acelui elev. Am ridicat această problemă inclusiv la nivelul conducerii Inspectoratului Școlar Județean, din partea căreia am găsit o mare deschidere și implicare. De altfel, majoritatea proiectelor noastre le desfășurăm în parteneriat cu această instituție.
Am întâlnit totodată cadre didactice care se implică total în această problemă, dascăli care demarează și implementează singuri acest tip de proiecte. Până la urmă, atitudinea este diferită, de la caz la caz. De exemplu, când am demarat cursurile de pregătire cu cadrele didactice, am avut plăcuta surpriză să constatăm un interes crescut a acestora față de proiectele noastre.
Rep.: Colaborați cu Poliția sălăjeană?
V. M.: Bineînțeles. Noi facem cursuri de formare cu foarte mulți oameni, inclusiv cu jandarmii și polițiștii. De reținut faptul că, în condițiile în care este incriminat consumul de droguri la volan, ar fi necesare o serie de cursuri cu cei de la poliția rutieră. Există situații în care consumatorii sunt opriți în trafic și trebuie testați. Pentru a cunoaște cât mai bine efectele, comportamentul consumatorilor, pentru a putea fi recunoscuți imediat, ar fi binevenite și aceste cursuri.
Despre legalizare consumului…
Rep.: Există anumite țări care au legalizat deja consumul de canabis în scop medical și, în unele cazuri, chiar în scop recreativ. Ce părere aveți despre o posibilă legalizare a acestui consum, la noi?
V. M.: Părerea mea, inclusiv a conducerii instituției noastre, este că acest lucru nu este de dorit. Ar fi un lucru foarte periculos. Alte țări au deja o cultură a consumului, cum ar fi consumul experimental, ocazional, însă noi nu suntem pregătiți pentru așa ceva. Din păcate, experiența etnobotanicelor ne arată că o legalizare a consumului de canabis în România ar fi extrem de nocivă. Nu am fi capabili să gestionăm o astfel de situație. Pericolul nu vine neapărat din consumul de canabis. Nu. Pericolul poate să apară atunci când efectele substanțelor din canabis nu îți mai sunt suficiente și ești tentat să treci la un alt nivel, unul superior, cum ar fi cocaina, heroina sau chiar aceste etnobotanice care fac tot mai multe victime printre tineri.
Rep.: Ce riscă o persoană care consumă droguri în public dacă este prinsă de autorități?
V. M.: Legea de la noi incriminează deținerea unor astfel de substanțe, indiferent de cantitatea pe care o ai asupra ta. Se face totuși o diferențiere între deținerea de droguri în vederea consumului și cea în vederea traficului. Însă, indiferent de cantitatea pe care o deții, riști să ajungi pe mâna autorităților.
Persoana care este surprinsă cu droguri asupra sa riscă, începând de la amendă penală, până la închisoare. Totuși, de reținut faptul că dacă este doar consumator, pe parcursul urmăririi penale, procurorul poate trimite persoana respectivă pentru a fi evaluată de noi. Ea va fi evaluată medical, psihologic și social, potrivit unor standarde naționale. În urma evaluării, noi vom propune un program de intervenție, de asistență. Persoana respectivă, dacă este de acord, va intra în acest program, iar dacă este cercetat doar pentru consum, procurorul poate decide încetarea urmăririi penale în cazul său.
În ce-i privește pe traficanți, vorbim deja despre altceva mult mai grav… Ideea este că, în comparație cu un traficant, consumatorul nu este privit și tratat ca un infractor. El este mai degrabă o victimă, căreia noi suntem pregătiți să îi acordăm sprijinul necesar.
Recompense
Rep.: Care sunt beneficiile pentru consumator dacă se adresează Centrului dumneavoastră?
V. M.: Recompense sunt pe toate planurile, însă acea persoană care ni se adresează trebuie să știe că, în primul rând, va beneficia de confidențialitate. Chiar dacă facem parte din Ministerului de Interne, noi nu putem să-i punem în atenția organelor de urmărire penală. De fapt, nici nu mai e cazul. În ultimii ani, ne trimit ei nouă astfel de persoane.
Avem o relație bună și cu cei de la Urgența Spitalului, care îi îndrumă pe consumatorii de droguri către noi. Însă, din păcate, nu există stipulat în legile noastre obligația ca aceeștia să și vină la noi. Nu pot fi obligați să acceseze serviciile noastre. Ei pot fi doar îndrumați.
Rep.: Odată ajunși aici, ce se întâmplă cu ei?
V. M.: Odată ajunși la noi, din proprie inițiativă sau trimiși de procurorul de la DIICOT, sunt evaluați, li se prezintă un program pe care trebuie să-l urmeze, cu care pot sau nu să fie de acord. În cazul în care acceptă să intre în acest program, în funcție de problemele pe care le au (de sănătate, psihice etc.), noi îi sprijinim.
Puțini, dar inimoși
Rep.: Având în vedere numărul mic al angajaților acestui Centru, puteți face față numărului mare de cazuri?
V. M.: Sincer, în special, am mai avea nevoie urgentă de un psiholog. Însă acest lucru nu prea depinde de noi, nici de autoritățile locale, ci mai degrabă de Agenția Națională Antidrog, de care aparținem. Noi sperăm să se suplimenteze numărul de posturi la nivel național din cadrul Agenției, pentru că realmente avem nevoie de oameni dedicați acestei meserii.
Rep.: Unde găsim cel mai apropiat centru de dezintoxicare sau, mai bine spus, centru de tratament pentru consumatorii de droguri?
V. M.: Dezintoxicarea consumatorilor se face doar în unele situații, doar dacă este nevoie. În acest sens, există o secție specială la Cluj, destinată adulților, dar și minorilor. Acolo am trimis cele mai multe cazuri din Sălaj. Însă, aici pacienții pot sta o perioadă mică de timp. Următorul pas ar fi spre câteva centre în care persoanele pot rămâne mai mult timp, chiar câteva luni, însă acestea sunt private. Cel mai apropiat astfel de centru ființează la Sibiu.
Rep.: Există un program de urmărire a evoluției acestor cazuri?
V. M.: Din păcate, nu. Numai dacă ei vor să ne spună. Chiar sunt cazuri în care părinții sunt disperați și nu pot face absolut nimic, mai ales după momentul în care copiii devin majori.
Pericol la orizont!
Rep.: Am avut cazuri de deces în Sălaj, de pe urma consumului de droguri?
V. M.: Din numărul cazurilor care ajung la Urgența Spitalului Județean, unii consumatori de droguri pot fi trimiși la secția de psihiatrie. Însă cazuri de deces nu au fost raportate până acum.
Rep.: România se află, oarecum, la început de drum în ceea ce privește flagelul acesta. Sutem noi oare capabili să facem față la ceea ce ne rezervă viitorul în privința consumului de droguri?
V. M.: Din păcate, nu există o rețetă universal valabilă în sensul acesta. Fiți sigur că am aplica-o și noi. În funcție de țară, abordările autorităților pot fi diferite. Unele țări sunt mai tolerante, altele incriminează doar anumite substanțe, alții au o legislație foarte strictă. Fiecare țară încearcă să rezolve această problemă în funcție de specificul ei.
Ce ar trebui să facem noi în plus este să prioritizăm problema, să conștientizăm pericolul și să ne aplecăm și mai mult asupra prevenției consumului de droguri. Începând cu societatea civilă, instituții, Biserică, trebuie să ne implicăm mai mult. O singură instituție, cum este cea pe care o reprezint, nu va putea gestiona problema în totalitate. Orice ajutor este binevenit, în condițiile în care fenomenul consumului de droguri a evoluat foarte repede și nu dă semne că vrea să se oprească.
