– interviu cu Dănuţ Pop, directorul Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale –
– Ce sunt, ce reprezintă arhivele naţionale?
– Arhivele Naţionale se numără printre cele mai vechi şi prestigioase instituţii din România. Dacă avem în vedere arhivele cancelariei domneşti, putem spune, fără să greşim, că sunt la fel de vechi precum statul însuşi. Dar au mai existat şi altfel de arhive, ale autorităţilor ecleziastice, ale marilor dregători etc., păstrate, pentru siguranţă, în unele mănăstiri.
Oficial, ele datează din 1 mai 1831 în Ţara Românească şi 1 ianuarie 1832 în Moldova. În vremea lui Alexandru Ioan Cuza, în 1862, au fost unificate în Direcţia Generală a Arhivelor Statului din România, iar după Marea Unire de la 1 decembrie 1918 instituţia s-a extins şi în teritoriile reunite: Basarabia, Bucovina şi Transilvania.
În 1951, Arhivele Statului au trecut în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, iar în urma reorganizării administrative din 1968 au fost create filiale ale Arhivelor Statului în fiecare judeţ, structură permanentizată, sub denumiri diferite, până azi. Dar, indiferent de subordonare sau denumirea purtată, importanţa lor, ca loc al memoriei colective, în care se păstrează „actele de identitate” ale poporului nostru, este foarte mare.
– Şi care e locul Sălajului în această instituţie?
– Primele preocupări privind păstrarea şi conservarea documentelor se leagă, şi aici, de existenţa instituţiilor ecleziastice şi administrative, care şi-au organizat propriile arhive.
Apoi, după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, a fost înfiinţată, la 14 martie 1920, prin hotărârea Consiliului Dirigent al Transilvaniei, instituţia Arhivelor din Cluj. Concepută ca o arhivă centrală pentru întregul teritoriu intracarpatic reunit cu ţara la 1 Decembrie 1918, avea în competenţă 22 de judeţe, printre care şi judeţul Sălaj, o zonă mult prea întinsă. A fost o perioadă în care arhivele au avut mult de suferit, din cauza depozitărilor în spaţii necorespunzătoare, frecventelor mutări ori războiului.
Dezideratul înfiinţării unei instituţii a arhivelor aici avea să se concretizeze abia după 1951, prin înfiinţarea de filiale ale Arhivelor Statului în centrele raionale. Printre acestea s-au numărat şi filialele raionale Zalău şi Şimleu Silvaniei.
Împărţirea administrativ-teritorială din 1968 a influenţat şi ea, cum am spus deja, organizarea arhivelor. Filiala Arhivelor Statului din judeţul Sălaj, creată atunci, prin unificarea filialelor raionale, a devenit direcţie judeţeană în 1996 şi serviciu judeţean în 2009.
– Ce fonduri arhivistice deţinute de instituţie ar merita menţionate?
– Toate sunt importante, într-o măsură mai mare sau mai mică. Foarte solicitate, la sala de studiu sau în activitatea de rezolvare a cererilor cetăţenilor, sunt cele administrative, reprezentate prin comitatele Crasna şi Solnocul de Mijloc, Prefectura judeţului Sălaj, primăriile oraşelor Zalău şi Şimleu Silvaniei, preturile de plasă, primăriile comunale.
Păstrăm şi un număr relativ mare de fonduri create de şcolile din judeţ. Deţinem şi multe fonduri ecleziastice, create de protopopiatele şi parohiile greco-catolice, ortodoxe şi reformate de pe teritoriul actualului judeţ.
Cele mai vechi documente aflate în depozitele noastre sunt acte de danie din secolul al XIV-lea! Iar dacă mai amintim documentele din fondurile economice, cele din unele colecţii personale, ca Paul Augustin de Letca, Gavril Câmpeanu, Laurenţiu Bran, ori colecţia de fotografii, cred că este suficient.
Documentele nu sunt ca şi cărţile, de exemplu, apărute în tiraje mari. Ele nu sunt doar cele mai valoroase surse de informaţie, ci sunt şi unicate. De aici importanţa lor deosebită.
– Cum e pentru Dănuţ Pop să fie “şoarece de bibliotecă”? Cum se munceşte în arhive?
– Nu ştiu cât se vede din afară, dar se munceşte şi greu şi mult!
Ca să poată fi folosite, documentele preluate de la creatori, în urma muncii din teren a arhiviştilor noştri, care fac zeci de controle în fiecare an, sunt mai întâi prelucrate. Asta înseamnă desprăfuire, ordonare, inventariere etc. Înghiţim mult praf, zilnic, fiind de multă vreme obişnuiţi să purtăm masca de protecţie ori mănuşi! În plus, primim, pentru combaterea efectelor nocive ale prafului de arhivă, lapte antidot.
După ce ajung în depozite, verificarea umidităţii şi temperaturii, aerisirea spaţiilor de depozitare s.a.m.d., devin activităţi permanente. Apoi, în scopul soluţionării cererilor cetăţenilor în privinţa reconstituirii unor drepturi, de proprietate, de muncă etc., se depune iarăşi o muncă dificilă, în care este implicat întregul personal. Avem câteva sute de cereri de soluţionat, în fiecare an. Doar în aceste prime trei luni am primit deja peste 120 de cereri, unele extrem de complexe. Pe baza documentelor deţinute, le putem rezolva în termenele prevăzute de lege şi cei mai mulţi oameni pleacă mulţumiţi de la noi. Din păcate sunt şi cereri la care nu putem răspunde, pentru că unele documente nu s-au păstrat. Abia atunci oamenii înţeleg importanţa arhivelor!
Aş vrea să subliniez mai mult acest lucru. Respectul pentru documentul scris reprezintă un atribut al popoarelor civilizate. Credem că şi noi suntem un astfel de popor. Aşa că îndemnăm la mai mare grijă pentru documente, din partea tuturor celor care le creează sau le deţin. Pentru că păstrat necorespunzător, documentul poate fi pierdut pentru totdeauna, tocmai datorită unicităţii sale!
O altă activitate importantă o reprezintă valorificarea ştiinţifică a documentelor. În arhivele Sălajului se face cercetare istorică serioasă. Vedeţi câţi istorici sălăjeni şi-au elaborat lucrările de licenţă, de masterat sau doctorat, au scris studii şi cărţi, pe baza documentelor consultate la sala noastră de studiu, unde, nu o singură dată, aţi fost şi dumneavoastră prezent. Şi specialiştii noştri au dedicat articole, ediţii de documente etc. societăţii şi culturii sălăjene, Marii Unirii, unor instituţii administrative, personalităţilor marcante ale Sălajului etc.
Prin studiile şi cărţile publicate de noi, facem să fie mai bine cunoscută istoria acestui judeţ. La fel, prin expoziţii, simpozioane, participări la sesiuni de comunicări ştiinţifice, expuneri la diferite evenimente etc.
– Aveţi suficient personal? La un moment dat nu era niciun cunoscător al limbii maghiare în instituţie.
– Ca număr, nu spunem decât că au fost şi perioade mai bune! La ceea ce avem astăzi în păstrare, numărul lucrătorilor noştri nu este suficient. Cei pensionaţi în ultima vreme nu au mai putut fi înlocuiţi şi am rămas descoperiţi pe anumite specializări, inclusiv în ceea ce priveşte buna cunoaştere a limbii maghiare. De aceea, la un eventual concurs de ocupare a posturilor libere, pe care îl dorim organizat de Arhivele Naţionale cât mai repede, vom solicita ca o condiţie obligatorie pentru încadrarea în serviciul nostru să fie cunoaşterea limbii maghiare!
Cu toate aceste greutăţi, prin eforturile angajaţilor instituţiei, foşti sau actuali, au fost preluate şi salvate de la distrugere multe fonduri, iar acestea au fost prelucrate şi sunt păstrate în bune condiţii. Astăzi, avem în depozitele noastre 576 de fonduri şi colecţii arhivistice. Şi s-a plecat de la numai 12 fonduri, în 1969!
Pentru a reuşi să facă bine atâtea operaţiuni arhivistice, atât de specializate: control, preluări de documente, confirmări de nomenclatoare, aprobări de lucrări de selecţionare, ordonare, inventariere, selecţionare, verificare a existentului cu instrumentele de evidenţă, conservare, asigurare pe microfilm sau alte forme adecvate s.a.m.d., personalul nostru se instruieşte continuu.
De pildă, referenţii, deşi încadraţi pe locuri de muncă pentru care sunt suficiente studiile medii, sunt toţi absolvenţi de facultate. Apoi, avem doctoranzi, absolvenţi de master sau de studii postuniversitare. În plus, participăm la cursurile de perfecţionare organizate periodic la Bucureşti, de Arhivele Naţionale, pe diferite linii de muncă. Calitatea umană este corespunzătoare, numeric suntem cam puţini, aşa cum am mai spus.
Cum se prezintă spaţiul de păstrare? Ţin minte că în urmă cu câţiva ani se infiltra apa în clădire.
Spaţiul de păstrare este o problemă a tuturor arhivelor, şi nu de acum. Pentru că arhivă se creează mereu, spaţiile de păstrare devin foarte repede insuficiente.
În 1969, filialei judeţene nou create i-au fost alocate doar câteva încăperi în sediul fostei Prefecturi judeţene, astăzi Primăria municipiului Zalău, care erau foarte departe de a putea oferi condiţii corespunzătoare de păstrare a documentelor.
Apoi, cu sprijinul Direcţiei Generale a Arhivelor Statului, s-a ridicat actualul sediu, inaugurat oficial la 1 decembrie 1983, cu o capacitate de depozitare de 7250 m.l.
Astăzi, aproape 6000 metri liniari de documente, la care adăugăm multe mii de cărţi şi publicaţii de mare valoare istorică, se află în depozitele noastre. Pe lângă aceste spaţii special amenajate pentru păstrarea şi conservarea documentelor, clădirea adăposteşte şi săli de lucru, o sală de studiu, o sală de conferinţe şi o sală de expoziţie.
Am avut, ştiţi foarte bine, probleme mari cu infiltraţiile apei pluviale, datorită degradării avansate a acoperişului. Împreună cu colegii, am petrecut multe ore în pod, cu găleţi, mături, mopuri, după fiecare ploaie mai puternică, dar în ultimii ani am obţinut câteva rezultate demne de menţionat.
Acum, acoperişul clădirii este nou, mansarda a fost amenajată, etajul trei complet reabilitat, prin înlocuire de pardoseli şi geamuri, zugrăvit etc. Am beneficiat de sprijinul Prefecturii Sălaj, prin prefectul Florin Florian, al Arhivelor Naţionale de la nivel central, dar şi al presei, al dumneavoastră, cei de la ziarul Magazin Sălăjean, ori al celor de la Adevărul, ediţia de Zalău, prin articolele scrise pe această temă.
– De câte ori ajung la Arhive, parcă mă întorc în timp. Mobilier vechi, calculatoare depăşite. Care ar fi neajunsurile?
– Despre schema de personal, incompletă acum, am vorbit. Mobilierul, aţi sesizat bine, nu a mai fost înlocuit de la inaugurarea clădirii, acum aproape 40 de ani! Dar şi dotarea cu calculatoare, aparate de citit microfilme, sisteme corespunzătoare de avertizare, de supraveghere video s.a.m.d., lasă mult de dorit. Administratorul clădirii este Inspectoratul de Poliţie Judeţean, de care depindem logistic. Noi nu avem nici personalitate juridică, nici buget propriu, iar ceea ce facem în acest domeniu, puţin sau mult, facem doar prin intermediul instituţiei amintite. Şi le mulţumim celor din serviciul logistic al I.P.J. Sălaj pentru ceea ce s-a realizat, pentru că dacă sprijinul a venit din alte părţi, munca propriu-zisă, organizarea şantierului, recepţia lucrărilor s.a.m.d. a fost atributul lor!
Au rămas încă multe de făcut. Ceea ce am început cu acoperişul, mansarda şi ultimul etaj, trebuie continuat. De aceea, am solicitat, din nou, fonduri pentru pentru reabilitarea altor spaţii, de la parter, etajele I şi II, a scărilor de acces, a rampei pentru persoanele cu dizabilităţi, a exteriorului clădirii în întregul său, pentru asigurarea tuturor echipamentelor necesare şi avem solide promisiuni.
Acum, când ministerul are în frunte un om, Lucian Bode, care cunoaşte foarte bine situaţia din arhive, fiind implicat, ca parlamentar, de mulţi ani în rezolvarea problemelor documentelor generatoare de drepturi in muncă, a celor de spaţiu sau în elaborarea unei noi legi a arhivelor, devenită atât de necesară după 25 de ani de la apariţia Legii 16/1996, speranţele noastre că va fi mai bine credem că sunt îndreptăţite.
Şi sprijinul dumneavoastră, al presei, a contat şi contează foarte mult. Vă aducem şi pe această cale cuvenitele mulţumiri. Cititorilor, acelaşi îndemn: respectaţi documentul, este temeiul drepturilor dumneavoastră!
Carte de vizită – Dănuţ Pop
– Studii superioare la Cluj, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Istorie-Filosofie, secţia Istorie, promoţia 1994, specializarea istorie contemporană.
– Doctor în istorie, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Istorie-Filosofie, 2000.
– Studii postuniversitare de drept, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Drept, 2003.
– Muzeograf, cercetător ştiinţific, cercetător ştiinţific principal, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, 1994-1999;
– Director/şef serviciu, Direcţia/Serviciul Judeţean Sălaj al Arhivelor Naţionale, 1999 – prezent.
Cărţi tipărite: Cultură şi societate în judeţul Sălaj (1918-1940), Editura Caiete Silvane, Zalău, 2000; Biserică şi societate în Sălaj. Protopopiatul Ortodox Românaşi, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2002; Camera de comerţ şi Industrie a Judeţului Sălaj. Schiţă monografică 1936-1990-2000, Editura Tehnoprint, Zalău, 2000 (în colaborare); Prefecţii judeţului Sălaj. O istorie în documente, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2007 (în colaborare) ; Marea Unire şi Sălajul. Contribuţii documentare, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2018 (în colaborare).
Câteva studii şi articole: Aspecte ale instalării administraţiei regimului monarhic autoritar în judeţul Sălaj (februarie-martie 1938), în Acta Musei Porolissensis, nr. XIX, Zalău, 1995; Judeţul Sălaj în timpul administraţiei militare sovietice (noiembrie 1944-martie 1945). Aspecte ale vieţii social-economice, Editura Muzeului judeţean Satu Mare, în volumul Sovietizarea nord-vestului României, Satu Mare, 1996; Contribuţii privind activitatea Despărţământului Sălaj al Astrei în perioada interbelică, în Arhivele Prahovene, Ploieşti, 2001; Aspecte privind presa pedagogică din judeţul Sălaj. Revista Şcoala Noastră, în Anuarul Arhivelor Mureşene, Târgu Mureş, 2006; Consiliul județean între anii 1930-1940. Aspecte privind administrația județului Sălaj în perioada interbelică, in Caiete Silvane, nr. 134, martie 2016; Aspecte privind sănătatea populației județului reflectate în Gazeta Salajului (1936-1938), in Caiete Silvane, nr. 135, aprilie 2016; Anul politic 1947 reflectat in documentele PCR Sălaj, in Caiete Silvane, nr. 144, ianuarie 2017; Sălăjeni și moldoveni în timpul foametei din 1946-1947, in Acta Bacoviensia, 12, 2017; Verificarea membrilor de partid in judetul Salaj, in Acta Musei Porolissensis, Zalău, 2017; Vechi biserici sălăjene salvate. Biserica din Galpaia, in Caiete Silvane, nr. 165, octombrie 2018; Primul liceu românesc din Zalău. Liceul de stat de băieți (1924-1940), in Caiete Silvane, nr. 172, mai 2019; Prin Zalău, la mijloc de veac XX, in Caiete Silvane, nr. 174, iulie 2019; Personalitati salajene in paginile “Gazetei Ilustrate” sau lauda Salajului istoric, in Caiete Silvane, martie 2020; Pagini din istoria mineritului salajean. Mina Lupoaia in documente de arhiva, in Caiete Silvane, aprilie 2020; Inundatiile din 1970 din Salaj, reflectate in documente de arhiva, in Caiete Silvane, mai 2020 etc.
– a consemnat Daniel Mureşan –
