În Sălaj, afacerile cu venin de viperă, sortite eșecului

Mai mulți sălăjeni, inclusiv un cetățean sârb, au încercat în urmă cu câțiva ani să pună bazele unor crescătorii de vipere pentru venin, un produs căutat în industria farmaceutică. O astfel de crescătorie de vipere chiar a funcționat o perioadă în curtea fostei Uzine Electrice. Numai că pericolul, legislația și lipsa unei piețe de desfacere au reprezentat cheia care a închis ușile acestor mici afaceri, toate devenind doar o amintire. Sălajul, spune apicultorul Augustin Meseșan, a fost un important producător și furnizor de venin de albine, produsul fiind deosebit de apreciat în industria producătoare de medicamente. Importurile masive din China au făcut ca cererea pentru veninul românesc să scadă aproape spre zero. Potrivit Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură, veninul de albine este secretat de glandele specializate ale albinelor lucrătoare și ale mătcilor. Lucrătoarele îl utilizează pentru apărarea stupului împotriva intrușilor, iar mătcile pentru a-și elimina rivalele. Veninul de albine conține o mare varietate de substanțe-amine biogene, peptide, enzime, care în ciuda conotației neplăcute asociate denumirii de „venin” sunt foarte importante pentru organismul uman. Efectele veninului de albine sunt cunoscute din vechime, motiv pentru care produsul a fost utilizat de multă vreme în medicina tradițională. Metode recente de tratament constau în aplicarea de injecţii, aplicarea terapiei cu venin de albine în puncte de acupunctură (apipunctura) conform medicinei orientale. Pentru evitarea durerilor asociate tratamentului clasic cu înțepături de albine sau prin injecții, veninul de albine este componentul activ al unor creme cu aplicare locală sau tehnici fitoterapeutice. Principalele afecțiuni în care veninul de albine își probează eficacitatea sunt cele reumatismale, nevralgiile, scleroza multiplă, dar și de stimulare a sistemului imunitar.

Sursa foto: Bugaczpesta