ICEE Zalău, pe scurt Emailați, a fost perla coroanei industriei românești în anii ’80. Era o companie care, încă de atunci, a fost în mare parte automatizată. Producea sârmă de diferite mărimi, sârmă de bobinaj, care era exportată peste tot în lume, sârmă care avea și dimensiuni care abia se putea observa cu ochiul liber. În anul 1984, când am absolvit facultatea, am primit repartiție la această companie. Era luptă mare pentru a putea ajunge aici, orașele mari erau închise, astfel că cei mai buni absolvenți, chiar cu domiciliul în Cluj, își doreau să ia post cât mai aproape de casă, dar și pentru că era o companie, întreprindere cum se spunea atunci, care oferea multe oportunități, de la un mediu de lucru plăcut până la posibilitatea de a te dezvolta profesional. De-a lungul timpului, pe aici au trecut mii de muncitori, ingineri, economiști, juriști etc., adevărate familii, la propriu! Parcă a fost ieri, 5 octombrie 1984, când am intrat prima dată în biroul financiar condus de doamna Hendea, birou unde am fost repartizat, eu fiind, pe atunci, un tânăr economist de nici 24 ani. Alături era biroul de contabilitate condus de doamna Dorina Nilașiu, doar o ușă despărțea cele două birouri. Eram singurul bărbat între 15 femei, profesioniste remarcabile, aveam să-mi dau seama mai târziu când am început să realizez și eu ce înseamnă adevărata profesie. Știți cum se zice: teoria ca teorie, practica ne omoară! Contabil șef, era doamna Marincaș, director era domnul Sitaru, domnul Maier plecase la Țevi, Tenaris-ul de azi, iar director comercial era domnul Cioran. Câte legende se țesuseră în jurul acestor profesioniști! Mai ales în ceea cel privea pe domnul director Maier! Am lucrat câteva luni la biroul financiar, apoi am trecut la biroul de organizare a muncii, șef de birou fiind domnul Tăut, știți cum era pe atunci, tinerii absolvenți trebuiau să treacă, pentru a se forma cât mai complet, pe la mai multe compartimente. În anul 1986 am plecat de la Emailați, dar această întreprindere, oamenii pe care i-am cunoscut atunci, mi-au rămas în inimă. Tot atunci l-am cunoscut pe inginerul și economistul Roman Condea, dar la un meci de fotbal între întreprinderi. Am rămas prieteni până în ziua de azi! Un om deosebit. Spuneam mai sus că la Emailați au muncit familii întregi, astfel că fabrica a ajuns o familie. În 24 august, la ora 16, la un restaurant din Zalău, marea familie a foștilor elcondiști se reunește după mulți ani. Sigur, Emailațiul nu mai există, dar spiritul acestei companii încă mai dăinuie datorită foștilor angajați. Nu știu dacă a mai existat o astfel de inițiativă, de reunire după atâția ani a foștilor angajați a unei companii care nu mai există, cel puțin eu nu am cunoștință, dar ce știu, cu siguranță, este că familia Emailați a existat și încă mai există, iar aceasta este o legendă adevărată!
Multă sănătate elcondiștilor, duceți spiritul mai departe!
Alexandru Tamba
[…] Alexandru Tamba ICEE Zalău, pe scurt Emailați, a fost perla coroanei industriei românești în anii 80. Era o companie care, încă de atunci, a fost în mare parte automatizată. Producea sârmă de diferite mărimi, sârmă de bobinaj, care era exportată peste tot în lume, sârmă care avea și dimensiuni care abia se putea observa cu ochiul liber. În anul 1984, când am absolvit facultatea, am primit repartiție la această companie. Era luptă mare pentru a putea ajunge aici, orașele mari erau închise, astfel că cei mai buni absolvenți, chiar cu… Citeste mai mult […]
Democrație = ruină !
Securiştii au distrus fabrica, nu democrația.
Țevile și Anvelopele care s au vândut la străinii au prosperat și produc și astăzi, Emailați și Armatura care s au vândut la români, s au închis.
Eronat! Inițial, am fost cumpărați de o companie englezo-indiană care ne-a vândut unor escroci si pe noi si pe Phoenix Baia-Mare! „Capul” era Horia Simu, azi in inchisoare. E drept, a fost ajutat si de „noii directori” români, unii cercetati penal si in ziua de azi.
Politicieni corupți au pus-o pe chituci
Politicienii din Sălaj=0 barat!În fruntea lor plagiator Bode!
O astfel de intalnire o organizeaza, da cativa ani, salariatii Atelierului Judetean de Proiectare!
Privatizarea acestei intreprinderi a fost cu ghinion. A ajuns pe mana unor afaceristi (nu oameni de afaceri), pusi pe imbogatire prin orice mijloace! Dovada este multimea de dosare penale in care sunt cercetati fostii patroni. Pacat ca o parte (mica, dar importanta) din fostii angajati au trecut de partea lor! In loc sa sarbatorim 50 de ani de la pornirea acestei bijuterii a industriei romanesti cu mandrie si bucurie ca am muncit aici, o facem cu tristete si regret ca a ajuns in faliment!!!
Inafara de a distruge, ce altceva sa mai făcut în acest oraș ???
S-a învățat gramatică!
Ungur la tine ești? Cred ca tu ar trebui sa înveți sa scrii gramatical!
Am fost și eu angajat al Intreprinderii din martie 80 până la sfârșitul lui iulie 81,ca si component al echipei de fotbal din div.C ,am cunoscut oameni deosebiți de la conducerea Întreprinderii,până la angajați ai Întreprinderi sau colegi de echipa care s-a desființat la sfârșitul ediției de campionat 1980/1981 ptr a forma o echipă puternică la nivel de Municipiu pe scheletul mai titratei Armatura Zalău care reușea anul următor promovarea în div.B !Amintiri, Amintiri frumoase cu oameni frumoși!