GÂNDURI NEBOTEZATE (VII)

* Dacă acceptăm ideea că sughițul este un semn că te pomenește cineva, atunci viața răufăcătorilor ar trebui să fie un sughiț continuu.
* Un zâmbet primit la timp încălzește mai mult ca decât soarele în miez de vară.
* Este mai ușor să umbli pe picioarele altuia, mai greu pe ale tale.
* O definiție corectă a hiperbolei – a face din țânțar armăsar.
* Nu cei care greșesc sunt de condamnat, ci cei care nici măcar nu greșesc.
* Cel mai ușor devin corigibili cei care acceptă învățul dezvățului.
* Nimic nu mi se pare mai absurd decât a încerca să delimitezi Binele de Rău.
* Există procese în finalul cărora judecătorii nu apar mai nevinovați decât cei care apar în boxa acuzațiilor.
* Aș vrea să știu unde și ce voi fi după moarte. De-aș reuși mi-aș trimite din timp zilnic câte o scrisoare. N-aș mai fi singur.
* Cel mai mare dușman al cărții este astăzi audiovizualul. El este asemeni unui copil ce își ucide părinții.
* N-aș vrea să pot citi gândurile oamenilor. Mi-e teamă că aș rămâne singur.
* Nu există nenorocire în sine, ci doar oameni nenorociți.
* Dacă numele unui om s-ar atribui după calitatea fundamentală care îl definește , atunci cred că n-aș purta nici un nume.
* Pentru a li se da importanță, chiar și printr-o simplă compătimire, unii oameni își inventează boli sau diverse posibile nenorociri.
* Mi-e teamă să stau de vorbă cu mine. Nu vreau să aflu cine sunt. S-ar putea să mi se zică – dezamăgire.
* Omul este cu adevărat singur doar atunci cand reușeește să se îndepărteze și de sine însuși.
* Nicicând nu m-am simțit mai de prisos decât în preajma unui om fericit.
* Gândurile nebotezate nu-s decât o spovedanie trădată.
* Gândurile matinale sunt asemeni unor stele rătăcite intr-o noapte întunecată.
* Orice spovedanie este o trădare de sine. Nimic nu e mai vulerabil decât un om care o face.
* Pentru înrăgostiți exista un singur grad de comparație – superlativul.
* Taciturnii sunt oameni cărora le place să vorbească doar cu ei înșiși. Oare cum se înțeleg?
* Eșecuri nu au decât aceia care nu doresc nimic. De fapt ei înșiși sunt un eșec.
* Nicicînd un om nu trăiește un sentiment mai profund decât atunci când plânge.
* Lacrimile sunt cuvintele bucuriei sau ale durerii umane.
* De n-ar fi minciuna, oamenii ar trăi mai mult. Dar nu și mai bine.
* Singurii pedagogi care n-au fost și nu vor fi nicicând contestați sunt MAMELE
* A condamna un om pentru că și-a permis o plăcere prin care nu a făcut rău nimănui, mi se pare un lucru absurd.
* Aș vrea să trăiesc într-o lume în care să guverneze o singură lege – cea a bunului simț. Sunt co*nvins că ar fi viața mai plăcută.
* În propria devenire, omul este ajutat mai mult de dușmani decât de prieteni.
* Nu pe cei care plâng îi compătimesc, ci pe cei pe care nu pot s-o facă.
prof. Octavian Guţu