Gabriel Pripon: „Fotografia ne aduce trecutul la timpul prezent”

Fotografiile tânărului artist fotograf Gabriel Pripon nu sunt unele obișnuite. Au ceva de poveste în ele, de la lumină și până la ultimul detaliu care le compune. Cadrele alese, unghiurile în care strecoară lentila aparatului de fotografiat fără să tulbure confortul sau naturalețea subiectelor și autenticitatea care răzbate din fiecare cadru, fac din Gabriel un profesionist care aproape că nu mai are timp pentru altceva, decât pentru această muncă deosebită. Solicitările vin din toate colțurile țării, mai nou și de peste hotare și toată lumea îl dorește la evenimente de importanță majoră în viața fiecăruia.Toate acestea nu doar pentru că fotografiile lui arată altfel decât ceea ce vedem de multe ori prin albume de prezentare, de familie ori reclame. Oamenii îl solicită pentru că el reușește ceea ce puțini artiști fotografi pot face și anume să “scrie” în fiecare fotogramă, o poveste adevărată.

Reporter: Când te-ai apucat de fotografiat și ce te-a determinat să faci asta la nivel profesionist? Este meseria ta sau este încă la nivel de pasiune?

Gabriel Pripon: Am avut primul contact serios cu fotografia în urmă cu zece ani. Dorința de a reda emoția într-un mod ce poate avea impact la nivel emoțional m-a făcut să transfer pasiunea la nivel profesionist. Este meseria mea și doar asta practic încă la începutul evoluției mele în domeniul evenimentelor. Faptul ca lucrez în mod direct cu oamenii mă ajută să îmi găsesc inspirația cu fiecare ocazie întrucât povestea fiecăruia este diferită.

Pe ce criterii ar trebui să alegem un fotograf pentru un eveniment important din viață?

G.P.: În prezent, această alegere poate fi extrem de grea, având în vedere varietatea de prestatori de servicii fotografice. Consider că prima decizie este “scăldarea“ ochilor prin portofoliile fotografilor. Acest lucru nu este însă suficient. În egală măsură omul pe care îl vei alege trebuie să îți inspire siguranță și să fie o prezență plăcută ție. De asemenea, recomandările din partea celor care au apelat deja la anumiți fotografi ar putea fi de folos.

Tehnica “bate” talentul sau invers? Mai precis, camera foto este esența sau cel care se afla în spatele ei?

G.P.: Cu exercițiu și dedicare, tehnica poate naște curiozități și o cale prin care talentul poate fi descoperit și valorificat. Este nevoie de practică în ambele cazuri. Omul din spatele camerei este mult mai important decât camera foto. Se pot realiza fotografii cu un impact vizual substanțial cu orice camera foto, atât timp cât fotograful deține cunoștințele necesare și simte momentul potrivit în care trebuie să apese pe declanșator. Camera foto și editarea ne pot ajuta să ne îmbunătățim orizontul de cunoaștere și astfel, se pot obține în final fotografii de calitate, chiar spectaculoase.

Dintre zecile de mii de fotografii făcute, ai vreuna preferată? Cum sună povestea ei?

G.P.: Dacă ar fi fost vorba de ordinul zecilor de mii, răspunsul mi-ar fi venit mult mai repede în minte, dar în cazul meu este destul de greu să răspund pentru că voi ajunge în curând la 1 milion de cadre. Prima fotografie care îmi vine în minte ar fi una realizată în Spania, pentru care am fost nevoit să intru în apă până la brâu. Valurile erau destul de mari și treceau ușor peste mine. Este o fotografie de nuntă, realizată la răsăritul soarelui. Aceasta fotografie, printre altele, a fost și premiată într-o comunitate internațională de fotografi. 

Photoshopul – programul “magic” de editare a fotografiilor – a invadat mediul online și fotografia publicitară. Văzând acest tip de fotografii, mulți vor să “dea bine” în fotografiile lor poate chiar exagerat de bine. Fără riduri, fără cearcăne poate și cu forme ceva mai apropiate de standardele de multe ori absurde, impuse de revistele glossy și influencerii de pe Instagram. Cât de mult photoshop folosești la editarea fotografiilor și până unde ți se cere să “umbli” la o fotografie?

G.P.: Pentru fotografiile mele, folosesc Photoshop foarte rar și doar pentru a reduce micile imperfecțiuni din cadre, uneori pentru excluderea obiectelor nedorite din fotografie. Toate fotografiile primesc o corecție de culoare și lumină. În majoritatea cazurilor, fotografiile pe care clienții le primesc în forma finală nu necesită alte modificări de ordin estetic. Desigur, există excepții și preferințe de care țin cont – dorința clientului este primordială în tot ceea ce fac.

Ce impact psihologic poate avea o fotografie intens prelucrată asupra psihicului unei persoane? Ce-i sfătuiești pe cei tineri, pe adolescenți atunci când ajung să fie dependenți de aplicațiile care modifică excesiv fotografia în sensul modificării trăsăturilor reale, nu a culorii sau luminii fotografiei?

G.P.: O fotografie excesiv prelucrată poate atrage atenția prin culorile perfecte, evidențierea locului sesiunii foto, originalitate ori trăsăturile fizice ale unei persoane – toate acestea însă, prelucrate prea mult, pot da un rezultat neconform cu realitatea. Anumite modificări nefirești ale fotografiilor ne-ar putea influența negativ, determinându-ne să ne dorim ca acele lucruri să aibă o proiecție și în realitate. Cred că fiecare am constatat de multe ori un adevăr contrastant, mai ales atunci când am întâlnit persoane pe care le-am văzut doar în mediul online, iar imaginea din realitate era total diferită, nu neapărat în sens pozitiv. Eu nu sunt de acord cu intervenția în fotografie asupra trăsăturilor, asupra fizionomiei în general.

Fotografii amatori au umplut Instagramul. Ce părere ai despre fotografi și despre fotografiile de pe Instagram? Ce le lipsește? Ce e prea mult în ele?

G.P.: Aplicația Instagram oferă conținut vizual de calitate din partea multor fotografi/influenceri. Din punctul meu de vedere, fotografia, inclusiv cea de pe Instagram, îți poate trezi curiozități de cunoaștere și poate fi o sursă de inspirație pentru multe domenii de activitate. Pe de altă parte, aceasta “lume“ a Instagramului are și o parte mai puțin fericită. Oamenii, cei foarte tineri în special, au tendința să copieze și să își dorească, prin ceea ce văd acolo, lucruri mai mult sau mai puțin posibile, ceea ce nu este ceva total greșit, dar nici benefic nu cred că este. Pentru că urmărind acea viață „perfectă“ din imagini, acest lucru poate aduce o stare de  frustrare și un sentiment de neîmplinire privitorului. În realitate, o viata perfectă nu înseamnă doar locuri de vis, o mașină foarte scumpă, o casă de lux. O viață frumoasă și armonioasă este una firească, întregită de liniște sufletească, înțelegere și iubire, modestie și măsură în toate.

Ce solicitări ciudate ai avut din partea celor pe care i-ai fotografiat de-a lungul timpului ? Sunt, de exemplu, în mediul online, multe fotografii de la nunți care frizează prostul gust. Accepți să faci astfel de fotografii dacă, totuși, clienții o cer?

G.P.: În cele mai multe cazuri, clienții mă aleg pentru ceea ce văd în portofoliul meu. Oamenii au așa cum este firesc anumite dorințe în realizarea fotografiilor. Sunt dispus să le satisfac în măsura în care acestea sunt decente, realizabile. În caz contrar, discut cu ei asupra acestui subiect. Țin foarte mult la relația pe care o am cu clienții, iar comunicarea este cheia oricărei colaborări. În concluzie, putem ajunge la un numitor comun și toată lumea va fi mulțumită de rezultat.

 Ai folosit vreodată aparatele clasice, cu film? Știi să faci fotografii în sensul prelucrării acestora după metodele clasice, în laborator? Sunt vremuri apuse, dar te-a tentat vreodată să intri și pe acest tărâm, al fotografiei “manuale”?

G.P.: Singura perioadă în care am folosit aparatura pe film a fost în copilărie. Nu am cunoștințe avansate despre tehnica din laborator dar, desigur, am idee ce presupune. Mă tentează și în prezent să încerc această tehnică în special pentru realizarea fotografiilor de vacanță, cele de dincolo de orele de activitate.

Mulți dintre noi avem o oarecare reținere față de aparatul de fotografiat. Cum poți determina pe cineva care nici nu știe, nici nu poate să pozeze natural, să facă asta? Există o rețetă anume?

G.P.: Nu există o rețetă anume, ține strict de relaxarea subiectului, dar și a fotografului. Nu putem poza într-un mod relaxat atunci când fotograful are o stare de tensiune sau atenția îi este distrasă într-un anumit fel. Excluderea unghiurilor, ipostazelor nedorite, intră în sarcina fotografului. Trebuie să existe o atmosferă de relaxare pentru a putea realiza fotografii deosebite, de calitate. Atmosfera poate determina în mod cert și vizibil rezultatul unei ședințe foto. Ceea ce trebuie să facă subiectul fotografiat este să asculte sugestiile fotografului și să se poarte cât mai firesc. Adaug că ideile din partea clienților sunt mereu foarte utile.

De ce predomină în portofoliul tău fotografia de nuntă? E pasiune, e mai profitabilă, este  ceea ce se caută cel mai mult?

G.P.: Fotografia de nuntă m-a făcut să realizez ca îmi place să lucrez cu oamenii. Faptul că pot să ofer prin propriul stil o amintire unică m-a determinat să merg mai departe ajungând să lucrez cu drag și pasiune. În România, nunta este un eveniment foarte important, iar acest tip de eveniment predomină în varietatea evenimentelor de familie. Pentru a ajunge să faci o afacere în acest domeniu este nevoie de răbdare, investiție – resursă umană și materială – și perseverență. De obicei, plecând de la ideea de afacere, uităm esențialul și ne pierdem printre cifre și calcule ce au ca țintă un profit imediat. Începutul unei cariere în acest domeniu trebuie să fie mai puțin atins de pretenții financiare cu rezultate rapide și consistente. Succesul financiar va apărea, desigur, dar pe parcurs și doar dacă munca depusă este constantă și de calitate.

Ce părere ai despre „frumusețe” și opusul acesteia? Sunt concepte relative dar din păcate tot mai des vehiculate, fac parte din adevărate judecăți cu repercusiuni de multe ori distructive la nivel psihologic, mai ales în rândul celor foarte tineri. Cum i-ai încuraja pe cei care nu se cred foarte atrăgători fizic și ce lucruri ai descoperit în astfel de cazuri, lucruri pe care ulterior le-ai spus și altora astfel încât oamenii să capete încredere în ei și să conștientizeze că există un strop de frumos, chiar și din punct de vedere fizic, în fiecare?

G.P.:  “Frumusețea”, ca și “reversul” ei, le percepem fiecare diferit. Totul e relativ în aceste două încadrări, nu există definiții ori standarde. În opinia mea un suflet cald, un caracter frumos, te pot face să uiți de anumite mici imperfecțiuni care de altfel sunt lipsite de importanță. Oamenii trebuie sa aibă încredere în ceea ce sunt, cum sunt și în ceea ce gândesc, iar acest lucru atrage starea de bine și liniștea. Nu există oameni urâți, din punct de vedere fizic. Pe de altă parte, operațiile estetice – atunci când nu discutăm de probleme reale care necesită acest tip de chirurgie – devin tot mai mult un trend, o modă sau o opțiune pentru îmbunătățirea aspectului fizic dar și a stării de bine, a încrederii în propria persoană. Nu sunt neapărat de acord, mai ales când observăm rezultatele, exagerate de multe ori. Dar firește, reprezintă o alegere a fiecăruia. Legat de acest aspect, trebuie să știți că fotografiile reușite nu sunt influențate în totalitate de calitățile fizice ale unei persoane. “Frumosul” în fotografie, în demersul unui fotograf adevărat, merge dincolo de acest criteriu.

Telefoanele dețin în mod cert supremația în fotografia de astăzi. Ce părere ai și până unde putem vorbi de un nivel de profesionalism, implicit de un rezultat pe măsură, atunci când vrem să facem poze cu telefonul?

G.P.: Se pot obține fotografii excelente inclusiv cu un telefonul mobil. În ultimii ani piața telefoanelor a explodat și au apărut multe modele performante care permit utilizatorilor să imortalizeze momentele într-un mod rapid, simplu și creativ, atât pe partea de fotografie cât și video. Telefonul este practic, facil, mai ales în fotografia de călătorie, instantanee, deoarece ne ajută să economisim spațiu în bagaje și timp. Inclusiv eu prefer aceasta metodă atunci când călătoresc. Totuși, un telefon nu va putea atinge niciodată nivelul și rezultatele unui aparat foto, mai ales când vorbim de un nivel profesionist.

Ședință foto cu o personalitate mondială (nu contează domeniul) și un loc anume de oriunde pentru acea sesiune foto: care ar fi acelea?

G.P.: Eminem în Detroit.

Au fotografiile ceva nostalgic în ele? Cum îți explici faptul că, uitându-ne la o fotografie zâmbim de cele mai multe ori, dar undeva în suflet o undă de nostalgie, poate chiar tristețe inexplicabilă, ne atinge. De ce crezi că se întâmplă asta? 

G.P.: Există un “iz” de nostalgie în cele mai multe fotografii, mai ales dacă acțiunea a avut loc cu mult timp în urmă. Emoțiile sunt profund redate în fotografiile dragi nouă, în arta fotografică în general. Fotografiile alb-negru de exemplu au această capacitate, au un aer aparte tocmai pentru că exclud orice distragere de la subiect, totul este concentrat asupra lui. În rest… câte fotografii, atâtea povești! O fotografie rămâne peste timp singura dovadă “vizuală” a unui eveniment sau chiar a unui moment obișnuit. Ea ne oferă posibilitatea să retrăim acele clipe, aducând trecutul la “timpul prezent”.

Foto: © Gabriel Pripon Photographer