Doina și Anghel Dușcaș, sălăjenii care trăiesc prin dans

S-au cunoscut prin dans, s-au căsătorit prin dans și au dedicat o mare parte din viața lor dansului. Soții Anghel și Doina Dușcaș sunt sălăjenii pentru care dansul înseamnă bucurie, un parfum aparte, liniște, dar și relaxare. Îi văzusem de multe ori la festivaluri, în spectacole, se vedea de la o poștă că trăiesc fiecare moment în care elevii lor sunt pe scenă și dansează. Decenii la rând au dansat la concursuri naționale și internaționale și au pregătit generații și generații de copii pasionați de joc, de danț sălăjean.

Recent, pe soții Dușcaș i-am întâlnit în Someș-Guruslău, la un moment organizat de comunitate, pentru a le arăta tinerilor secerișul din vremuri apuse, în timpurile în care tractorul și combina erau inexistente, dar când oamenii se ajutau între ei, în special în cele mai importante momente ale vieții. Știam că au câștigat o grămadă de premii, medalii, distincții, toate la concursuri naționale și internaționale, dar voiam să aflu povestea lor. Doina a început să zâmbească și mi-a spus că a fost cerută de Anghel în fața catedralei Notre-Dame din Paris. Se întâmpla acum mai bine de patru decenii. S-au căsătorit în anul 1980, iar de atunci nu s-au oprit din demersul lor de a promova dansul popular sălăjean în rândul tinerilor. Doina este profesoară la Școala Populară de Arte și Meserii a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, iar Anghel referent pe probleme de folclor Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, dar și proaspăt absolvent de Etnologie. Cei doi au la activ zeci de turnee în țară și străinătate, au pus inclusiv bazele unui ansamblu de veterani și nu concep viața fără dans. „Pentru noi, dansul înseamnă totul, înseamnă bucurie, speranță, fericire. N-ai cum să renunți la așa ceva. Dansul ne unește, dansul formează prietenii, îți dă posibilitatea să îți exprimi sentimentele oriunde te-ai afla, în orice colț al lumii”, mi-a spus Doina. Pentru Anghel Dușcaș, jocul înseamnă un parfum aparte, un parfum al oamenilor, al țăranului autentic, cel care muncea de dimineața până seara, dar care știa să trăiască, să ajute, să dăruiască. „Este un parfum deosebit, unul pe care nu mulți îl pot avea. Țăranii autentici aveau acest parfum al vieții, al jocului din bătrâni. Jocul însemna pace, bucurie, dăruire, iubire, prietenie, dansul e o poveste ce trebuie trăită”, a fost de părere sălăjeanul. Desigur, sălăjeni dăruiți mai sunt și sunt mulți, dar azi v-am prezentat doar o poveste, povestea unor sălăjeni faini.