Îl cheamă Ionuț și îmi place să cred că este doctor de campioni. Ana este cățelușa lui și a adus-o de la aproximativ 10.000 de kilometri, tocmai din Vladivostok. Cățelușa îl privește fix în ochi pe Ionuț, rămân nemișcați, e clar, între cei doi există o legătură ce nu poate fi distrusă.
Pe Ionuț Bălăbuc îl știu de ceva vreme. Este un medic veterinar tânăr, energic, pasionat de ceea ce face. Anul trecut mi-a spus, și am ținut minte, că medicul uman află de la pacient ce îl doare, dar medicul veterinar trebuie să analizeze, să intuiască ce anume îl doare pe animal, pe necuvântător, iar asta face din medicina veterinară poate una dintre cele mai frumoase profesii. Știam că Ionuț este pasionat de câini, iar de această dată am ajuns în gospodăria familiei sale din localitatea Hereclean. Aflasem că deține mai multe exemplare de brac german, că are câini campioni la expoziții de frumusețe și îndemânare. Poarta s-a deschis și am intrat în lumea celor care iubesc necondiționat, pe care nu îi interesează dacă omul este sărac sau bogat, dacă este înalt sau scund. Undeva, spre capătul grădinii am văzut adăpostul. Mergeam în paralel cu Ionuț, iar lângă noi se afla și Teodora, sora medicului veterinar, o copilă înaltă, sociabilă și foarte politicoasă. Ne-am apropiat, iar câinii au început să latre, să geamă, era clar că se bucurau de venirea lui Ionuț. Mi-am dat seama rapid că acest om iubește animalele, le îngrijește, petrece timp cu ele.
Cățelușa Ana
În prima boxă este Ana. Pare agitată, e frumoasă, nerăbdătoare să sară în brațele lui Ionuț. Veterinarul zâmbește, este clar că prietenia dintre cei doi este puternică. E un exemplar de brac german de o frumusețe aparte, are ochi pătrunzători, parcă vede prin tine, te fixează cu privirea și este gata de joacă,de acțiune. Ionuț o scoate afară din boxă și mergem în curte, pe iarbă, Ionuț stă pe bancă, iar Ana îl însoțește și se cuibărește în brațele lui, acolo se simte bine, e liniștită. Mi s-a confirmat din nou că un câine nu își va trăda niciodată stăpânul, că pe câine nu îl interesează dacă stăpânul său este bogat sau sărac, nu, câinele iubește și atât, e simplu. Cine știe, poate învățăm și noi, oamenii, ceva din dragostea câinilor. „Ana este din familia brac german cu păr sârmos. Este o rasă formată acum mai bine de un secol de către niște nobili nemți, pasionați de vânătoare. Cățelușa de lângă mine este Ana și peste câteva zile va împlini vârsta de 13 luni. Am adus-o din Vladivostok, a făcut peste 10.000 de kilometri până la noi, în Sălaj. Am vorbit foarte mult cu crescătorii din Vladivostok pentru a putea obține acest exemplar de brac german. Am dat un avans înainte cu o lună de a se naște Ana. A avut un preț de rândul miilor de euro și o iubesc foarte mult”, mi-a spus Ionuț în timp ce o privea pe Ana.
Artur, campionul
„Singurul meu mascul din canisă se numește Artur, are vârsta de 3 ani și este campion național la juniori. Așteptăm să vedem și ce produși o să scoată. În acest an este pregătită o montă și vom vedea ce urmași va avea. Este un câine deosebit, foarte frumos”, mi-a mai spus Ionuț Bălăbuc.
Mama Azaleea și cei 12 pui de brac german
Ionuț îmi arată un alt câine. Este o femelă de brac german ce pare tare jucăușă, dar extrem de atentă. Ionuț îmi face semn să o privesc cu atenție. Azaleea este mamă, are 12 pui, toți frumoși și grași ca niște pumni. Stau grupați în cuib, acolo le este bine și cald. Sunt bine hrăniți. Ionuț le-a amenajat câinilor boxe cu adăposturi care îi feresc de frig, de ploaie și căldură. „Are 12 pui, nouă masculi și trei femele și sunt tare încântați de ei”, îmi povestește Ionuț în timp ce adună puii pentru a-i duce în curte. Medicul veterinar este ajutat de sora sa, Teodora. Cei doi așează puii cu grijă într-o cutie și îi duc pe iarbă, în curte. Azaleea este sprintenă și vine cu mare atenție în urma celor doi. Cățelușa are privirea ațintită spre cutie. Puii sunt așezați pe iarbă, iar cățeaua îi miroase pe toți, parcă vrea să se asigure că nu lipsește nimeni. Puii nu au privirea formată, probabil nu văd mare lucru, dar simt și stau în grup. Unul dintre pui se îndepărtează și începe să geamă, se simte în pericol. Teodora le aduce o tavă în care le-a pus mâncare, niște boabe moi și călduțe. Gata, puii tac și au început să mănânce, par foarte fericiți. Azaleea, mama lor, a dispărut, probabil că avea chef de joacă și simțea că puii sunt în siguranță cu Ionuț și Teodora. Micuții au mâncat și s-au întors în cuibul lor. A urmat un pui de somn, e liniște. Nu peste mult timp, puii își vor căuta propriul cămin, iar Ionuț speră să ajungă la cineva care apreciază cu adevărat animalele.
Câinele și caracterul său
Câinii s-au liniștit, iar eu și Ionuț am continuat discuția despre pasiunea căreia medicul veterinar îi dedică o mare parte din timpul său. „Câinele este animalul meu preferat. Am ales această rasă pentru că primul câine pe care mi l-a dăruit un fost profesor din facultate era un brac german. Este un câine cu o personalitate foarte puternică, dacă nu te impui în fața lui, te domină. Sunt niște câini echilibrați. Au și o doză de agresivitate atunci când este nevoie. Sunt și foarte docili, se comportă foarte frumos cu copiii familiei, cu cei apropiați. Nu sunt agresivi cu oamenii. Este o rasă concepută pentru vânătoare, dar acești câini sunt utilizați și pentru căutarea de trufe sau în alte scopuri. Sunt niște prieteni adevărați, nu este zi în care să nu îmi văd câinii, în care să nu stau cu ei, să nu-i hrănesc. Îi văd în fiecare zi, dimineața sau seara, uneori și de două ori pe zi, iar de două sau trei ori pe săptămână ieșim să facem și mișcare. Sunt câini deosebiți, am obținut cu ei nenumărate titluri și premii la concursuri locale și naționale. Cu Ana am participat și la concursuri de frumusețe, iar la două dintre ele a primit calificativul excelent”, mi-a explicat Ionuț.
„Prefer să nu fumez, să nu beau și să-mi investesc banii în câini”
Medicul veterinar îmi spune că după familie, câinii săi sunt cei mai importanți, îi iubește și îi îngrijește. O face cu pasiune. Ionuț râde: „Prefer să nu fumez, să nu beau și să-mi investesc banii în câini.”
Teodora și cel mai bun „cheesecake” din lume
Este clar, marea pasiune a lui Ionuț sunt câinii. S-a făcut liniște, cățeii sunt în boxele lor, iar Ionuț mă invită pe terasa casei. Apare Teodora. Sunt impresionat de înălțimea ei. Ionuț mă invit la o porție de „cheesecake”. Îl refuz politicos, îi spun că mă grăbesc, că trebuie să ajung acasă. Nu sunt nici mare fan al prăjiturilor. Dar, ceva îmi spune că trebuie să gust. Teodora îmi aduce o farfurioară pe care se află bucata de prăjitură. Sunt surprins, arată de parcă e scoasă dintr-un laborator de cofetărie. Mă gândeam să întreb care e cofetăria cu pricina. Sunt și mai surprins când aflu că Teodora, tânăra care nu a împlinit încă 14 ani, este cea care a preparat această prăjitură. Da, Teodora este pasionată de gătit, se pricepe, îmi spune mama ei, gătește mult și bine. Nu mai aștept, iau lingura și mă pun pe treabă. Am terminat rapid prăjitura și mi s-a părut că a fost cea mai bună din lume, așa am perceput-o eu. Urmează un interviu cu Teodora, clar. E un copil talentat. I-am mulțumit lui Ionuț pentru poveste, iar Teodorei pentru prăjitură. M-am dus acasă înarmat cu o poveste despre ce înseamnă o prietenie adevărată, dar și îndulcit de pasiunea unui copil.
