Cum „ciripea” la Securitate un șef al Întreprinderii de Construcţii Montaj Sălaj

De mai mult timp, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a început să desecretizeze celebrele dosare ale fostului serviciu de represiune al regimului comunist. Sunt prezentate modul şi tehnicile prin care ofiţerii Securităţii din Sălaj îşi racolau informatorii, dar și metodele de lucru ale celor care dădeau note explicative despre colegii lor de muncă. Organizația non-guvernamentală Miliția Spirituală prezintă într-un amplu material legat de activitatea de informator a locotenentului major Istrate Constantin, care timp de opt ani a colaborat cu structurile Securității din Sălaj.
Născut în anul 1926 în comuna Mălini, județul Suceava, Constantin Istrate provine dintr-o familie numeroasă de ţărani sărac. În 1940, Istrate a absolvit șapte clase la şcoala primară din comuna natală, iar în ultimul an de studii s-a angajat ca slugă la învăţătorul Alexandru Voicu. După opt ani în care a muncit ca zilier la diverși moșieri din zona Bucovinei, Istrate efectuează perioada de instrucţie la Centrul de instrucţie al jandarmeriei din Tăşnad, unde, timp de o lună, a urmat şi cursurile unei şcoli de gradaţi, la finalul cărora a fost avansat la gradul de fruntaş. După finalizarea perioadei de instruire, Istrate a fost repartizat la Batalionul 5 Securitate Comunicaţii Timişoara. A avut o ascensiune fulminantă și a devenit ofițer în sistemul de penitenciare. Cariera i s-a năruit brusc în 1967, atunci când a fost condamnat, pentru delapidare, la zece ani de închisoare. După eliberarea condiționată din detenţie, Istrate s-a angajat pe un şantier din Satu-Mare subordonat Trustului de Construcţii Industriale din Cluj. Aici va lucra până în februarie 1974, atunci când se va transfera la Zalău pe postul de şef al Staţiei de betoane „Elba 2”, aflată în subordinea Întreprinderii Judeţeane de Construcţii Montaj din Sălaj.

Un informator pătimaș
La doar câteva luni de la sosirea lui la stația de betoane, ofiţerii de contraspionaj economic l-au contactat pentru a-l recruta ca informator. În iunie 1974, Istrate devine colaborator al organelor de securitate, sub numele conspirativ „Constantin Lefter”, fiind recomandat de ”puternice sentimente patriotice”. ”În cadrul IJCM Sălaj, există staţiile de preparare a betoanelor care la ora actuală nu sunt suficient de acoperite din punct de vedere informativ. În cadrul întreprinderii de construcţii aceste staţii sunt considerate puncte vulnerabile, întrucât dacă acestea sunt scoase din funcţiune, se pot produce perturbări grave a întregului proces de producţie în cosntrucţii”, se arată în raportul întocmit de locotenentul major Vlaicu, cel care l-a cooptat pe Istrate în structurile Securității.
Nici nu apucase să se usuce bine cerneala pe carnetul de colaborator al Securității, că Istrate a şi început să dezvăluie o serie de aspecte negative din cadrul IJCM Sălaj de care s-ar fi făcut vinovaţi şeful coloanei auto, Geza Olah, şi mecanicul şef al întreprinderii, Artemiu Boşneag. Pe aceştia i-a mai acuzat că ”frecventează împreună localurile din oraş şi împrumută bani de la subalterni”.

Istrate dădea note informative ”din proprie inițiativă”, fără a fi remunerat
În anii care au urmat, „Constantin Lefter” i-a furnizat ofiţerului Vlaicu sute de note informative referitoare la Staţia de betoane „Elba 2” şi alte betoniere din cartierul Simion Bărnuţiu, din Zalău, precum şi la colegii săi de muncă. Pe 24 iunie 1975, ofiţerul Vlaicu a întocmit un raport care sintetiza activitatea informatorului său la un an de la recrutare. Din document aflăm că, până la acea dată, Istrate furnizase 37 de note informative fără a fi remunerat. Doi ani mai târziu, Vlaicu a întocmit un raport asemănător, arătându-se ”entuziasmat” de faptul că foarte multe materiale i-au fost furnizate de Istrate din proprie iniţiativă şi că numărul notelor informative cu valoare operativă crescuse simţitor.
În 1979, Istrate s-a transferat la Şantierul nr. 3 din cadrul Grupului de şantiere pentru construcţii industriale din Zalău, aparținând de Trustul de Construcţii Industriale din Cluj. Schimbarea locului de muncă nu a afectat cu nimic relaţia cu ofiţerul Mircea Vlaicu, căruia îi va furniza în continuare, cu aceeaşi pasiune, informaţii despre noii săi colegi. Conform unui raport semnat de ofiţerul Vlaicu la data de 18 iulie 1981, Istrate fusese recompensat pentru serviciile sale doar de cinci ori.
În primăvara anului 1982, Istrate a solicitat transferul la Întreprinderea Agricolă de Stat din comuna Peciu Nou, judeţul Timiş, localitate unde îşi va stabili domiciliul şi unde se află şi în prezent.