„Ceasul”. Un simbol al Zalăului, un punct de reper important dar și un punct „zero” de întâlnire care a reprezentat, de decenii, locul în care s-au legat și dezlegat iubiri, relații, prietenii. Locul în care s-au legat amiciții, s-au depănat povești ori s-au întâmplat evenimente de tot felul, unele mai mult, altele mai puțin fericite. Chiar dacă ceasul din centrul municipiului are deja o vârstă apreciabilă, el a continuat până astăzi să ne arate cu o precizie mai mult sau mai puțin discutabilă, ora exactă dar și temperatura din atmosferă. Joi, însă, ceasul nostru a început să dea rateuri pe toate… părțile. Acesta afișa ora greșit. Astfel, la ora 16.30, ceasul din centru afișa ora 15.30. Nu se cunosc deocamdată cauzele care au dus la aceste defecțiuni însă, ca orice obiect, și ceasul nostru se poate defecta sau mai rău, se poate uza definitiv astfel încât nici măcar reparațiile să nu îl mai „resusciteze” în cele din urmă. Să fie acesta un semn că centrul municipiului are nevoie de un ceas nou, mai frumos, mai deosebit, cu un mecanism modern? Cine știe… Nu este pentru prima dată când ceasul din vecinătatea Platoului de marmură s-a defectat, însă, ținând cont de vârsta lui, acest lucru nu ar trebui să mire pe nimeni.
Ceasul a fost realizat în prima parte a anilor 80, la fabrica „Emailaţi” în colaborare cu meșterii de la Armătura. În acel deceniu, astfel de ceasuri erau foarte populare la noi, ele putând fi văzute în absolut toate centrele din reședințele județene ale țării, evident, cu formă, arhitectură a piedestalului și mecanisme diferite, alături de celebrele magazine universale din fiecare capitală de județ, așa cum a fost și este, la noi, Silvania. Picioarele uriașe ale ceasului și suportul metalic au fost realizate de către muncitorii din cele două fabrici, cele care țineau industria sălăjeană în picioare, iar partea electronică, după cum mărturisea în trecut unul dintre maiștri, ar fi fost rodul muncii unor ingineri care lucrau la o intreprindere de produse electronice din Baia Mare.
La mijlocul anilor 80, feţele ceasului erau configurate cu becuri clasice, cu incandescenţă, de format mic și alimentate cu baterii, însă un an mai târziu, după 1987, ceasul a fost racordat la reţeaua de energie electrică a Zalăului. Actuala configuraţie a ceasului există din anul 2007, fiind compusă dintr-o unitate centrală de comandă, patru feţe, un sistem GPS şi sondă de temperatură.
Chiar dacă aspectul ceasului ar putea lăsa astăzi de dorit, iar precizia nu mai reprezintă punctul forte al acestui obiectiv de care fiecare zălăuan se simte într-un fel sau altul legat, ceasul din centrul Zalăului va mai rămâne, cu siguranță, ani mulți în locul în care îl știm de aproape patru decenii, aceasta dacă nu se va decide la un moment dat renovarea lui din temelii, instalarea unui mecanism nou sau poate achiziționarea unui alt ceas – partea electronică – evident, în patru exemplare, un ceas „mai trainic și mai frumos”, poate, decât ceasul nostru aflat la a doua… tinerețe.
In zilele insorite da rateuri cu temperatura, dupa-amiaza si seara aratand cu vreo 2 pana pe la vreo 4 grade mai mult. Pe timp de noapte si pe vreme urata (ploaie, ninsoare) merge “ceas”, vb aia, dpdv al temperaturii afisate.
Intreprinderile fanion ale industrei socialiste salajene care au construit ceasul, Armatura si Emailati, au fost distruse demult de acest duh otravitor all „revolutiei” romane. Urmeaza ceasul !
Frumos si nostalgic articol! N am stiut ca ceasul nostru este facut la Emailati! Felicitari muncitorilor de atunci! Speram sa fie reparat si renovat, este pacat. Marmura e ciobita, ceasul nu arata prea bine. Cred ca si sonda de temperatura e defecta.
Din punct de vedere estetic este clar că are nevoie de o reabilitare.
In Jibou, in fta BCR, inca se mai afla ceva asemanator, dar scos din functiune de ani de zile. L-au stins cand, in loc de PRIMARIA JIBOU, a afisat doar… MARIA JIBOU 🙂
Sa speram ca nu va avea soarta cinema-urilor libertatea sau scala.
Aia ar fi o bătaie de joc! Costurile nu sunt mari pentru un ceas de acest tip.
Să fie oare dintr-o eroare umană? Eu cred că Gigel o dat, din greșeală, ora mai în spate, că doar am observat lucrări în zona ceasului. Stați calmi, ceasul a fost ,,modernizat’’ de ,,n” ori, un DCD nu are cum să reziste atât de mult timp. Asta este! Cât dezpre marja de eroare cu privire la temperatură, trebuie să ne gândim că senzorul de temperatură se află în interiorul ceasului, unde temperatura diferă puțin, nu mult, dar puțin. Este suficient și așa pentru a ne face o părere despre temperatura de afară! În caz că s-a stricat ceva, stați calmi! Reparația nu cred că depășește un stâlp de iluminat ca preț.