Practica arată că, în ultima perioadă, din ce în ce mai multe persoane se confruntă cu situaţia cedării creanţelor de către bancă unor societăţi de recuperare.
Mecanismul cesiunii către SRL-ul subsidiară a băncii funcţionează conform următoarei scheme: banca mamă declară creditul ca fiind neperformant, îşi constituie provizion de risc, dar nu trece la executarea silită şi nici nu îl trimite în insolvenţă, ci vinde creanţa unei filiale pe care o deţine în proporţie de 100% (sau unui alt SRL deţinut 100% de banca mamă a băncii în cauză); vânzarea creanţei către propria filială (adică, trecerea acesteia „dintr-un buzunar într-altul”) sau către o afiliată se face la preţuri cam de 10% din valoarea nominală, preţ pe care filiala/afiliata îl plăteşte cu un credit pe care, de cele mai multe ori, i-l acordă chiar banca.
Cesiunea de creanţe este operaţiunea prin care creditorul (cedent) transmite în mod voluntar, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul de creanţă unei alte persoane (cesionar) care devine astfel creditor în locul său şi va putea încasa de la debitor creanţa cedată. Contabilizarea contractelor de cesiune a creanţelor la cesionar (persoana care a preluat creanţele) trebuie făcută în funcţie de clauzele specific fiecărui contract.
ATENŢIE!
În toate cazurile, dacă nu s-a convenit expres asupra unei cesiuni parţiale, cesionarul devine titular al creanţei pentru totalitatea ei.
Odată cu dreptul de creanţă, cesionarul dobândeşte, prin efectul cesiunii şi în lipsa oricărei stipulaţii exprese în acest sens, toate drepturile, accesoriile şi garanţiile de orice natură ale creanţei cesionate. Dacă nu s-a convenit altfel, dobânzile şi orice alte venituri aferente creanţei, devenite scadente, dar nepercepute încă de cedent, revin cesionarului, cu începere de la data cesiunii.
În primul rând, trebuie făcută distincţie după cum creditul a fost declarat sau nu scadent în prealabil cesiunii.
*în primul caz avem de a face cu o activitate de recuperare a unei creanţe realizată de o societate specializată; cel puţin aparent, nimic ilegal;
*în cea de-a doua ipoteză – nu a fost declarat scadent înainte de cesiune operaţiunea este flagrant şi grav ilegală. Cesiunea creditelor neperformante poate fi considerată ilegală mai ales în cazul contractelor de credit de retail, în care debitorul este un consumator în raporturile cu banca, calitate pe care şi-o pierde în raporturile cu colectorul de creanţe.
Iar în cazul cesiunii creditorului către un SRL de recuperat creanţe, controlat 100% de banca mamă (sau de banca-bunică, pentru a prelua o formulă folosită de Adrian Vasilescu, consilierul BNR), acest SRL se erijează el însuşi în bancă, fiindcă primeşte prin cesiune o creanţă care rămâne neschimbată (în sensul că îşi păstrează natura de creanţă bancară), plus garanţiile care o însoţeau.
Dar SRL-ul în cauză nu mai este supus normelor şi controlului BNR, întrucât el nu este bancă, iar raportul juridic cu fostul client al băncii nu mai este supus normelor de protecţie a consumatorilor.
Dacă debitorul nu este de acord, cesiunea nu poate avea loc.
Soluţii pentru beneficiarul creditului
Beneficiarul creditului într-o astfel de operaţiune ilicită are următoarele posibilităţi:
-fie să aştepte momentul când banca îl va soma să plătească, deci va începe procedurile de executare silită împotriva debitorului
-fie să acţioneze imediat ce primeşte notificarea prin care este înştiinţat de cesiunea de creanţă.
1. În primul caz, în cadrul contestaţiei împotriva actelor de executare întreprinse de executorul bancar, există mai multe argumente care pot fi invocate, printre care nulitatea acestor acte pe motivul că banca îşi foloseşte propriii executori pentru a executa o creanţă care nu îi mai aparţine sau pe motivul că aceşti executori nu pot executa decât creanţe „bancare” – caracter care nu se transmite prin cesiune.
În cea de-a doua situaţie, debitorul cedat poate cere nulitatea cesiunii de creanţe pe cel puţin două considerente:
-este încălcat caracterul intuitu personae al contractului de credit;
-operaţiunea cesiunii creanţei bancare este o simulaţie care ascunde o operaţiune ilicită.
Av. Coltuc Marius,
Fondator Casa de Avocatură Coltuc
www.coltuc.ro
prietene,
Executorii bancari au fost desfiintati ca subramura(in prezent toti suntexecutori judecatoresti), deci aceasta exceptie nu mai poate fi invocata cu succes
Pe de alta parte nu stiu in ce tratat de drept contractul de imprumut, sau derivatur de imprumut bancar, sa fi fost caracterizat ca un conract intuituu personae….dar ai putea face o propunere de lege ferenda in acest sens.
Oricum, dca as avea astfel de treburi nu as apela la un avocat care-si face reclama mascata prin ziare locale…
s-au subtiat clientii prin bucuresti?…
Hai sictir!…cum se zice pe la voi
pentru meseriasul de sus
se pare ca esti unavocat in adevaratul sens al cuvantului: excroc si marsav, si acuma te faci pe tine cand vezi ca o casa de avocatura, poate sa-ti sufle de sub nas clientii, fraieri, pe care in general, ii taxezi si nu esti in stre sa castigi un proces
de ce spun toate acestea? deoarece cand am avut o problema mai deosebita, si a trebuit sa ma iau la tranta cu o firma mare, o multinationala, nu am gasit un avocat in tot Zalaul, care sa-mi spuna ca daca merg cu ei, castig. Dar bani toti mi-au cerut.
Asa ca am apelat la mai multe case de avocatura din tara si mai ales din Bucuresti, si singura cu care am reusit sa colaborez este aceasta firma.
Nu am castiga procesul, dupa cum mi-au spus si ei, dar am castiogat lupta cu aceea firma, dupa cum mi-au garantat de la inceput. Si bani pe care trebuia sa-i platesc eu, au reusit sa-i scoata de la multinationala, cand am ajuns pana la urma la o intelegere, reciproc avantajoasa.