Care este vârsta medie de pensionare în Europa?

Pensiile reprezintă sursa principală de venit a persoanelor vârstnice din Europa şi provin, în cea mai mare parte, din sisteme publice de tip redistributiv.

Potrivit Comisiei Europene, pensionarii reprezintă o parte semnificativă a populaţiei Uniunii Europene (aproximativ 124 de milioane de persoane, adică un sfert din populaţia totală) şi, ca urmare a fenomenului de îmbătrânire demografică, un grup în continuă creştere.

Principiul al 15-lea al Pilonului european al drepturilor sociale afirmă că lucrătorii pensionaţi şi persoanele pensionate care desfăşoară activităţi independente au dreptul la o pensie proporţională cu cotizaţiile plătite, care să le asigure un venit adecvat. De asemenea, legislaţia europeană afirmă în mod explicit principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în materie de dobândire a drepturilor de pensie şi prevede dreptul la resurse care să asigure o viaţă demnă.

Principalele obiective ale politicilor privind pensiile şi pensionarea sunt:

• asigurarea unor venituri adecvate la bătrâneţe, asigurând totodată sustenabilitatea financiară;

• ocuparea forţei de muncă pe o perioadă cât mai îndelungată.

• Vârsta legală de pensionare diferă de la o ţară la alta

Potrivit Comisiei Europene, o persoană nu va putea primi pensia de stat din ţara în care locuieşte/ţara în care a avut ultimul loc de muncă decât din momentul în care a împlinit vârsta legală de pensionare din ţara respectivă. De asemenea, dacă o persoană a dobândit drepturi de pensie şi în alte ţări, va putea primi părţile corespunzătoare doar în momentul în care a împlinit vârsta legală de pensionare din acele ţări.

Comisia Europeană le recomandă cetăţenilor să afle din timp ce se va întâmpla, pentru fiecare ţară în care au lucrat, dacă au schimbat data de la care îşi doresc să se pensioneze. Dacă un cetăţean nu se pensionează simultan, valoarea pensiei pe care o va primi s-ar putea modifica.

Pentru detalii şi consiliere, cetăţenii se pot adresa Casei de pensii din ţara în care locuiesc şi/sau din ţările în care au lucrat.

• Vârsta de pensionare în România

În prezent, în ţara noastră, vârsta standard de pensionare pentru femei este de 61 de ani şi va creşte treptat până la 63 de ani până în 2030. Pentru bărbaţi, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani, potrivit Comisiei Europene.

• Vârsta medie de pensionare în Europa

În statele membre UE, vârsta de pensionare cel mai des întâlnită este de 65 de ani. În unele ţări, vârstele de pensionare sunt diferite pentru bărbaţi şi femei (pentru femei vârsta de pensionare este mai mică).

Vârstele de pensionare în fiecare stat membru al UE sunt următoarele, potrivit datelor Consiliului European:

Persoanele se pot retrage din activitate şi cu întârziere, peste vârsta standard. De regulă, acestea au dreptul la o majorare a beneficiilor pentru pensionare târzie. În multe ţări este posibilă şi pensionarea anticipată, înainte de împlinirea vârstei standard.

În unele ţări, dacă perioada de contribuţie este lungă, pensia luată în plată anticipat nu este redusă.

• Cererea de pensionare

Conform site-ului oficial al Uniunii Europene, dacă o persoană a lucrat în mai multe ţări din UE, este posibil să fi dobândit drepturi de pensie în fiecare dintre ele.

Cererea de pensionare va trebui depusă la casa de pensii din ţara în care locuieşte persoana sau din ultima ţară în care a lucrat. Dacă nu a lucrat niciodată în ţara în care locuieşte, aceasta va înainta cererea către ţara în care a avut ultimul loc de muncă. Ţara respectivă va răspunde de rezolvarea cererii şi va aduna dovezile care atestă contribuţiile pe care le-a plătit persoana care solicită pensionarea în toate ţările în care a lucrat. În unele ţări, casa de pensii le trimite persoanelor aflate aproape de vârsta de pensionare un formular de cerere de pensionare. Dacă persoanele în cauză nu primesc formularul, atunci trebuie să contacteze casa de pensii ca să vadă dacă acesta va fi trimis automat.

• Documentele necesare înscrierii la pensie pentru limită de vârstă

Conform CNPP, documentele necesare înscrierii la pensie pentru limită de vârstă, după caz, sunt:

• cerere pentru înscrierea la pensie (anexa nr. 6 la norme);

• carnetul de muncă (original şi copie);

• carnetul de muncă pentru membrii CAP (original şi copie);

• carnetul de asigurări sociale pentru agricultori (original şi copie);

• alte acte prevăzute de lege privind vechimea în muncă sau vechimea în serviciu realizată;

• actele de stare civilă ale solicitantului: BI/CI, certificat de naştere şi de căsătorie (original şi copie);

• livretul militar (original şi copie);

• diploma de absolvire a învăţământului universitar (original şi copie) şi adeverinţa din care să rezulte durata normală, perioada studiilor şi faptul că acestea au fost urmate la zi;

• dovada echivalării de către statul român a cursurilor desfăşurate în cadrul unor instituţii de învăţământ universitar din străinătate;

• adeverinţa privind sporurile cu caracter permanent reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă (original);

• adeverinţa privind încadrarea activităţii în fostele grupe I şi/sau II de muncă, în condiţii deosebite şi speciale , în original (anexa nr. 12, anexa nr. 13, anexa nr. 14 la norme);

• procura specială, pentru mandatar (original şi copie);

• acte pentru dovedirea calităţii de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, şi/sau al Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare

• alte acte întocmite potrivit prevederilor legale prin care se dovedesc elemente necesare stabilirii drepturilor de pensie.

• Perioadele de eligibilitate

În unele ţări din UE, este obligatoriu să fi lucrat o anumită perioadă pentru a dobândi dreptul la pensia corespunzătoare. În asemenea cazuri, casa de pensii trebuie să aplice principiul cumulării perioadelor, adică să ia în calcul toate perioadele în care persoana a lucrat în alte ţări din UE, ca şi cum ar fi lucrat pe teritoriul ţării în cauză.

• Dacă persoana a lucrat mai puţin de un an pe teritoriul unei ţări

Întrucât unele ţări din UE nu oferă pensii pentru perioade scurte de lucru, se aplică o regulă specială: drepturile corespunzătoare perioadei respective nu se pierd, ci sunt luate în calcul pentru stabilirea pensiei în ţările în care persoana a lucrat mai mult timp.

• Calcularea pensiei

Casele de pensii din fiecare ţară din UE în care a lucrat persoana vor analiza contribuţiile pe care aceasta le-a plătit la fondul de pensii din ţara respectivă, dar şi durata şi valoarea contribuţiilor plătite în alte ţări.

• Cuantumul la nivel european

Fiecare ţară calculează ce pensie ar trebui să-i plătească unei persoane ţinând cont de toate perioadele în care aceasta a lucrat în orice ţară din UE. Pentru aceasta, cumulează perioadele în care a lucrat în toate ţările din UE şi stabileşte pensia teoretică, adică pensia pe care ar trebui să o plătească dacă toate contribuţiile au fost vărsate în fondul său de pensii, pe toată durata. Valoarea rezultată se ajustează apoi astfel încât să reflecte durata efectivă a perioadelor de cotizare din ţara respectivă („prestaţie pro-rata”).

• Cuantumul la nivel naţional

Dacă persoana îndeplineşte criteriile de eligibilitate pentru a primi o pensie de stat într-o anumită ţară, indiferent de perioadele în care a cotizat la fondurile de pensii din alte ţări, casa de pensie calculează şi pensia naţională, cunoscută drept „prestaţie autonomă”. Autoritatea naţională compară apoi prestaţia pro-rata şi prestaţia autonomă şi oferă prestaţia care are valoarea mai mare în ţara respectivă. În cele din urmă, persoana va primi un formular P1, care va justifica decizia fiecărei ţări cu privire la cererea de pensionare.

• Plata pensiei

În general, ţările care plătesc pensii transferă sumele datorate într-un cont bancar din ţara de reşedinţă a pensionarului – dacă acesta locuieşte într-una din ţările UE. Dacă pensionarul locuieşte în afara UE, ar putea fi nevoit să îşi deschidă câte un cont bancar în fiecare dintre ţările care îi plătesc pensii.

• Concluzie:

Pensiile reprezintă sursa principală de venit a persoanelor vârstnice din Europa şi provin, în cea mai mare parte, din sisteme publice de tip redistributiv. În prezent, în ţara noastră, vârsta standard de pensionare pentru femei este de 61 de ani şi va creşte treptat până la 63 de ani până în 2030. Pentru bărbaţi, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani, potrivit Comisiei Europene. Numărul mediu de pensionari înregistrat în România la nivelul anului 2019 este de 5,157 milioane de persoane, în scădere cu 50.000 faţă de anul precedent, iar pensia medie lunară s-a situat la 1.292 de lei, în creştere cu 10,2%, de la an la an, conform datelor Institutului Naţional de Statistică.

În statele membre UE, vârsta de pensionare cel mai des întâlnită este de 65 de ani. În unele ţări, vârstele de pensionare sunt diferite pentru bărbaţi şi femei (pentru femei vârsta de pensionare este mai mică).

Casele de pensii din fiecare ţară din UE în care a lucrat persoana vor analiza contribuţiile pe care aceasta le-a plătit la fondul de pensii din ţara respectivă, dar şi durata şi valoarea contribuţiilor plătite în alte ţări.

Fiecare ţară calculează ce pensie ar trebui să-i plătească unei persoane ţinând cont de toate perioadele în care aceasta a lucrat în orice ţară din UE.

Sursa: www.bursa.ro