Bugetarii sălăjeni au posibilitatea de a pleca în vacanţă mai ieftin, cu toate că legislaţia a tăiat în ultimii ani, printre alte avantaje, şi biletele de odihnă la jumătate de preţ acordate pentru angajaţii din sistem. În schimb, aceştia, ca toţi asiguraţii în sistemul public de pensii, au dreptul la bilete de tratament. Doar că trebuie să contribuie cu o sumă mai mare decât pensionarii.
Niciun bugetar nu va avea parte, în această vară, de un bilet de odihnă subvenţionat de stat. Foştii guvernanţi le-au anulat bugetarilor acest drept de care au beneficiat ani în şir, iar cei actuali nu dau semne că l-ar repune în vigoare. În schimb, au, în continuare, acces la o altă facilitate: biletul de tratament.
Directorul executiv adjunct al Casei Judeţene de Pensii Sălaj, Anamaria Perneş, a declarat că angajaţii din sistemul bugetar au posibilitatea de a pleca în vacanţă la preţ redus, cu condiţia ca salariul brut realizat să fie sub 2.117 de lei. „Asiguraţii din sistemul bugetar beneficiază la biletele de tratament de o reducere de 50 la sută din valoarea sejurului. Aceştia trebuie doar să solicite perioada şi locaţia în care să meargă în concediu, în limita locurilor disponibile”, ne-a declarat Anamaria Perneş.
Potrivit criteriilor de acordare a biletului de tratament, dintre asiguraţi cele mai mari şanse de a-l obţine le au cei care nu au mai fost niciodată într-o staţiune în ultimii doi ani şi realizează venituri mici, respectiv de 700 de lei, cât este salariul minim pe economie. Dar şi dintre aceştia, mai puţini ajung să obţină un bilet pentru că, din totalul locurilor alocate, 15 la sută sunt repartizate gratuit unor categorii de persoane care se încadrează în legile speciale: pensionari de invaliditate, deţinuţi şi persecutaţi politic, persoane cu handicap, veterani de război etc.
Cei ale căror venituri sunt peste câştigul salarial mediu brut plătesc integral biletul. În schimb, pensionarii, indiferent de pensie, contribuie cu jumătate din aceasta.
Până în acest an, în fiecare vară pentru sindicatele din instituţiile bugetare era rezervat un anumit număr de bilete de odihnă subvenţionate. Ele au fost împărţite sindicatelor reprezentative ale angajaţilor din instituţiile publice, unde nu a fost constituit fond social pentru compensarea biletelor de odihnă. Sejurul fiecărei serii a fost de şase zile. Preţul unui bilet a fost între 350 şi 500 de lei, dar costurile, în realitate, au fost mult mai mari, diferenţa fiind acoperită din bugetul asigurărilor sociale. Angajaţii din sectorul bugetar ale căror venituri salariale s-au situat sub salariul mediu brut pe economie sau au fost egale cu acesta au suportat, însă, doar 50 la sută din preţul biletului. Pentru copiii şcolari, cu vârsta între 6 şi 18 ani, tariful a fost de 50 la sută din contribuţia părintelui. Bugetarii care au avut venituri salariale brute ce au depăşit salariul mediu brut pe economie au suportat integral preţul biletului, dar, oricum, acesta a fost mai mic decât cel real.
Mihaela Oprea
