“Balena Albastră”: între „psihoza” mass media şi pericolul real

“Balena Albastră”. Un joc online sinistru, cu potenţial din ce în ce mai periculos, a căpătat în ultimele luni amploare la nivel mondial, primele cazuri soldate cu victime ajungând să se întâmple şi în ţara noastră, deşi, deocamdată, nu există nicio legătură strânsă dovedită oficial între acest joc şi cazurile deloc puţine întâlnite în unităţi de învăţământ din ţara noastră.

Dincolo de exagerările presei cu privire la propagarea cu repeziciune a acestui joc online la noi în ţară şi de neadevărurile răspândite pe paginile de socializare în căutare de senzaţional, care nu au legătură cu realitatea, acest fenomen necesită totuşi atenţie, sporirea vigilenţei şi a controlului asupra domeniilor de internet accesate de copiii noştri de pe laptopuri, tablete ori telefoane. Dacă în trecut, copiii învăţau despre balene din cărţile de biologie, desenele animate cu Pinocchio, ori aflau despre misterioasa creatură din celebrul roman „Moby Dick„, astăzi lucrurile au luat o turnură înfricoşătoare, schimbând chiar, în multe cazuri, percepţia copiilor asupra acestui mamifer fabulos.

Carmen Dan, ministrul Afacerilor Interne, s-a declarat şocată de aceste cazuri şi a îndemnat la vigilenţă şi atenţie din partea cadrelor didactice, părinţilor şi poliţiştilor: „Pe mine în mod sigur – și sunt convinsă că nu numai pe mine – mă îngrijorează extraordinar de tare acest fenomen. Nu am stabilit o legătură între acest joc și cazurile cu care ne-am confruntat. Recomandarea mea foarte fermă e ca împreună, părinți și educatori, pentru că vorbim și de mediul educațional, să se concentreze și să supravegheze foarte atent comportamentul elevilor și copiilor noștri pentru că, iată, e un fenomen care deja ne îngrijorează”. Ministrul a arătat că psihologii din școli pot observa îndeaproape comportamentul copiilor, opinând că e foarte indicat ca aceștia să intervină ori de câte ori remarcă schimbări. SRI s-a autosesizat la sfârşitul săptămânii trecute şi a demarat deja o serie de verificări, acest joc fiind astfel pereceput în mod oficial şi la noi, ca un potenţial pericol pentru copii şi adolescenţi.

Ce este Balena Albastră şi cum se joacă

Este un joc din mediul online care îi manipulează pe tineri să completeze 50 de sarcini, pe parcursul a 50 de zile. Obligațiile pe care jucătorii le au nu sunt simple și cele mai multe au implicații dăunătoare pentru o minte încă fragedă. Aceștia trebuie să își încrusteze pe piele tot felul de înscrisuri și desene, să vizioneze filme horror și să se trezească la ore neobișnuite din noapte. Deja putem să observăm câteva efecte nefaste ale jocului și se știe de ceva vreme că un stil de viață nesănătos și expunerile constante la activități și imagini care prezintă o fațetă întunecată a realității nu fac decât să accentueze starea de neliniște inițială, promovând în rândul unora, cu un spirit mai puțin puternic, gânduri care pot conduce către ideea de suicid.
Modul de joc este simplu, atent ales, tocmai ca să fie facil şi accesibil tuturor categoriilor de vârstă. La înscriere, participantul intră sub “tutela” unui administrator, care îl „îndrumă” prin sarcinile pe care le va avea și îl va „ajuta” să își ducă la îndeplinire „obligațiile”. Acestea nu sunt obligații în adevăratul sens al cuvântului, pentru că nimeni nu este legat de mâini și de picioare și forțat să realizeze acele acțiuni asupra sa, dar jocul nu le oferă prea multe opțiuni. Administratorul le amintește periodic că, odată ce au început jocul, nu mai au posibilitatea de a scăpa, iar în momentul în care jucătorii ezită să facă ceea ce li se cere, acesta recurge la amenințări asupra lor și asupra familiei lor, ameninţări care produc acel şoc emoţional ce asigură şanse mari de continuitate a jocului, de cele mai multe ori.
Copiii se tem să spună fraţilor mai mari ori părinţilor despre acest joc pentru că ameninţările sunt adesea extrem de grave şi pot speria suficient copilul cât să-l determine să păstreze cu sfinţenie “secretul suprem” şi să nu dezvăluie nimănui informaţii despre acest joc.
Administratorii le cer jucătorilor să realizeze fiecare sarcină cu atenție și să mențină confidenţialitate desăvârşită cu privire la acestea. De asemenea, jucătorii trebuie să le trimită o poză prin care să demonstreze că și-au dus la îndeplinire obligațiile. Prin urmare, autoflagelările cu obiecte tăietoare trebuie dovedite prin fotografii explicite.
Abia apoi ei pot trece la următorul nivel. Partea cea mai sinistră e că în ultimul nivel al jocului le cere acestora să se sinucidă. Iar dacă reușesc să facă asta, atunci vor câștiga jocul; dacă nu, administratorii îi vor „ajuta” până vor reuși. Prima sarcină presupune încrustarea pe mână, cu ajutorul unei lame de ras, diferite simboluri, cifre ori litere. Alte sarcini ulterioare le cer să realizeze desenul unei balene.
Avem de-a face aşadar cu o falsă libertate care li se oferă copiilor la intrarea în acest joc. Acestora nu li se induce ideea de constrângere însă paşii jocului, extreme de intelligent aleşi, calculaţi, îngrădesc treptat posibilitatea de a mai evada. Este un soi de libertate a sclavului. Practic, jucătorului i se prezintă două opțiuni (în mod oficial și pe care jucătorii aparent le iau drept bune; în caz contrar, nu s-ar justifica acțiunile lor): ori fac ce li se cere, ori mor. Idee morţii este prezentată ca o victorie, nicidecum ca ceva sinistru. Mori şi câştigi. Victoria este de partea ta doar când duci la bun sfârşit suicidul – aceasta este ideea bolnavă pe care jocul o induce celor care intră în această poveste ale căror reguli de bază sunt sângele şi moartea.

Nu subestimaţi interesul copiilor pentru astfel de jocuri

Psihologii spun că una dintre cele mai mari greşeli este subestimarea, trecerea cu vederea, impasibilitatea în faţa primelor semne, indiferent cât ar fi de mici, cu privire la implicarea sau aderarea copilului la acest  joc. De cele mai multe ori, copiii, chiar şi cei de vârste mici, ştiu mai mult decât puteţi bănui! Colegii de clasă, prietenii, anturajul şi navigarea fără supraveghere în mediul online, pot oferi suficiente informaţii şi pot stârni curiozitatea copilului, interesul lui pentru astfel de jocuri. Posibilitatea de a fi un “antiexemplu”, posibilitatea de răzvrătire, de a ieşi în evidenţă, ideea de “pedepsire” a părinţilor pentru anumite interdicţii ori restricţii impuse sau pur şi simplu o stare specială a copilului ori un fond creat în urma unor suferinţe sau neîmpliniri ascunse, pot contribui, de aemenea, la şansele de aderare la astfel de jocuri din partea copiilor şi adolescenţilor.

Părintele unui copil implicat în acest joc, care a dus la o situaţie gravă într-una din şcolile din Făgăraş, judeţul Braşov a spus: ,,Fetiţa mea ştia tot, fiecare nivel al jocului. Ştia că la ultimul nivel trebuie să se sinucidă. S-a tăiat cu lama pe braţ şi mi-a ascuns aceste lucruri. Am observat în baie mai multe lame de ras, dar nu mi-am dat seama iniţial ce este cu ele. Abia acum cînd am aflat de acest joc am făcut legătura. Mai mult, de multe ori noaptea fetiţa mea stă în baie foarte mult. Este înfiorător ce se poate întîmpla. Încă nu ştim dacă este ,,Balerna albastră” sau altceva. I-am luat telefonul, dar apucase să şteargă din memorie mesajele. A stat de vorbă cu poliţiştii şi a răspuns la întrebări. Acum este speriată”. Un alt părinte se declară stupefiat de situaţie şi a afirmat că nu a ştiut nimic, nici despre acest joc, dar nici de rănile de pe braţul copilului său. Tot în judeţul Braşov, în Codlea, o sinucidere a unui tânăr de 19 ani a fost dovedită a fi în strânsă legătură cu acest joc ucigaş. Poliţiştii fac cercetări pentru a afla dacă moartea tînărului s-a datorat acestui joc.
Poliţiştii continuă ancheta şi în cazul tinerei de 19 ani care este instituţionalizată la Centrul de plasament din Codlea şi care a sesizat autorităţile că i s-a cerut să se sinucidă şi i s-a indicat şi locul unde să o facă după ce a primit un cod de acces pe telefonul mobil pentru a intra în jocul ”Balena albastră”. La Şcoala “Veronica Micle” din Iaşi, au fost semnalate, de asemenea, cazuri similare. Un caz de suicid infantil (baieţelul de 11 ani care s-a spânzurat şi a cărui legătură cu acest joc a fost parţial dovedită) dar şi ultimul caz cu cei 11 elevi de gimnaziu care s-au autoflagelat prin tăieturi cu lama pe braţe şi picioare, într-o şcoală din judeţul Argeş, dar şi cazul recent al celor patru copii de la un colegiu din Făgăraş. Vineri au mai fost semnalate încă şase cazuri de automutilare în grup într-o şcoală din judeţul Dâmboviţa şi alte şapte cazuri în Galaţi. Ultima veste vine din partea autorităţilor ieşene care au ajuns, în urma unor cercetări şi anchete specifice, la concluzia că moartea băiatului ofiţerului SRI din Iaşi găsit fără suflare în casă în luna ianuarie, are legătură cu acest joc. ”După noile verificări informatice efectuate, luăm în calcul această ipoteză”, a declarat procurorul Alexandru Pecincu, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi. La începutul acestei săptămâni, mai multe Inspectorate Şcolare au demarat acţiuni în şcoli (primele acţiuni de acest gen au loc în Bucureşti) activităţi, discuţii libere, o interacţiune a copiilor cu autorităţile, psihologi, poliţişti, acţiuni care să preîntâmpine situaţii neplăcute ori chiar tragice, activităţi în care copiilor să li se explice pe înţelesul lor ce pericole pot apărea în urma accesării unor astfel de aplicaţii online.
Cu toate acestea, având chiar şi atâtea exemple de cazuri întâmplate în câteva judeţe din ţară, nu este cazul să intrăm în panică sau să dăm atenţie în mod exagerat acestui fenomen pentru că riscăm să facem mai mult rău decât bine şi chiar să dăm “idei“ acolo unde ele chiar nu există. Nu trebuie, totodată, să dăm crezare fabulaţiilor ori să manifestăm un comportament exacerbat, de tip paranoid şi să vedem în orice pagină accesată online de copilul nostru, o potenţială legătură cu << Balena Albastră >>. Însă aşa cum ştim, “paza bună păzeşte primejdia rea”, iar informarea, vigilenţa şi supravegherea din umbră a anumitor tipuri de comportament, studierea periodică a istoricului online parcurs de copil, a semnalelor pe care de multe ori copiii le scapă, nu trebuie neglijate ori puse pe “pauză”. Un copil nu va arăta niciodată aşa cum arată şi se comportă în condiţii normale, dacă este prins în mrejele acestui joc.
Semnele sunt vizibile de cele mai multe ori, iar comportamentul lui oferă suficiente indicii că ceva nu este în regulă şi că ar putea avea o legătură fie cu acest joc, fie cu stări de depresie ori deprimare venite din alte surse care, evident, nu trebuie trecute sub nicio formă cu vederea pentru că se pot dezvolta în timp şi pot degenera în adevărate tragedii, fără nicio legătură cu acest joc care a pus multe ţări pe jar.