Parcul Central, mândru şi unic în municipiu, nu prea are parte de grija şi mângâierea celor puşi să-l păstorească. Gerul care s-a abătut în ultimele zile peste Zalău, combinat în cel mai nefericit mod cu precipitaţiile, a făcut ca în cele din urmă parcul nostru să arate ca un patinoar veritabil. “Spărgătorii de gheaţă” au fost trimişi la faţa locului încă de luni dimineaţa, atunci când gheaţa acoperea aproape în întregime aleile şi scările parcului, însă, pe principiul “doi cu sapa, cinci cu mapa”, mai harnici la o poveste sau sprijinitul în lopată decât la curăţat parcul, lucrătorii au arătat în final că treaba nu prea a mers aşa cum au sunat ordinele venite de la municipalitate. Cert este că marţi, singura şansă care ne-a surâs a fost cea venită din cer, soarele încălzind atmosfera şi urcând mercurul termometrului către plus un grad Celsius.
Scările din parc au rămas doar parţial curăţate, atât în partea de jos a parcului, cât mai ales în partea de sus. Nici ţipenie de lucrător, marţi, la ora 10, astfel încât, fiecare s-a descurcat cum a putut: mai pe ocolite, mai cu o căzătură, zălăuanii au ajuns, greu şi pe propria răspundere, în sus sau în jos de parc, după caz. Asistaţii social ori cei plătiţi din bugetul local să se mobilizeze în astfel de situaţii, care, trebuie să recunoaştem, nu se întâmplă foarte des într-un an, ar trebui să fie mai responsabili şi mai harnici, altfel, n-ar fi rău să se îndrepte către locuri de muncă sau activităţi cu care rezonează mai bine şi mai eficient.
Oameni care să desfăşoare aceste activităţi în municipiu, pe lângă cei angajaţi, ar fi, nu ne putem plânge: sunt obligate să presteze un număr de ore de muncă în folosul comunităţii, calculate în funcţie de sumele de care beneficiază, 52 de persoane.
Aşadar, nu trebuie să ne mire, având în vedere aceeastă activitate făcută de mântuială, faptul că secţia de ortopedie a Spitalului Judeţean a fost luată cu asalt în ultimele zile, cazurile prezente la porţile unităţii medicale fiind de peste o sută. Astfel, numărul celor veniţi cu picioarele şi braţele fracturate ori luxate s-a dublat faţă de perioadele obişnuite, lipsite de pericole „îngheţate”.
