Preşedintele Ambulanţei din România, apel de maximă urgenţă: “Aberaţiile legislative şi lipsa de personal pun în pericol viitorul Ambulanţei”

Cel mai important eveniment din acest an pe linia medicinei de urgenţă, organizat de Asociaţia Serviciilor de Ambulanţă din România (ASAR), a adus, la Zalău, personalităţi din lumea medicală, mai exact din Serviciul de Ambulanţă, atât din ţară cât şi din judeţul Sălaj – locul care a găzduit Proiectul Urgent Med Equity (UME) în acest an, proiect-parte din renumitul program la nivel european, Erasmus+. Proiectul UME tratează situaţia medicinei de urgenţă de pe ambulanţă – una dintre cele mai recente specializări din lume, care a început să câştige o recunoaştere la nivel mondial. În România, medicina de urgenţă a devenit specializare medicală în anul 1965 şi s-a dezvoltat în ultimii zece ani într-un ritm alert, coerent şi perfect integrat în asistenţa generală de urgenţă.
Evenimentul a fost organizat de serviciul de Ambulanţă din România, din care face parte şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean (SAJ) Sălaj. La eveniment au participat preşedintele ASAR, dr. Cristian Grasu, Liviu Balint, directorul Ambulanţei sălăjene, Dr. Alis Grasu, director SAJ Ilfov, Laurenţiu Barna, managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău, Ligia Marincaş, director DSP Sălaj, medici, asistenţi, studenţi precum şi invitaţi din cadrul administraţiei judeţene şi locale.

Şeful Ambulanţei din România: “Rămânem fixaţi în erori. Situaţia este extrem de gravă”

Preşedintele ASAR, medicul Cristian Grasu, a vorbit în conferinţa de presă desfăşurată duminică în Zalău, despre stringenta necesitate a rezolvării unor probleme vitale în cadrul medicinei de urgenţă din România. Apelul său către ministerul de resort şi către conducerea Executivului, a fost unul cât se poate de concret, urgent şi susţinut de argumente robuste, toate cu referire la starea reală de fapt, existentă în acest moment sistemul medical de urgenţă din România.
De la aberaţiile legislative, ordine ministeriale vechi şi care acum intră într-o contradicţie flagrantă cu însuşi dreptul la viaţă al pacientului, până la lipsa acută de personal, imposibilitatea angajării voluntarilor care reuşesc să trecă cu brio examenele şi îşi doresc să rămână în slujba medicinei de urgenţă, preşedintele Cristian Grasu a pus degetul pe “rana” cea mai urâtă a societăţii, rană care riscă de la o zi la alta să se „infecteze” şi să ducă la consecinţe dintre cele mai grave, de cele mai multe ori ireversibile.

“Cadrele medicale din urgenţă sunt tot mai puţine. Numărul de posturi a fost drastic diminuat în ultimii ani, prin ordine ministeriale de neînţeles, lucru care a afectat într-o măsură dezastruoasă activitatea medicinei de urgenţă. Dacă în 2013, ministerul de resort a decis ca 3.000 de posturi să fie desfiinţate, fără niciun raţionament sănătos sau oportun, acest lucru persistă şi după trei ani. De parcă un ordin, care, chiar şi potrivit să fi fost vremurilor de atunci, nu ar putea fi schimbat după un timp pentru că nu mai corespunde realităţii, cu atât mai mult cu cât situaţia impune acest lucru cu puterea evidenţei. Deficitul de personal la nivel naţional este de 42 la sută, în condiţiile în care, când vorbim de medicină de urgenţă, trebuie să lucrăm în aşteptare. Adică, noi să aşteptăm pacienţi şi cazuri, şi nu invers, aşa cum se întâmplă acum. Legea pacientului spune clar: pacientul are dreptul la cea mai bună asistenţă medicală de urgenţă posibillă, existentă în momentul respectiv.

Cum să respectăm această lege, cum să ne facem meseria dacă aproape jumătate din locurile de muncă necesare, deci jumătate din volumul de muncă este preluat de personalul existent, total insuficient? Cum să faci ca lucrurile să meargă aşa cum îţi doreşti când, într-o unitate de exemplu, 50 de oameni fac munca a o sută de cadre. În curând în Ambulanţă se va produce o schimbare drastică de generaţii. Cei tineri, care decid să rămână acasă, aici, vor fi prea puţini iar legislaţia, salariile, condiţiile deosebit de grele ce alcătuiesc perspectiva profesiei ce o vor exercita, descurajează şi dezamăgesc. Sunt mulţi cei care lucrează în acest serviciu de zeci de ani, sunt oameni şi ei: obosesc, îmbătrânesc, se îmbolnăvesc. Cerem sprijin şi o evaluare clară a situaţiei acestui serviciu, de prea mult timp. Nimeni nu pare să audă sau să vadă, cu adevărat, ce se întâmplă, şi, mai ales, unde va duce această ignoranţă. Aspectele legislative care ne aduc mari probleme în a ne face datoria, nu sunt de nerezolvat”, a subliniat şeful ambulanţei naţionale.

Legile aberante duc viaţa pacientului pe marginea prăpastiei

Apelul a fost făcut inclusiv către Primul Ministru, Dacian Cioloş, participanţii la eveniment subliniind necesitatea unui Memorandum care să fie aprobat de şeful Guvernului şi în baza căruia lucrurile să intre pe făgaşul normal; ordinele “expirate” şi neconforme să fie deîndată înlocuite, legile care nu mai corespund să fie refăcute, numărul de locuri de muncă să fie reconsiderat. Sunt oameni pregătiţi, voluntari care au dovedit o putere de muncă şi dăruire uriaşe, care şi-ar dori să lucreze în sistem, să facă parte din personal însă nu au unde. Nu sunt locuri deşi, paradoxal, nevoia este una extrem de mare, au subliniat participanții la eveniment. Problemele expuse în cadrul UME desfăşurat în Zalău au fost, fără nici cea mai mică exagerare, vitale. Au fost aduse exemple de o gravitate strigătoare la cer: “un ordin sau o lege nu sunt lucruri inflexibile, bătute în cuie, atâta timp cât nu doar că nu se mai potrivesc, ci pun în pericol activitatea noastră şi, prin asta, viaţa pacientului.

Dacă cei în măsură să schimbe ceva nu o vor face acum, vom ajunge în situaţia de a nu ne mai putea desfăşura activitatea într-o stare de normalitate. Dacă noi, prin seria de ordine şi legi strâmbe, nu suntem lăsaţi să facem anumite gesturi medicale care se impun de la caz la caz, atunci înseamnă că ne paşte un pericol de dimensiuni uriaşe şi pe noi, de la medici și asistenţi până la șoferi, dar şi pe cei în slujba cărora existăm pe aceste posturi”, a spus şeful ambulanţei din România.
Pentru a arăta până unde merg erorile legislative în domeniu, preşedintele Ambulanţei a dat un singur exemplu care ar pune pe gânduri pe orice om, fără o pregătire sau cunoştinţe în domeniul medical: un medic care lucrează pe o maşină de terapie intensivă a serviciului de ambulanţă nu are dreptul să facă anumite gesturi sau proceduri medicale, în timp ce, dacă ar lucra pe o maşină de terapie intensivă de la SMURD, are dreptul deplin să le facă. “Aceasta este o decizie aberantă care ar trebui eliminată urgent din legislaţie. Personalul are aceeaşi pregătire şi este şi mai aberantă pentru faptul că încalcă o lege. Un ordin de ministru nu poate niciodată să depăşească o lege. Dacă ministerul nu va da dovadă de înţelegere şi putere de decizie, Ambulanţa intră în scurt timp în colaps”, a atras atenţia doctorul Cristan Grasu, preşedinte ASAR.

Deficit de personal de 45 la sută la ambulanţa sălăjeană

Liviu Balint, directorul SAJ Sălaj, a prezentat activitatea ambulanţei sălăjene şi a mulţumit organizatorilor evenimentului pentru faptul că Sălajul, deşi este un judeţ mic, a fost primit în familia „Erasmus UME” din care mai fac parte doar şapte servicii din ţară. Liviu Balint i-a invitat şi încurajat pe tinerii care doresc să se alăture, prin voluntariat, Ambulanţei sălăjene să facă acest pas şi să se adreseze SAJ Sălaj printr-o cerere urmată de un test simplu de cunoştinţe generale. Reprezentanţii SAJ Sălaj au vorbit şi despre competiţiile la nivel naţional la care judeţul nostru a fost invitat să ia parte. “Participarea judeţului Sălaj la Concursul Naţional de Ambulanţă din 2015 a adus un frumos loc cinci pe ţară pentru judeţul nostru și sperăm ca în acest an, la Sinaia, Ambulanţa sălăjeană să dovedească din nou că este pe un loc fruntaş în ceea ce priveşte pregătirea şi timpii de reacţie în cadrul acestui concurs naţional”, a spus Liviu Balint. Acesta a reamintit faptul că ediţia din 2017 a acestui concurs important va fi găzduită de judeţul Sălaj.

Asistenta Steliana Varga a spus că Sălajul are în acest moment 35 de voluntari, dintre care cinci sunt medici iar trei sunt medici „în devenire”, fiind studenţi la UMF Cluj. Steliana Varga este cea care coordonează activitatea de voluntariat din Sălaj şi omul care s-a implicat cel mai mult, de-a lungul timpului, în această activitate deosebit de importantă la nivel judeţean. Directorul SAJ a spus că, până la sfârşitul anului, există toate şansele să putem achiziţiona cel puţin cinci ambulanţe noi, însă cele mai importante aspecte, cele care ţin de legislaţie şi de numărul locurilor de muncă precum şi încurajarea şi susţinerea voluntariatului reprezintă principalele aspecte pe care conducerea ambulanţei sălăjene le susţin cu tărie. “Am făcut demersuri pentru înfiinţarea a cel puţin două puncte de lucru la Ileanda şi Zimbor şi vom face tot ceea ce ne stă în putinţă să reuşim să le vedem deschise. Distanţele sunt mari, timpul de reacţie este unul de care depinde, până la urmă viaţa pacientului. Ca să ajungem la Ileanda, de exemplu, sau într-o localitate din zonă, avem nevoie de până la 25 -30 de minute. Accidentele se produc, din păcate, pe bandă rulantă. Aceste două puncte ar salva multe vieţi şi ne-ar da şi nouă satisfacţia deplină a muncii împlinite. Trebuie să fim auziţi şi ascultaţi de cei care au puterea deciziei în mâini, altfel, vom ajunge să lucrăm din ce în ce mai greu şi cu tot mai puţini oameni”, a subiliat directorul SAJ Sălaj.

Prin urmare, nu doar la nivel naţional, aşa cum a subliniat preşedintele ASAR, este nevoie de schimbări drastice în materie de legislaţie, personal şi condiţii de muncă ori salarizare. Şi la nivel judeţean, toate aceste neajunsuri se răsfrâng asupra cetăţenilor, care, în acest context, sunt oameni bolnavi, vulnerabili, cu nevoi medicale urgente şi care nu pot aştepta până când un minister va dori să deschidă ochii şi să vadă ce se întâmplă cu adevărat la poarta Urgenţelor. Promisiunile pe care guvernele trecute le-au făcut s-au dovedit a fi „vorbe în vânt”: cele mai mari dezastre naţionale, între care două de proporţii apocaliptice – Colectiv şi HexiPharma, cu toate consecinţele şi nenorocirile ieşite la iveală din sistemul medical românesc, sunt doar două semnale de alarmă dintre sutele care vin zi şi noapte din ţară, prin sunetul sirenelor de pe ambulanţe, maşinile salvatoare de vieţi care aleargă către cazuri care nu pot aştepta pe targă, “trezirea” factorilor de decizie.