Tinerii părinţi află, citind pe ambalajele scutecelor de unică folosinţă, că acestea sunt “moi ca mătasea”. Adevăratele informaţii pe care orice părinte trebuie să le cunoască, lipsesc însă, cu desăvârşire, de pe ambalajele produselor tip pampers.
Studiul privind calitatea scutecelor face parte din Campania naţională de informare şi educare “Să învăţăm să gândim în termeni chimici”. Această campanie efectuată de Asociaţia Pro Consumatori din România, este o campanie de informare ce se adresează tuturor celor care sunt preocupați de sănătatea familiei lor. Alegerea unui produs de puericultură nu mai este un lucru atât de ușor de făcut, spun specialiştii, din cauza multitudinii de ingrediente de natură chimică folosite la fabricarea acestor produse, dar și aspectelor ce țin de etichetare coroborate și cu lipsuri de natură legislativă care induc în eroare cumpărătorul. Iar dacă produsele fac parte din categoria celor destinate exclusiv bebeluşilor, acest lucru devine cu atât mai îngrijorător.
Fie că vorbim despre produsele de curăţat – săpunuri solide, loţiuni de curăţat folosite la baie, loţiuni hidratante, creme, pudre etc, fie despre nelipsitele şerveţele umede ori scutece de unică folosinţă, concluziile specialiştilor în privinţa produselor pentru bebeluşi sunt cel puţin îngrijorătoare. În privinţa scutecelor de unciă folosinţă, lista debutează sumbru: pesticide, urme de compuşi organici volatili sau dioxine – iată doar trei “ingrediente” înfricoşătoare ce se regăsesc în aceste produse la care niciun părinte nu mai poate renunţa astăzi în ritualul zilnic de îngrijire al bebeluşului. Când părinţii cumpără produse de igienă pentru bebeluşi, ei se pot baza numai pe menţiunile de pe ambalaj, dacă vor să evite un ingredient cu riscuri pentru sănătatea copilului.
Din păcate, în cazul scutecelor, pe ambalajul acestora nu apar informaţii referitoare la conţinutul acestor produse, lucru care poate induce în eroare cumpărătorul în privinţa unei alegeri corecte şi sănătoase. Pampers, liderul de piaţă pe segmentul scutecelor de unică folosinţă, se mulţumeşte să înscrie pe pachet că scutecele sunt „moi ca mătasea”, fără să se preocupe de faptul că această informaţie păcăleşte consumatorul prin distragerea atenţiei şi lipsa informaţiilor importante pe care cumpărătorul trebuie să le regăsească pe eticheta produsului. Eticheta nu spune nimic despre materiile prime si substantele chimice folosite la fabricarea unui scutec şi, în cazul acestor produse, avem de-a face cu orice alt ingredient decât… mătasea.
Neajunsurile pornesc dincolo de halele de producţie. Legislaţia actuală nu-i obligă pe fabricanţi să furnizeze informaţii despre compoziţia chimică a acestor produse. Foarte mulţi părinţi nu cunosc faptul că aceste produse nu sunt fabricate din bumbac, aşa cum s-ar putea crede, ci din celuloză în amestec cu diferite materiale plastice, cum ar fi polipropilena, poliacrilatul pentru gelul absorbant şi poliesterul. În afară de celuloză, scutecele din gama ecologice conţin şi alte materiale de origine naturală, dar nu le exclud pe cele sintetice. Ţesătura care vine în contact cu pielea este şi în cazul scutecelor ecologice realizată din materiale plastice. Contactul permanent cu un material plastic cum este polipropilena nu ar trebui, în principiu, să prezinte riscuri majore pentru sănătatea celor mici, în afară de unele iritaţii sau alte manifestări minore nedorite.
Studii aprofundate scot la iveală adevăruri cel puţin neplăcute
După ce au identificat materiile prime ale scutecelor – sintetice şi/sau naturale – cercetătorii au verificat dacă procesele industriale legate de fabricarea lor sau diversele tratamente pe care le-au suportat nu generează reziduuri cu riscuri toxice. Mostrele analizate provin de la 12 mărci de scutece de unică folosinţă, talia 3 (4-9 kg) pentru bebeluşi. După ce s-a măcinat şi amestecat fiecare scutec, s-au realizat serii de analize in vederea identificarii substanţelor cu potenţial toxic. S-au avut in vedere moleculele care sunt în mod special susceptibile să prezinte un risc sanitar pentru sugari (alergeni, perturbatori endocrini, subsanţe clasate CMR – adică potenţial cancerigene, mutagene sau reprotoxice. Când a fost cazul, s-au făcut si analize suplimentare pentru diverse părţi din scutec. În funcţie de moleculele căutate, s-au folosit diferite metode de detecţie şi cuantificare, cum ar fi: cromatografia în fază gazoasă si spectrofotometria de masă. Din nefericire, rezultatele analizelor nu sunt liniştitoare pentru părinţi. În scutecele analizate s-au găsit pesticide (dintre care glyfosatul, principiul activ din Roundup), hidrocarburi aromatice policiclice, urme de dioxine sau de compuşi organici volatili. Majoritatea scutecelor studiate încorporează una sau mai multe molecule cu toxicitate posibilă sau certă.
Rezultate triste în 10 cazuri din 12
Pe ambalaje, fabricanţii laudă eficacitatea produselor lor. În schimb, aceştia evită să vorbească despre natura materialelor utilizate. În cazul materialelor plastice folosite apar întrebări legitime dacă acestea nu păstrează cumva urme de solvenţi din procedeele chimice utilizate în fluxul de fabricaţie. Cu privire la originea naturală a celulozei sau a amidonului vegetal, putem pune următoarele întrebări: Cum a fost albită celuloza? Cerealele cultivate pentru fabricarea amidonului au fost tratate cu pesticide? Răspunsurile furnizate de analizele realizate de către Institutul Naţional al Consumului din Franţa nu sunt deloc îmbucurătoare, căci ele arată prezenţa nedorită a unor reziduuri. Acestea sunt potenţial toxice, chiar dacă riscul sanitar rămâne să fie determinat.
Reziduuri din familia dioxinelor şi derivate petroliere în scutece de renume
Dioxinele şi alte molecule din aceeaşi familie, precum furanul, sunt poluanţi ai mediului. Aceşti subproduşi industriali nedoriţi pot fi generaţi de multe procese, cum este albirea cu clor a pastei de hârtie (celuloză). Expunerea la substanţe de tip dioxină prezintă riscuri pentru sănătate. Potenţialul lor toxic este ridicat şi poate afecta mai multe organe. Ele sunt mai ales susceptibile să acţioneze asupra sistemului hormonal. Pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii – OMS, acestea fac parte din „zece produse chimice care pun o problemă majoră de sănătate publică”. În pânza exterioară a scutecului Pampers Baby Dry s-a detectat prezenţa unui compus din familia dioxinelor cu concentraţie mai ridicată. Este vorba de furan sau OCDF (octaclorodibenzofuran). OCDF-ul se adaugă la alte surse de molecule din familia dioxinelor care sunt prezente în jurul celor mici.
A fost detectată şi prezenţa unui compus din familia dioxinelor cu concentraţie mai ridicată – furanul. Toluenul, o substanţă folosită ca solvent în mod curent, este substanţa cel mai des identificat în scutecele testate. Mărcile de scutece care conţin toluen sunt Toujours (Lidl), Mots d’enfants eco (Leclerc), Pampers Active Fit, Carrefour Baby, Pommette şi Pampers Simply Dry. Alte reziduuri de compuşi organici volatili din categoria „posibil cancerigene”, naftalen şi stiren, au fost depistate în mai multe scutece. Urmele de naftalen au fost depistate în mărcile Naty by Nature, Pampers Premium Protection şi Carrefour Baby. Urmele de stiren au fost depistate în mărcile Pampers Premium Protection, Pommette şi Pampers Simply Dry.
Ce cumpărăm din magazinele noastre?
Trei din mărcile de scutece, Toujours (Lidl), Naty by Nature Babycare şi Carrefour Baby, analizate de către Institutul Naţional al Consumului se comercializează şi în România. În afară de acestea, în marile structuri comerciale se găsesc la vânzare următoarele mărci: Softino, Pufies, Huggies, Happy (Bella baby), Baby Love, Libero şi Bebelino. Un singur scutec, marca Pufies, prezintă pe ambalaj detalii în menţiunile care au legătură cu aspectele ce ţin de siguranţa şi sănătatea bebeluşului. De pe ambalajul acestuia aflăm că produsul nu conţine alergeni, nu conţine parfumuri sau loţiuni, nu conţine toxine, fără coloranţi toxici, nu conţine latex, nu conţine compuşi ai clorului şi a fost testat dermatologic.
Celelalte mărci comercializate în România nu ne oferă asigurări în privinţa absenţei anumitor substanţe chimice în scutecele fabricate, acestea prezintă pe ambalaj doar menţiuni care au legătură cu „eficienţa” şi promovarea produsului respectiv, cum ar fi: menţine pielea uscată, forma anatomică, fin ca bumbacul, protecţie scurgere, sistemul de fixare al scutecului prezintă o zonă extinsă de prindere pentru mai mult confort, cu imagini plăcute privirii pe banda frontală, protecţie prelungită împotriva scurgerii – până la 12 ore, purtare confortabilă – zi şi noapte, protecţie de lungă durată împotriva umezelii datorită gradului ridicat de absorbţie, dexteritate ridicată şi aripioare elastice pentru o potrivire anatomică perfectă etc.
Specialiştii APC au concluzionat că majoritatea scutecelor testate, inclusiv cele ecologice, conţin reziduuri de molecule cu toxicitate dovedită sau suspectată. Cu toate că nivelul lor este scăzut, această prezenţă nu este acceptabilă ţinând cont de sensibilitatea sugarilor la substanţele toxice, mai ales la nivelul şezutului. Sunt necesare reglementari mai severe şi controale mai stricte, iar etichetarea privind compoziţia scutecelor ar trebui să fie obligatorie, pentru a se asigura securitatea sanitară a sugarilor. Studiul a fost efectuat la începutul acestui an de specialiştii APC din România şi are un character informativ, în sprijinul celor care achiziţionează astfel de produse.
De CE se mai vand ?