Criză drastică de anestezişti în Sălaj

„Rara avis” – acestea sunt cuvintele care descriu cel mai bine situaţia medicilor anestezişti din spitalele româneşti de stat. Cu toate că este nevoie de ei ca de aer până şi la o simplă sutură a plăgilor, specialiştii în antestezie sunt tot mai greu de găsit şi angajat. În plus, până şi a-i păstra ca angajaţi odată ce ai reuşit să îi afli a devenit o reală provocare pentru conducerile unităţilor medicale, anestezia fiind una din specializările cele mai căutate, în prezent, în domeniul medical. Cum Sălajul nu face excepţie în rândul celorlalte judeţe din ţară, este de înţeles că şi spitalele unde se adresează sălăjenii se confruntă cu o lipsă acută de medici anestezişti.
Dacă la Interne sau la Pediatrie, managerii de spitale mai au norocul să prindă măcar câte un rezident, la Anestezie până şi aceştia sunt tot mai puţini. Ca să nu mai vorbim de medici, care, sătui până peste cap de remuneraţiile cu ţârâita şi de condiţiile adeseori inumane din spitale, lasă totul baltă şi pleacă în străinătătate, unde salariul în domeniu ajunge la aproximativ 4.000 euro/lună.
În lipsa lor, de ani de zile, spitalele scot posturi la concurs, în speranţa că îşi vor întregi echipele, însă experienţa ultimilor ani arată că oamenii nu sunt interesaţi să lucreze în unităţile sanitare de stat. Posturile slab remunerate nu sunt atrăgătoare pentru specialiştii care şi-au tocit coatele ani în şir pe băncile facultăţilor de medicină şi care vor să fie apreciaţi pe măsura muncii şi a studiilor efectuate, adică plătiţi cu un salariu decent.
Chirurgia şi ATI volatizate la Jibou
Mai toate unităţile sanitare din ţară funcţionează sub normativ, la acest capitol, iar Sălajul se încadrează în ecuaţie. Ba mai grav, la Spitalul Orăşenesc Jibou secţia Chirurgie a dispărut cu circa 10 ani în urmă, cu toate că în trecut aici se efectuau operaţii aproape zilnic, de medici chirurgi şi anetezişti bine pregătiţi în domeniu. Managerul Spitalului Orăşenesc Jibou, Gabriela Boldea, a spus că în prezent există doar cabinte de profil în ambulator, însă nu există medic specialist. „Am avea nevoie măcar de un chirurg, astfel chirurgia mică ar fi rezolvată. O investiţie într-o secţia de Chirurgie în cadrul spitalului este mai complexă, întrucât ar presupune inclusiv crearea unei secţii de Anestezie şi Terapie Intensivă, plus dotări, ceea ce este mai greu de realizat. Însă un medic chirurg pentru ambulator ar fi de mare folos”, a declarat Gabriela Boldea.
Potrivit managerului spitalului jibouan, în urmă cu aproximativ 5 ani, un rezident în Chirurgie a primit repartiţie în oraşul de pe Someş, însă a renunţat la contract. „Nu ştiu de ce a făcut-o, dacă a plecat să lucreze în alt spital din ţară sau dacă a mers în străinătate, cert este că la noi nu a mai ajuns”, a declarat Gabriela Boldea, care îşi aminteşte că, în urmă cu 18-20 de ani, când era copil, la spitalul din Jibou exista nu doar secţie de Chirurgie, ci şi de Nou-Născuţi.
La Cehu Silvaniei, de 3 ani, nu mai există Spital Orăşenesc, astfel că populaţia este nevoită să apeleze la chirurgii din Zalău. Totuşi, şi aici, fostul spital a avut până pe la jumătatea anilor ’90 secţie unde se efectuau zilnic intervenţii chirurgicale. Potrivit fostului manager al fostului Spital Orăşenesc, Victoria Creţu, secţia Chirurgie a fost închisă după ce chirurgul, iar apoi anestezistul au ajuns la capătul răbdării în privinţa salariilor şi au plecat din unitate prin 1994-1995.
Ambulanţele nici măcar nu opresc
Cum chirurgia este pe linie moartă în cele două oraşe, ambulanţele care preiau cazuri urgente din aceste zone sunt nevoite să se îndrepte direct spre Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău. Aici ajung majoritatea sălăjenilor care trebuie operaţi. În plus, tot aici sunt trimişi şi bolnavii care s-au prezentat spre consultaţie la Spitalul Orăşenesc Jibou ori la Centrul de Permanenţă Cehu Silvaniei, dar în privinţa cărora medicii au decis că este nevoie de intervenţii chirurgicale.
Spitalul Judeţean – bombardat cu cazuri
Aşa se face că numărul pacienţilor care se adresează secţiei Chirurgie din Zalău a crescut de la un an la altul. Datele cumulate în statistica unităţii arată că doar anul trecut, în peste 3.000 de situaţii a fost nevoie de intervenţia medicilor anestezişti, în timp ce în ianuarie 2013, numărul acestor cazuri a sărit bine de 400. „Anestezistul nu deserveşte doar secţia Chirurgie, ci şi cea de Terapie Intensivă, unde ajung pacienţi din toate celelalte secţii ale unităţii. În plus, el nu este solicitat doar în operaţii, ci şi în proceduri mai mici, de sutură a plăgilor, spre exemplu, sau în Urgenţă, sau într-o mulţime de alte situaţii. Numărul de anestezii efectuate în cursul anului 2012 este de 3.235, iar în luna ianuarie a anului curent au fost realizate 425 de anestezii”, a declarat purtătorul de cuvânt al Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău, Coduţa Puşcaş.
Îngrijorător este că în cel mai mare spital din judeţ toate miile de intervenţii se bazează pe doar patru medici anestezişti, jumătate din cât ar trebui să fie angajaţi, potrivit nomenclatorului de personal. „Avem angajaţi în prezent patru medici în specialitatea Anestezie şi Terapie Intensivă, iar organigrama prevede un număr de opt medici. Totuşi, au existat puţine cazuri când a fost necesară reprogramarea operaţiei din cauza lipsei de medici anestezişti, fiind vorba de cazuri de complexitate redusă, care au permis amânarea operaţiei”, a explicat Codruţa Puşcaş situaţia cu care se confruntă unitate.
Potrivit sursei citate, în momentul de faţă, la nivelul unităţii există posibilitatea şi disponibilitatea angajării a cel puţin doi medici specialişti de Anestezie şi Terapie Intensivă, ceea ce – lesne de imaginat – ar îmbunătăţi considerabil starea de fapt, aducând un plus pentru bolnavii judeţului.
Situaţie ceva mai roz la Şimleu
Între spitalele din Sălaj, situaţia cea mai roz o are Spitalul Orăşenesc de sub Măgură. De bine, de rău, populaţia din bazinul Şimleului poate conta pe serviciile unui anestezist şi mai este aşteptat un rezident, a declarat managerul Dionisie Oros. Rezidentul este anul V şi în curând vom şti concret dacă vine la noi. Iar dacă am avea mai mulţi medici în ATI, am sta mult mai bine şi în privinţa serviciilor oferite pacienţilor în secţia Chirurgie”, a declarat Dionisie Oros, care a precizat că spitalul are doi medici chirurgi şi un chirurg-ortoped, ceea ce oarecum este suficient pentru capacitatea unităţii. Managerul a readus pe tapet aceeaşi explicaţie pentru starea de fapt a lucrurilor: mulţi medici din spitalele româneşti părăsesc sistemul pentru a lucra în străinătate, pentru bani mai mulţi.
Mediul privat şi străinătatea – borcanul cu miere
Într-adevăr, numărul tot mai mare de medici şi asistenţi medicali care decid să lucreze în spitalele de peste graniţă indică un singur lucru şi anume că străinătatea este borcanul de miere pentru cei care s-au săturat de salarii mici şi condiţii proaste în unităţile din ţară. La rândul lui, mediul privat ia tot mai mult amploare, locurile de muncă oferite aici reprezentând şi ele o gură de oxigen pentru personalul medical românesc. D.T., asistent medical în una din unităţile medicale sălăjene, a declarat că ia în considerare tot mai mult angajarea în mediul privat sau chiar plecarea peste graniţă, salariile mai mari fiind punctul pe „i”. „Cochetez cu ideea de a-mi da demisia şi a pleca în mediul privat încă din noiembrie, însă acum soţul a primit o ofertă de muncă în străinătate. Trebuie să dea până la finalul lunii, aşa că stăm şi analizăm situaţia, pentru a vedea dacă nu cumva este mai bine să plecăm amândoi să muncim în afară. Asistenţii medicali sunt căutaţi în Franţa şi cred că îmi pot găsi loc de muncă. Iar dacă este să facem pasul ăsta, să plecăm, trebuie să îl facem acum, cât încă nu avem copii. Chiar cred că acolo sunt salarii mai bune şi condiţii de lucru altfel decât la noi. Nu zic, s-au făcut investiţii în spitalele româneşti în ultimii ani, dar tot nu am ajuns şi nu vom ajunge curând la nivelul pe care îl au alte state europene”, a declarat D.T.
În loc de concluzie
Una peste alta, cei care au de pierdut din întreaga situaţie sunt sălăjenii care ajung pe masa de operaţie. Şi, trăgând linie şi adunând, nici nu e de mirare că, de multe ori, speriaţi de haosul care se întrezăreşte în sistemul sanitar, aceştia aleg să se adreseze direct medicilor din Cluj. La fel cum nu mai uimeşte nici încercarea lor, în disperare de cauză, de a suplini lipsa de fonduri cumpărând serviciile medicale cu plicuri tremurate şi bine dosite, care seamănă cu cecurile semnate în alb.