Hida, primarul și bicicleta

Nu, nu vreau să laud pe nimeni. Vreau doar să vă povestesc despre Hida, despre primar și bicicleta sa.

Drumul meu spre Miluani a fost întrerupt brusc în centrul localității Hida. Trebuia să opresc, cel care m-a dus pe teren avea de rezolvat o chestiune administrativă, hârtii. L-am rugat să mă lase în fața primăriei. Mă gândeam să vorbesc cu câțiva localnici, cu oameni simpli. Sunt sătul de politică și de politicieni. Vreau să-i ascult pe oamenii simpli. Rămân lângă drum. E frig, îmi pun căciula și pornesc spre piață. Văd un om, poartă un hanorac, are glugă și vine cu o bicicletă cam ponosită. Sunt fericit, am să vorbesc cu omul ăsta, poate aflu o poveste, ceva. Bărbatul oprește, își ridică gluga, lasă bicicleta. Tresar, e primarul. Râd, mă uit la bicicletă, mă uit la primar. Râde și el. Ce naiba? Îl salut, este surprins, nu l-am sunat pentru că nu știam că trebuie să opresc la Hida, nu îmi era în plan. „Este bicicleta mea, de ea mă folosesc zi de zi, mă duc cu ea aici, în localitate. O folosesc aproape tot timpul, îmi este mult mai comod. Am de făcut drumuri scurte, ajung cu ea pe șantier, la lucrări, intru pe uliță. De ani de zile umblu cu bicicleta. Îmi place și mă simt bine, dar acum e cam frig. La primărie avem multe mașini, dar îmi este mai comod cu bicicleta prin localitate. O folosesc pe distanțe scurte”, îmi explică Dumitru Petruș.

Primarul îmi spune că sunt multe lucrări la nivel local. Eu insist cu bicicleta. Primarul râde. Ne salutăm. Își pune gluga, urcă pe bicicletă și își continuă drumul. E frig, îmi sosește bunul meu prieten, urc în mașină și pornim spre Miluani.