În Sălaj mai există locuri ce par încremenite în timp, unde liniștea nu este tulburată de zgomotul asurzitor al omului de la oraș. Cătunul Călin este un astfel de loc. Unii îi spun „Cătunul vrăjitorului” pentru că aici a locuit un om despre care se povestește că avea capacitatea de a prevesti, de a vedea în viitor. Aici mai locuiesc doar câteva familii. Nana Ana este cea la care am văzut în casă pomii de Crăciun realizați din paie, boabe de fasole, dar și cu multe flori din hârtie colorată.
A trecut aproape un an de când am poposit în casa femeii din îndepărtatul cătun. Nu mai știu nimic de ea, dar mi-a rămas întipărită în minte imaginea din casa celei care în tinerețe a fost moașă. În toate încăperile avea pom de Crăciun. Nu, nu era vreun brad impunător, cu beculețe, cu globuri multicolore. Nu, aici erau pomi din paie, din hârtie, din boabe de fasole, pomi cum doar în muzeul sălăjencei Ligia Pop din Iaz am mai văzut. Pomii din Călin m-au impresionat, i-am privit, i-am fotografiat, îmi venea greu să cred că încă mai sunt sălăjeni care respectă o altfel de tradiție, una în care Crăciunul înseamnă simplitate, bucurie, pace și multă liniște. Am revenit la Zalău. Camelia Burghele este cercetător științific, etnolog, colindă de ani și ani satele din Sălaj pentru a afla ce aproape toți au uitat. De la Camelia Burghele am aflat că Moș Crăciun al zilelor noastre, cel cu mantie roșie și cu marile camioane pline de cadouri este doar un produs comercial, o imagine servită de o celebră companie producătoare de băuturi răcoritoare. Și imagina astea a prins. Moș Crăciun din trecut era perceput cu totul altfel. Era bătrân pentru că anul a ajuns la final, a îmbătrânit și este timpul să renască.
„Pom de iarnă făceam din păsulă. Şi aranjam frumos casa dă Crăciun. Făceam pom din păsulă, cu hârtie colorată şi cu prime. Înșiram păsula după ce o moieam on pic în apă, că altfel nu intra acu în ea. Le înșiram pă lângă laompă, ca mărjelele erau. Era și albă, și sură și așe era dă faină pă lângă loampă, tătă lumea făcea așe pomu pă lângă loampă. O țâneam așe împodobită multă vreme. Alţii făceau pom din paie de săcară, da numa aşe, ca să fie mai frumos în casă; îl acăţau pă sus, aşe, dă frumuseţe. Femeile numa atunci îşi puneau ştergurile la blide, de Crăciun şi dă Paşti. Prima dată să lipea pă jos cu pleavă, şi să mătura bine să fie frumos. Femeile îşi unjeau cu fotoghin scaunele şi lădoaiele, să schimbau paiele în paturi, să punea lipideu frumos pă pat, cu cipcă, şi să punea pă pat ţol de lână, din ala în două culori şi aveam perini, nouă, şi le puneam aşe: trii, trii, trii. Erau perini d-alea cosute frumos pă partea aia care să vedea. Şi puneam ştergurile după blide şi puneam perdele în feresti, că noi aveam brodate, aşe, cu colţ. De mâncare, la Crăciun, făceam piroşte cu curechi morat cu rişcaş, că în rest făceam numa cu păsat şi băgam picior afumat în mijlocu lor şi erau tare bune. Şi frijeam carne de porc, mai ales coaste şi aveam slănină şi cârnaţ şi aceie era cina. Şi colac cu silvoiţ şi cu brânză, da nu prăjituri, ce coptături. Şi pită numa atunci făcea din fărină, în rest, numa mălai. În rest, pătură stoarsă, cartofi şi păsulă. Şi porcu era mic, că nu areau atunci porci mari”, i-a spus Jenica Horincar din Chilioara, sălăjencei Camelia Burghele. Da, cam așa era Crăciunul în trecut, așa era și pomul mult așteptat.
[…] În Sălaj mai există locuri ce par încremenite în timp, unde liniștea nu este tulburată de zgomotul asurzitor al omului de la oraș. Cătunul Călin este un astfel de loc. Unii îi spun „Cătunul vrăjitorului” pentru că aici a locuit un om despre care se povestește că avea capacitatea de a prevesti, de a vedea în viitor. Aici mai locuiesc doar câteva familii. Nana Ana este cea la care am văzut în casă pomii de Crăciun realizați din paie, boabe de fasole,dar și cu multe flori din hârtie colorată. A… Citeste mai mult […]