Istoria localității sălăjene cu cel mai scurt nume din țară

Ip, localitatea cu cel mai scut nume din țară și reședința comunei cu același nume, se află în apropierea orașului Șimleu Silvaniei și la doar câțiva kilometri de granița cu județul Bihor. Comuna Ip are în componența sa mai multe sate, iar ceea ce oferă un plus de farmec acestei comunități este diversitatea etnică, dar mai ales istoria marcantă de acum mai bine de 80 de ani.

Satul, atestat documentar în anul 1208 ca „villa Ypu”, are o denumire cu origini grecești, din cuvântul „Hippolytos”. Semnificația acestuia este cal și eliberare. În prezent, peste 3.200 de locuitori trăiesc în comuna Ip, însă numărul celor își duc traiul acolo scade de la un an la altul. Cei mai mulți localnici sunt de etnie maghiară, în proporție de 43%, urmați de români, rromi și slovaci. Până în anul 2005, exploatarea zăcămintelor de cărbune reprezenta principala sursă de venit a oamenilor. Aproximativ 400 de persoane munceau odinioară în mina de la Ip. În prezent, domină ruinele. Mai multe afaceri duc economia localității și este cunoscută pentru brutăria satului aparținător Zăuan, dar și pentru restaurantul și salonul de evenimente al complexului din localitate, ce atrage un număr impresionant de turiști.

Localitatea, marcată de o istorie sângeroasă

În toamna anului 1940, 157 de români au fost uciși de armata horthystă, în noaptea de 13 spre 14 septembrie. Atunci au fost omorâți fără milă copii și bătrâni, unii înaintați în vârstă. Totul s-a întâmplat la câteva zile în urma Dictatului de la Viena, când nord-vestul Transilvaniei a fost cedat Ungariei horthyste, iar acest lucru a reprezentat o răzbunare pentru un eveniment prin care doi soldați maghiari și-au pierdut viața. Românii au fost astfel considerați vinovați pentru acest atentat. Astfel, cu intenția de a masacra toți românii, a avut un loc un așa zis recensământ al „porcilor grași”. De fapt, era intenționată o recenzare a familiilor de români, dat fiind faptul că populația era formată și de etnici maghiari.

Soldații, cunoscuți sub denumirea de honvezi, organizați în șase „echipe ale morții” au intrat în curțile și casele oamenilor, au deschis focul și i-au ucis pe cei ce nu au mai avut cale de scăpare. Toate acestea au avut loc într-o perioadă în care administrația românească era înlocuită de cea maghiară. Toți cei omorâți au fost aruncați într-o groapă comună, iar rămășițele celor uciși sunt și acum îngropate în acel loc.

În centrul comunal se regăsește astăzi un obelisc, un monument ridicat în memoria celor 157 de victime ale evenimentului sângeros. Acesta simbolizează suferința comunității de români. An de an acolo se desfășoară comemorarea lor. Pe acesta sunt inscripționate numele celor uciși. În urma unei hotărâri a Guvernului României, Comuna Ip a primit titlul de localitate martir în anul 1995.