autor: Taisen Deshimaru
Cu toate că zenul era cunoscut şi practicat de mulţi ani în Statele Unite, europenii au trebuit să aştepte până la sosirea Maestrului Taisen Deshimaru la Paris, în 1967, pentru a cunoaşte în autenticitatea să (adică în practică) ceea ce Maestrul Deshimaru a făcut etern într-o scurtă perioada de 15 ani. De aceea el este privit că părintele şi fondatorul Zenului european. În timpul acelor ani, a lucrat la răspândirea Zenului scriind cărţi şi deschizând numeroase dojo-uri Zen pe tot cuprinsul Europei.
Prima sa carte, Zen adevărat. Introducere în Shobogenzo, a fost publicată în 1968 şi acum prezentăm această carte istorică. Este istorică în sensul că mii de europeni au luat contact cu Zenul adevărat datorită acestei cărţi. În limbajul Maestrului Deshimaru, zen adevărat înseamnă practică zazenului. El a fost un succesor direct al învăţăturii lui Dogen Zenji, care a proclamat clar în mai multe locuri din scrierile sale că zazenul este suficient: „Maestrul meu, Nyojo, a spus că atunci când practicăm zazen, noi abandonăm corpul şi mintea. Asta este posibil doar şezând. Nu e necesar să recităm sutre, să ardem beţişoare parfumate, să facem prosternări, să practicăm căinţă. Şezând în zazen noi penetrăm străfundurile inimii învăţăturii lui Buddha. În ultimii 500 de ani puţini au fost cei care ar putea fi comparaţi cu Maestrul meu, puţini cei care au arătat calea justă că zazen este învăţătură Dharmei şi învăţătură Dharmei este zazen. Că zazen este Calea şi Calea este zazen.” (Dogen Zenji, Shobogenzo, capitolul Zanmai-o-zanmai).
Expresia Zen adevărat pe care Maestrul Deshimaru o folosea trebuie înţeleasă în acest sens. Este suficient să sedem în zazen, este suficient să venim la dojo în fiecare dimineaţă. Zenul Maestrului Deshimaru a fost unul dintre cele mai simple şi însufleţite, chiar dacă uneori el arată că un tigru în faţă discipolilor săi. A devenit călugăr la o vârstă destul de înaintată şi a trăit mereu în social, de aceea nu avea o părere prea bună despre viaţă monastică japoneză şi despre călugării japonezi care foarte des erau mai interesaţi de bunăstarea lor materială decât de căutarea spirituală. A fost foarte puţin influenţat de formalism, cu toate că acesta este una dintre principalele caracteristici ale Şcolii Soto Zen japoneze. Zenul sau a fost simplu şi direct şi a rămas aşa printre discipolii care au continuat transmisiunea să.
Această carte este de asemenea de importantă istorică în sensul că am actualizat capitolul despre relaţia dintre zen şi ştiinţă. De asemenea am completat bibliografia. În prezent există sute de cărţi despre zen, însă în ceea ce mă priveşte sunt puţine cele care merită menţionate şi le-am listat aici.
Dincolo de aceste adăugiri nu trebuie să atingem stilul brut şi direct al Maestrului Deshimaru şi nici introducerea să la Shobogenzo şi traducerile capitolelor din această scriere a Maestrului Dogen. De aceea această carte istorică este şi una eternă.
Maestrul Myoken,
Templul Zen Iluminarea Tăcută, Bucureşti, 2012
Cartea poate fi comandată de la Web: http://www.edituraherald.ro
