Prolificul scriitor Radu Paraschivescu s-a orientat mai nou spre o nouă temă a scrierilor sale – șarlatania. Despre aceasta a publicat deja două volume: „Cartea râsului și a cercetării”(2017) și „Vitrina cu șarlatani”(2020). De această dată textele se adresează cu prioritate celor care „au obiceiul de a lua de bun orice li se spune și li se arată”. Așadar, cărți despre creduli și cei care le-o cultivă- șarlatanii. Cine sunt credulii? „Fluviul credulității are trei afluenți: sărăcia, boala, disperarea”.
Noile și mult apreciatele de marele public scriituri ale lui Radu Paraschivescu mustesc de exemple de aberații și scorneli prezentate drept adevăruri științifice. În prima dintre ele, autorul convinge că șarlatania românească nu-i singulară, aceasta având omoloage/similitudini peste tot în lume. Pentru a fi credibil, acest incontestabil „gospodar al limbii române contemporane” citează câteva titluri de actualitate apărute în publicațiile străine. Reproducem doar câteva: „Femeile arată mai bătrâne în fiecare miercuri la 15:30”; „Un pahar cu vin roșu echivalează cu o oră de sport”; „Femeile cu fundul mare sunt mai inteligente decât restul” etc.
Titlul ales de scriitor pentru recenta sa lucrare pune punctul pe „i” în privința problematicii scriiturii: șarlatania. Așa cum o vitrină a unui magazin ce se respectă își expune doar produsele cele mai căutate/dorite, așa și acest prolific scriitor și binefăcător pentru moralitatea noastră de toate tipurile, ne oferă nu crochiuri de șarlatani de duzină, adică găinari sau ușurători de buzunare sau trișori cu alba neagra. Autorul îi aduce în vitrina operei sale pe câțiva din elita șarlataniei contemporane.
Volumul aflat în discuție cuprinde patru capitole. Primul se intitulează „Vivat academia!”. Ce conține acesta ne-o sintetizează însuși autorul: „Există în România acestor ani câte îndeletniciri, atâtea academii… Academic nu e în aceste cazuri o metaforă a excelenței, ci doar un paravan contra cost”. „La curtea regelui Detox” este titlul celui de al doilea capitol. Din el ne informăm despre numărul incredibil de mare al firmelor/societăților ce-au drept țintă detoxificarea. Ca de fiecare dată și în acest caz șarlatanii urmăresc în primul rând „să-ți vâre mâna în buzunar”, iar pentru aceasta promit orice. Din păcate, au succes. De ce? Pentru că „unii cred din disperare, alții din sărăcie, alții din proastă informare”. Numărul lor este astăzi în creștere. Ce putem face noi intelectualii? Să le oferim cărți ce-i demască pe șarlatani.
Cât de mulți și mai ales până la ce nivel a ajuns șarlatania, ne convinge Radu Paraschivescu prin capitolul al-III-lea al volumului „Vitrina cu șarlatani”. Capitolul se intitulează „Daci tovarăși și pretini”. Este cel mai amuzant al cărții. Aflăm și din el cum gândesc politicienii. Nu credeți? Citiți ce afirmă un fost primar timp de opt ani al Clujului numit de Radu Paraschivescu „Haiduc științific”: „Einstein n-a fost nici măcar un șmecher. El l-a plagiat pe Eminescu”
Nu mai puțin apetisant mi s-a părut ultimul capitol al cărții „Vitrina cu șarlatani”. Se intitulează „O, sole pandemia”. El pornește de la un incontestabil adevăr: „Pandemia și covid-19 sunt un splendid prilej de afirmare a escrocilor și a storcătorilor de bani…”
Doar trei exemple-cărțile despre cumplita maladie au invadat librăriile. Ce spun ele? Un titlu ce vi-l oferim spune totul: „Virusul- coronel și aventurile lui pe pământul –cel-albastru și frumos”. Autoare – Adriana Nicoleta, editura „Numai tu poți”.
Alte neprețuite informații sunt de-a dreptul electrizante: Elvis Presley și Nicolae Ceaușescu trăiesc, iar sub București există o „Veneție camuflată”.
Citind „Vitrina cu șarlatani” scrisă de Radu Paraschivescu, te convingi că inventitatea pseudoștiințifică n-are limite, dar nici tangențe cu logica, bunul-simț, cu responsabilitatea, cu demnitatea. Eu cred că toți șarlatanii au fost operați de rușine. Cartea aceasta se dorește a fi și este un microîndreptar pentru a fi mai exigenți cu ceea ce auzim, să facem mai des apel la spiritul critic și să nu uităm proverbul că „Nu tot ce zboară se și mănâncă!”
Octavian Guțu,
dascăl de cetire și simțire românească
