RAFTUL CU CARTE: Radu Paraschivescu, Libertatea de depresie

Motto:  „Despre țara asta îmi place și simt nevoia să scriu. În țara asta îmi place să trăiesc până în ziua mea de pe urmă. ” (Autorul)

La Târgul Internațional de Carte Bookfest 2024, Radu Paraschivescu a cunoscut un nou succes editorial prin publicarea volumului „Libertatea de depresie”. El are ca subiect subtitlul lămuritor – „Învăluiri și dezvăluiri de pe la noi”. Pe pagina de titlu, autorul oferă Cititorului o urare: „Gând bun”. La rândul nostru, îi oferim cu aceeași considerație gândurile noastre despre această carte apărută la editura „Humanitas”.

Radu Paraschivescu, (n. 1960 la București), este scriitor și traducător. A tradus peste 120 de cărți. Este o prezență agreabilă și la radio și televiziune. Ca scriitor, face parte din categoria autorilor de proză umoristică ce are un succes imens la iubitorii de astfel de narațiuni. Opera lui este una bogată și prolifică sub aspectul formei pe care își scrie cărțile.

Astfel a publicat: romane („Fluturele negru cu inima smulsă din piept”, „Podul diavolului”, „Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri”, „Acul de aur și ochii Glorianei”), volume de povestiri („Bazar bizar”, „Omul care mută norii”, „Garoafe la bordel”), literatură confesivă („Am fost cândva femeie de onoare”), textele despre România ultimelor decenii („Maimuța carpatină”, „Două mături stau de vorbă”, „Ghidul nesimțitului”, „Noi vorbim, nu gândim”, „Fie-ne tranziția ușoară”, „Cum gândesc politicienii”, „Aștept să crăpi”).

În operele sale acest scriitor „arhivează hibele naționale”, adică tarele lumii de azi. Pe lângă actualitatea temelor abordate, creațiile sale au specific și stilul predominant caricatural, ceea ce le dă factură comică. O numește el însuși – „Scriu ironic, batjocoritor acid e adevărat, ironia e un sumar de buna funcționare a spiritului critic”. Titlul volumului pe care-l recenzăm azi, „Libertatea de depresie”, nu are legătură cu conținutul celorlalte texte pe care le cuprinde. Autorul mărturisește în cel intitulat „Lămurire”: „E o glumă, nimic altceva. Sunt o fire veselă … voia bună nu-mi neutralizează spiritul de observație și judecata critică privind neregulile și strâmbătățile care se petrec în jurul nostru. Despre ele scriu și despre ce putem face dacă vrem ca spațiul în care ne ducem zilele să arate un pic mai bine de la o zi la alta. ”

Volumul are patru secțiuni. Ele conțin destule texte noi, nepublicate până azi.

Partea întâi are titlu „Imagini de azi și de ieri”. Sunt texte mai vechi, dar și mai noi, în care „spun povestea României ultimilor patru-cinci ani”.

Partea a doua, „Imagini de altădată”, însumează texte „care fotografiază realitatea românească din urmă cu 12-13 ani…”

Partea a treia, „Viața mea prin studiouri”, e sută la sută nouă, dar și autobiografică.

Partea a patra, „Sport la treabă” – „se ocupă cu chestiuni din câmpul sportului (nu doar al fotbalului românesc)”. Și aici există texte în premieră, cum ar fi „Lupta de rasă”, ce povestește despre felul în care, un arbitru român a fost acuzat de rasism și din afara țării, și dinăuntrul ei.

Pe coperta a patra a volumului, cititorul este informat de către editorii lui despre ce vorbesc textele din el: „Despre Cațavencii de timp nou. Despre impostori și hoți, despre huligani și nechemați, despre borfași și slugi…”

„Radu Paraschivescu, cu umor și cu tandrețe, cu spirit critic își poartă din nou cititorii prin meandrele concretului carpatin… În general, în toate zonele (politică, sport, afaceri) unde impostorii se infiltrează ușor, pentru că apoi să fie greu, dacă nu imposibil de evacuat”.

Textele pe care eu le scriu pentru rubrica „Raftul cu carte” sunt cronici de întâmpinare. Prin urmare, rolul prim al lor este nu de a face o prezentare detaliată a lor, ci de a face cunoscută pe scurt ce oferă noua carte apărută și care merită citită. De aceea, din puzderia de texte ce cuprinde volumul „Libertatea de depresie” voi cita doar câteva fragmente edificatoare.

CONFUZIA ÎNTRE VALOARE ȘI POPULARITATE.

În 2006, postul public de televiziune inaugurează un ciclu de emisiuni „Mari români”. Pe 21 octombrie 2006, apare clasamentul primei sute de români din istorie. Pe locul 10 stă Nadia Comăneci, pe 13, George Becali, iar pe 14, Henri Coandă!!!

SĂRĂCIA VOCABULARULUI ȘI CONSECINȚELE EI.

Un ministru anunță cu mândrie după un dezastru că „vom recupera toate pagubele, indiferent de valoarea prejudecății”.

Renumitul „profet din Dămăroaia”, în unul din dialogurile cu Lucian Mândruță la televiziune sub titlul „Profeții despre trecut”, referindu-se la legea gravitației, îi spune „legea gravității”.

Elevul Bulă ajuns la liceu, este întrebat cum i s-a părut prima zi de curs: „E mișto, dar se pierde prea mult timp între recreații”.

UN TEST PENTRU TOATE VÂRSTELE:

Ce alegem între libertate, sănătate și iubire? Ce ați alege și ce ați fi dispus să sacrificați dacă ați fi obligat s-o faceți? „Cât vă ajută libertatea și sănătatea, dacă nu sunteți iubiți de nimeni pe lume și nu iubiți pe nimeni? În ce măsură vă puteți bucura de sănătate și de iubire dacă sunteți închiși și fără perspectiva libertății? În fine, cum vi se pare o viață liberă și debordând de iubire, în condițiile unei sănătăți precare?”

MINERIADA DIN IUNIE 1990.

Capul de acuzare Miron Cozma, „luceafărul huilei”. El a coordonat întregul mod de acțiune barbară a minerilor în București. În anul 2022, este „membru al Asociației Victimelor Mineriadei”!!! Este premiat de Fundația Internațională Omenia, condusă de Minodora Ilie. Motivația juriului este scrisă pe diploma: <<Pentru deosebite fapte de omenie și o viață pusă în slujba poporului român>>.

Motivația pare desprinsă dintr-un text aparținând teatrului absurdului inventat pe plan mondial de Eugen Ionescu.

UNELE VEDETE DIN ROMÂNIA CRED CĂ AU O LIBERTATE TOTALĂ DE-A FACE ȘI DE-A FI CUM VOR, ELE FIIND PARCĂ DEASUPRA LEGILOR.

Un exemplu: Ilie Năstase, tenismanul. „În 2018, nonconformistul Ilie Năstase a izbutit să-și procure două dosare penale în mai puțin de șase ore, pentru conducerea în stare de ebrietate și fără permis. Asta l-a scos din minți și l-a făcut să-și canalizeze mânia spre Ministrul de Interne de atunci, Carmen Dan, care și-a permis să nu-i răspundă la telefon la cinci dimineața. ”

D-ALE ȘCOLII DE AZI DIN ROMÂNIA.

„La un liceu din Pitești, proba de limba română la Bacalaureat s-a blocat într-un accident stupid: elevii au luat ad litteram indicațiile de trecere a datelor personale pe fisele de examen și s-au identificat în drept Ion Popescu … forțând astfel intrarea în <<Cartea recordurilor>>, o dovadă a crizei de discernământ care răvășește România ultimilor ani, iar această criză a izbit și școala…”

CARE COMPUNERE ESTE MAI VALOROASĂ?

O învățătoare le cere elevilor să scrie o compunere cu titlul: „Mama e numai una”. Premiantul clasei, Marcela scrie: „Mama îmi spune povești înainte de culcare, mă ajută la lecții … Mama e numai una.”, Costel, absolvent cu premiul al doilea: „Mama merge cu mine la medic … îmi pregătește pachețelul cu mâncare în fiecare dimineață, mama e numai una”. Îi vine rândul elevului Bulă, care, fără chef citește din caiet: „Când a plecat la serviciu, mama mi-a zis: <<Vezi, Bulă, că ai două chiftele în frigider, dacă ți se face foame!>> Mi s-a făcut foame abia când mama s-a întors de la muncă. Mi-am amintit ce mi-a spus la plecare, am deschis frigiderul și-am strigat furios: Mama, e numai una!”

Să nu generalizăm prea ușor. Circulă frecvent vorbe făloase de tipul „Tăt Banatu-i fruncea!”, iar în replică „Și Ardealul, mintea.”

În emisiunea „Sinteza Zilei”, realizatorul TV Mihai Gâdea a dovedit că bănățenii nu-s chiar „tăți fruncea”. Invitat într-o seară de directorul Antenei 3, Mihai Gâdea, IPS Ioan Selejan, a demonstrat cum poți fi mic în Săptămâna Mare. Vorbind despre emisiunea „În gura presei” a lui Mircea Badea, episcopul Banatului a spus:  „El este pustnicul de la miezul nopții de la Antena 3. El este singur…” I s-a demonstrat că Mircea Badea nu este singur, deci pustnic, nici în emisiune, nici în viața de zi, acesta fiind familist. Deci, el este orice, numai pustnic nu, nici măcar în emisiune câtă vreme îl auzi vorbind frecvent cu operatorii și cu cine se mai nimerește prin studio. I se recomandă IPS Ioan Selejan ca înainte de a recurge la sensul figurat al unui cuvânt, trebuie să consulte dicționarul. În aceeași emisiune, mitropolitul a mai făcut o greșeală, aflând că Mircea Badea este familist și că l-a văzut cu sora lui, „o fată fosforescentă la minte”. În finalul intervenției sale, invitatul face o urare, dar și o nouă greșeală: „Să dea Dumnezeu să fiți plugarul acela creștin care să semănați (corect – să semene) mereu bob de grâu curat în spiritul nostru românesc.”

Arta de a sărbători eșecul sau „FIESTA LA EȘEC”.

Una dintre cele mai cunoscute deghizări ale înfrângerii în triumf, este cartea „AR FI FOST PREA FRUMOS”, scrisă de Ioan Chirilă și elogiază felul în care s-a pierdut finala Cupei „Davis” în 1972 în fața SUA la București. Cartea este „splendid scrisă”, autorul ei fiind cel mai mare journalist sportiv al României. Prin ea ni se adeverește cum putem evidenția „partea bună a părții rele dintr-o înfrângere”.

Volumul „Libertatea de depresie” ne oferă realmente o lectură cuceritoare prin diversitatea aspectelor abordate prin autenticitatea lor, dar și prin maniera atipică plină de umor a acestui stilist original cum puțini există în proza de acest tip de la noi. Cristian Tudor Popescu în „Râsul dracului” utilizează un stil direct, dar acid, deloc metaforizat. Radu Paraschivescu, în schimb, apelează la un stil adesea de tip esopic/metaforic ce te îmbie la lectură și-ți stimulează imaginația lingvistică. Este un stil nu numai dens în semnificații, dar și plin de umor, unul ce-l binedispune pe cititor. Și el dovedește convingător că, de fapt, scopul literaturii este, în primul rând, acela de a ne scoate din inerție, din cenușiu existential. Nu degeaba spune dictonul latin că prin râs învingem răul.

profesor Octavian Guțu,

Șimleu Silvaniei