Pentru publicul român, Paracelsus este mai ales cunoscut pentru scrierile sale despre alchimie. Însă, geniul acestui autor, pe cât de misterios pe atât de clar si riguros, a adus o serie de contribuţii şi în domeniul medicinei. Paracelsus, printre altele, este considerat parintele toxicologiei moderne, el fiind primul care a pus in discutie efectul exercitat de substante asupra corpului uman, sustinand in premiera utilizarea substantelor chimice si a mineralelor in medicina. Conceptia sa hermetica era aceea ca boala si sanatatea din corp se bazeaza pe asemanarea dintre om (microcosmos) si Natura (macrocosmos). Avand o abordare foarte diferita fata de metodele practicate din Antichitate si pana in epoca sa, Paracelsus a pus un accent fara precedent in stiinta medicala asupra observatiei si experimentului, redefinind practic atat rolul medicului cat si pe cel al medicinei ca arta.
Paracelsus ramane o figura renascentista de mare complexitate, cercetarile sale asupra alchimiei, medicinei, cosmologiei, astrologiei etc, precum si personalitatea sa controversata fiind inca aduse in discutie in universitati si in diferite cercuri culturale din Europa secolului XXI.
*
Potrivit lui Paracelsus toate functiile organice au la baza activitatea unui principiu universal de Viata. Acest principiu actioneaza in toate formele – incet sau repede, perceptibil sau imperceptibil, constient sau inconstient, normal sau anormal – in functie de constitutia formelor in care isi manifesta prezenta. Cata vreme caracterul (spiritul) unei entitati este mentinut, viata actioneaza in acea calitate ca un intreg, dar daca forma este distrusa si isi pierde caracterul, ea se manifesta in alte forme. Spiritul este centrul care atrage principiul vietii; daca spiritul si-a lepadat forma, viata va fi atrasa spre alte centre.
Daca activitatea principiului de viata se desfasoara intr-o forma, in conditii normale si neimpiedicata de vreun obstacol, o asemenea stare se numeste „sanatate”. Daca activitatea lui este impiedicata de o cauza oarecare si actioneaza anormal, o asemenea stare se numeste „boala”.
Acestui principiu de viata Paracelsus ii da numele de Archaeus. Acesta nu este o substanta materiala in acceptia obisnuita a termenului, ci o esenta spirituala atotprezenta si invizibila.
„Archaeus sau Liquor Vitae constituie omul invizibil. Omul invizibil este ascuns in omul vizibil si are forma omului exterior atat timp cat ramane in acesta. Omul interior este, ca sa spunem asa, umbra sau dublura corpului material. El este eteric prin natura sa, cu toate ca poseda substanta; el indruma dezvoltarea, formarea si descompunerea formei in care este continut. El este partea cea mai nobila din omul fizic”. (De Generatione Hominis)
