RAFTUL CU CARTE: O lucrare mai actuală şi mai necesară ca oricând

Motto: „Parcurgând această lucrare, vom intra în cabina de vot încredințați că omul pe care îl vom alege va merita învestitura noastră de încredere și speranță.” (Radu Paraschivescu, scriitor)

Cartea a apărut la Editura „Humanitas” și se intitulează „CE VREM DE LA PREȘEDINTELE ȚĂRII?”. Subtitlul ei este unul mai mult decât lămuritor „Ghid civic pentru alegătorii români”. Este prefațată de eseistul, filozoful și scriitorul Andrei Pleșu. Autorii ei sunt Cristian Preda, Ciprian Mihali și Sorin Ioniță.

Suntem în plină campanie de desemnare a candidaților la președinția României, dintre care unul va fi cel ales în data de 24 noiembrie 2024. De va fi necesar, turul al doilea va avea loc în data de 08 decembrie 2024.

Cartea cuprinde următoarele conținuturi:

– „În loc de prefață. Cum trebuie să fie un președinte” (de Andrei Pleșu)

– Cristian Preda; „Harnic și dinamic: un președinte pentru 2024”

– Ciprian Mihali; „Un șef în democrație: mai există carismă și în politică?”

– Sorin Ioniță; „Doamne ferește, de ziua în care va conta cine e președintele României.”

Aceste articole/eseuri sunt însoțite de mai multe anexe cu un bogat conținut informativ, majoritatea oferind cititorului detalii de ordin juridic privitoare la tema cărții. Anexa 1: Prevederile referitoare la președinte în Decretul-lege, nr. 92 din martie 1990. Anexa 2: Ce prevedeau tezele din Adunarea Constituantă referitor la atribuțiile prezidențiale. Anexa 3: Prevederile referitoare la președinte în Constituția din 1991. Anexa 4: Modificări introduse la revizuirea constituțională din 2023 referitoare la atribuțiile președintelui. Anexa 5: Candidații la prezidențiale și rezultatele lor la scrutinurile din perioada 1990-2020.

Textul meu având statut de articol de întâmpinare, deci pur informativ și nu analitic, se va rezuma la a oferi cititorilor doar opiniile lui Andrei Pleșu din prefața: „Cum trebuie să fie un președinte?” și ale lui Cristian Preda, profesor de Științe politice la Universitatea din București, autor a mai multor volume despre evoluția gândirii politice românești, de exemplu, lucrarea „De ce ațipesc parlamentarii și cum plagiază miniștrii?” La rândul său, Andrei Pleșu a scris de a lungul anilor mai multe eseuri despre cum ar trebui să fie un președinte, un conducător, un om politic.

De această dată, dânsul ne propune un posibil portret a unui președinte care își onorează statutul și de care putem fi mândri că ne reprezintă țara în lume într-un mod lăudabil, iar în țară este simțit de popor ca o personalitate preocupată de mai binele țării. Nu este un portret ideal, nicidecum. Voi cita câteva fragmente din pledoaria eseistului: „N-aș vrea să am un președinte care nu are în spate nici o performanță profesională notabilă, n-aș vrea să am un președinte despre care să nu știu la ce se pricepe de fapt, n-aș vrea să am un președinte care a făcut o dată sau de mai multe ori, proba lipsei de onestitate, n-aș vrea să am un președinte fără experiență de viață și de oameni, sigur pe sine fără temeri, mândru că e președinte, ros de ambiții impuse și de parvenitism. Aș prefera un președinte decent, modest, fără ostentație, bine educat, cordial, așezat corect între gravitate și umor (dar neiubitor de trivialități suburbane și de retorsiuni mitocănești), un președinte cu respect pentru reguli (juridice, morale, comportamentale), capabil să se exprime onorabil măcar în 2 limbi de circulație europeană, incapabil de ură, lipsit de pasiunea îmbogățirii […] Pe scurt, aș vrea un președinte civilizat, un domn afabil, bine informat și bine orientat în plan geopolitic, demn de încredere și respect, apt să stârnească interesul și simplitatea internauților străini.” Pe autorul operei „Minima moralia”, nu-l deranjează nici faptul de a fi ales un președinte din rândul minorităților sau să aibă „un președinte-femeie”. Pretinde, însă, că un „președinte din zona minorităților să știe bine românește și să cunoască participativ cultura și tradițiile țării pe care o reprezintă”. În încheierea eseului, Andrei Pleșu, referindu-se la realitatea de azi, mărturisește că „nu sunt entuziasmat de niciunul dintre candidații care și-au anunțat pofta la președinție”.

La rândul său, Cristian Preda, în textul-pledoarie intitulat „HARNIC, MODERAT ȘI DARNIC: UN PREȘEDINTE PENTRU 2024”, ne propune și dânsul un amplu portret al unui conducător de țară. Dânsul a lucrat cu doi dintre cei patru președinți de până acum. De aceea, „schița de portret pe care o propune, este bazată pe această experiență. Ea folosește, pe de altă parte, fișa postului ce rezultă din articolele constituționale consacrate celei mai înalte demnități din statul român (…) Am luat în seamă ce așteptări există acum în societate. A rezultat un președinte cum n-am avut”.

Portretul propus de profesorul de științe politice, Cristian Preda este unul deosebit de amplu/complex, 10 mari proiecte pentru țară: „Recunoștința pentru merit și patriotism; Un parlament docil nu-i un parlament în slujba cetățenilor; O altă republică sau monarhie: referendum consultativ cu șapte întrebări; Libertate, că-i mai bună decât toate, fiindcă libertatea este cel mai de preț bun politic; România poate crește din libertate; Nu din supra-reglementarea practicată cu nesăbuință, cum au crezut toți președinții de până acum; Hățișul de legi ar trebui descâlcit.”

În final, Cristian Preda conchide: „Un președinte, moderat și darnic – iată ce cred eu că ne trebuie în 2024”. Precizez că acest substanțial eseu are drept motto opinia sălăjeanului nostru, Corneliu Coposu: „OM LIBER ÎN ȚARĂ LIBERĂ – IATĂ LOZINCA DEMOCRAȚIEI, AȘA CUM O ÎNȚELEGEM NOI”. Adevărul este că noi, românii, suntem excelenți teoreticieni.

Din motive de spațiul tipografic, mă voi limita la a enumera doar câteva dintre atributele prin care un președinte poate fi unul care să fie pe placul majorității alegătorilor.

Iată, câteva: Ca să reprezinți statul român, trebuie să cunoști bine patria. Nu doar din cărțile de istorie; Șeful statului român rămâne cetățean; E musai să garanteze atributele esențiale ale statutului – independența, unitatea și integritatea teritorială; Președintele nu trebuie să uite nici o clipă că este comandantul forțelor armate; Când e război, nu e bine să te conducă un prostănac; Ne trebuie o politică externă, fără ceaușisme; Zero probleme cu vecinii; Prietenii marilor democrații, dușmanii autorităților; Politica externă nu poate fi secretă; Un mandat e de ajuns; Dacă îi pasă, va și arăta că îi pasă; Fără de partid; Supus legii, nu deasupra ei; Nu poți fi prim-ministru dacă ești incompetent, corupt sau total necunoscut; Miniștrii servesc societatea – nu a partid sau și mai puțin, practicieni. Poate fi o hibă mai mare pentru țară? Eu cred că nu!

Dacă pe cei care până acum ce și-au exprimat dorința de a deveni viitori președinți ai României îi trecem prin grila cerințelor formulate de Cristian Preda, atunci nu putem să nu-i dăm dreptate lui Andrei Pleșu, cel care își încheie textul introductiv afirmând: „entuziasmat nu sunt de nici unul dintre candidații care și-au anunțat pofta de președinție”.

Punct și să ne pregătim pentru turul întâi la alegerile prezidențiale din 24 noiembrie 2024.

ADDENDĂ

Deocamdată, noi șimleuanii ne-am ales cu majoritate covârșitoare de voturi un „prim-ministru” local, domnul Mihai Cristian Lazăr.

Alegătorul cu mai multe sau mai puține speranțe,

profesor, Octavian Guțu.