autor: George Robert Mead
George Robert S. Mead (1863−1933), un savant de mare intuiție și pătrundere, ale cărui activități literare sunt cuprinse între secolele XIX‒XX, trebuie privit ca un pionier de prim rang în domeniul studiilor gnostice și hermetice. C. G. Jung însuși a făcut o călătorie specială la Londra în ultima perioadă a vieții lui Mead spre a-i mulțumi pentru munca sa de pionierat în traducerea și comentarea corpusului de scrieri gnostico-hermetice. Ceea ce Jung prețuia la Mead nu era numai erudiția sa remarcabilă și întrebuințarea plină de eleganță a limbii engleze, ci mai ales afinitatea sa către experiența gnozei. Mead a scris despre vechile cărți de înțelepciune din interior, ca să spunem așa, iar în această privință el semăna mult cu Jung.
Istoria cercetării hermetice moderne este una sinuoasă. Până în ultima parte a secolului al XIX-lea literatura hermetică era privită mai ales ca un fals realizat de neoplatonicieni. În perioada 1850-1860 savanții au început să pună la îndoială aceste idei. La începutul secolului al XX-lea, Reitzenstein a publicat traducerea sa la Poimandres și a dovedit că scrierile hermetice țin de spiritualitatea helenistico-egipteană. Mead s-a alăturat fără echivoc noii perspective și până la urmă s-a dovedit că a avut dreptate.
Probabil că cel mai mare merit al lui George Robert Mead a fost capacitatea sa de a discerne sensul lăuntric și spiritual al scrierilor hermetice și gnostice. Spiritul sau înflăcărat a pătruns în miezul experiențial al acestor scrieri vechi și a observat acolo un mesaj atemporal ce afirma potențialul uman de transformare și pătrunderea supremă a transcendenței. Pentru aceasta, chiar mai mult decât pentru erudiția să, îi datorăm lui George Robert Mead recunoștința noastră.
Stephan A. Hoeller, Introducere la The Hymnes of Hermes
Cartea poate fi comandată de la Web: https://www.edituraherald.ro/
