În ciuda unor tentative din secolul al XVI-lea (între care cea a lui Mihai Viteazul, care a realizat, pentru scurt timp, o „uniune personală”), între perioada daco-getă a regilor antici Burebista și Decebal și Marea Unire din 1918, românii și strămoșii acestora au fost teribil de divizați vreme de aproape două milenii. Prinși la mijloc între interesele diferitelor Imperii, dar și lăsându-se, uneori, pradă unor interese mărunte, ei au trăit între hotarele mai multor formațiuni statale (cnezate, voievodate, ducate, principate etc.), toate aceste „Țări” având evoluții contradictorii și, adesea, ajungând să se lupte între ele fratricid pentru supremația regională. În acest context mai mereu însângerat, între Sarmizegetusa antică și Bucureștiul modern au existat o sumedenie de „capitale” mai mici sau mai mari, de „reședințe domnești” sau religioase gata să se devoreze – canibal – între ele. Istoria capitalelor ținuturilor românești istorice este bântuită, în fapt, de o succesiune de tragedii și situații imposibile…
Cartea se poate achiziționa de la https://eintegral.ro/capitalele-romanilor-si-ale-tinuturilor-romanesti
