autori: Albert Cel Mare &Toma D`Aquino
În tratatul alchimic Compoziţia Compoziţiilor, Albert cel Mare pleacă de la teoria atribuită lui Hermes, conform căreia ar exista mai multe forme substanţiale latente în fiecare metal. De unde şi posibilitatea de a rezultă formă auriferă şi de a transforma astfel în aur (aproape) toate metalele. Această teorie, spune Albert cel Mare, se bazează pe paradigma lui Anaxagora, pentru care totul se află în tot, deci fiecare metal este conţinut în orice metal. În lucrarea sa De Mineralibus, el afirma că „transformarea metalelor şi transformarea unui lucru particular într-un altul (mutatione unius în aliud) nu aparţin fizicii, ci artei numite alchimie”. Un semn al acestei arte este acela că „dintre toate ştiinţele, alchimia este cea care imită cel mai adânc Natură”.
Toma d´Aquino, ale cărui două tratate alchimice (Despre Piatră filosofală şi Despre Artă alchimiei) sunt publicate în volumul de faţă, afirmă că nu putem transmuta materia, că nu îi putem schimbă natură intimă. Ea este netransmutabila întrucât este unică, reprezintă o unicitate. Putem preschimba doar aspectele exterioare ale metalelor, speciile. El spune că adevăratul aur, cel filosofic, se obţine per calorem solis (lumina astrală), în loco determinate (athanor).
„Scrierile nepreţuite despre alchimie (ale lui Toma d´Aquino) ne oferă dovadă unei practici a acestei filosofii speciale şi secrete pe care, cel puţin, a văzut-o practicată de Albert cel Mare, pe care-l citează în lucrare a fi maestrul sau în această ştiinţă. Acest mic tratat nu conţine decât opt pagini şi este tot ceea ce am citit mai bun în acest domeniu.”
Langlet du Fresnoy, Istoria filosofiei hermetice
Cartea poate fi comandată de la http://www.edituraherald.ro
