Vasile Coca, Hora Tv și dragostea pentru Pria

     L-am auzit de nenumărate ori cântând, îl ascultam și la radio, avea emisiuni inclusiv în miez de noapte. Anii au trecut, vremurile s-au schimbat, oamenii sunt alții, dar Vasile Coca a rămas îndrăgostit de muzica populară, de Pria, de Zalău. Știam că proiectele sale s-au dezvoltat. L-am întâlnit din nou pe Vasile Coca și i-am solicitat un interviu. A acceptat. Ne-am întâlnit într-o dimineață răcoroasă de decembrie. Ne-am așezat la masă, am pornit reportofonul, iar restul e poveste, povestea unui om care crede că prietenia trebuie să fie sfântă și locurile natale nu trebuie uitate. Vasile Coca mi-a povestit despre locul său natal, Pria, despre cântec, despre joc, dar și despre iubirea sa pentru Sălaj, pentru Zalău. Știam că Hora TV ocupă un loc important în viața sa, a pus mult suflet în acest proiect media care, trebuie să recunoaștem, s-a dezvoltat mult în ultimii ani și cunoaște succesul.

Reporter: Domnule Coca, orice poveste are un început.

Vasile Coca: M-am născut în satul Pria, comuna Cizer, județul Sălaj, într-o familie de oameni simpli, foarte simpli. Sunt niște oameni care m-au înconjurat cu dragostea lor așa cum au știut și au putut ei mai bine. De acolo, din Pria, de la familie, de la oamenii din sat am învățat eu foarte multe lucruri pe care le consider bune.

Rep.: De unde această latură artistică în viața dumneavoastră?

 

V.C.: Mulți m-au întrebat dacă am avut artiști în familie. Nu, nu am avut. Tata nu știa nici să fluiere, iar mama nici așa. Eu așa m-am născut, eu cant de când mă știu. M-am născut cu drag de cântec. De mic copil, acolo unde era o petrecere mă duceam și eu. Eram prezenți la nunți, îmi era drag să mă duc, să văd, să-i văd pe oameni cum cântă, cum joacă. Așa era atunci și era frumos. Tot timpul eram lângă muzicanți, chiar și atunci când însoțeau alaiul de nuntă. Era bal, iar la noi îi spune <verjel>. Gustam muzica în toată spledoarea ei și parcă îmi părea rău când se termina.

 

Rep.: Anii au trecut, a venit și momentul 1989. Unde v-a prins Revoluția?

 

V.C.: În Zalău. Cântam și înainte de 1989. Terminasem un liceu de muzică, eram implicat deja în muzică, eram prezent la petreceri, cântam pe la nunți, în spectacole. Eram și membru în Ansamblul „Sălajul” al Casei de Cultură a Sindicatelor, așa îi spunea atunci. Nu vreau să spun ceva și să mă laud, dar cred că eram cel mai apreciat în perioada aceea. Aveam mare trecere la petreceri, la nunți, mă căutau și asta mă bucura tare mult. După Revoluție m-am dus să cânt într-un hotel din Băile Felix, îmi aduc aminte și acum. Mulți ani am cântat acolo și așa am învățat ce înseamnă muzica, cum ajungi artist, un muzicant bun, să ai contact cu această lume, cu oameni de tot felul, să le înțelegi privirea, supărarea sau bucuria. Șansa mea a fost că în acele locuri, oamenii erau foarte diferiți. Veneau moldoveni, bănățeni, bucureșteni. Acolo trebuia să cânți de toate. Aici am învățat să cânt încet, să aduc bucurie în sufletul celui care mă ascultă, să alin, să ofer poate chiar un strop de speranță. A cânta încet este o artă. Important este să cânți încet, finuț, lumea să te asculte, să te simtă, să înțeleagă, să-i fie drag să te asculte și să nu deranjezi.

Rep.: Probabil că ați ajuns să înțelegeți publicul, știți când cel care vă ascultă este supărat sau, dimpotrivă, poate e bucuros.

 

V.C.: Da. Să știți că sunt și multe cântece în acest sens. Un astfel de cântec are următoarele versuri: o viață întreagă am cântat, și la sărac, și la bogat. Sunt versuri tare frumoase. Am cântat și pentru necăjiți, dar și pentru oameni fericiți, și pentru bogați, dar și pentru săraci.

 

Rep.: Pe care-i preferați, pe cei bogați sau pe cei săraci?

 

V..C: Tind să spun că îmi place să cânt mai mult pentru săraci. Eu sunt un om simplu și port în suflet un mare drag pentru oamenii simpli. Îmi plac oamenii sinceri, prietenoși, corecți. Așa sunt eu. Îți spun un lucru. În viața mea nu am furat un cui. Întotdeauna mi-a plăcut prietenia și bucuria. Am învățat că omul simplu, țăranul nostru de la sat, care este și inteligent, să știți că poate are multe de spus.

Rep.: Sunt sigur că ați fost pentru a cânta în multe locuri din țară și străinătate, dar întotdeauna vă întoarceți acasă, la Pria.

 

V.C.: La Pria este universul meu. Aici sunt oamenii, prietenii mei, la Pria mă simt acasă.

 

Rep.: Pria înseamnă și multe tradiții, în special de Crăciun și Anul Nou.

 

V.C.: Ca un copil aștept Crăciunul. Aștept această sărbătoare cu cel mai mare drag. Se spune că obiceiuri sunt peste tot. Au fost peste tot obiceiuri, dar s-au păstrat numai în anumite locuri. Eu cred că noi, cei din Pria, suntem unici în felul nostru. La noi, Crăciunul înseamnă obiceiuri, mergem cu corinda. Sunt mai multe rânduri de corindători, în raport cu vârsta celor care participă. Ați observat, noi nu le spunem colindători, le zicem corindători. Se începe cu slujba de la biserică, iar apoi se merge la corindat. Se pornea de la popa, de la ușa dumnealui.

 

Rep.: Ce înseamnă muzica pentru dumneavoastră?

 

V.C.: În subconștient, eu cânt chiar și atunci când sunt cel mai supărat din lume. Și pe stradă cânt, fluier, numai în somn nu cânt. Nu cânt să se audă, dar fac asta în interiorul meu. N-aș putea trăi fără muzică.

 

Rep.: Vreau să ne oprim și la proiectul dumneavoastră, la proiectul media care înseamnă Hora TV și căruia știu că i-ați dedicat o mare parte din activitatea dumneavoastră. Când a început povestea acestui proiect și unde vă situați acum?

 

V.C.: Hora TV este al treilea copil pentru mine. Eu am lucrat la Etno TV câțiva ani. Acolo am prins drag pentru televiziune, drag de a promova oameni frumoși, locuri minunate, tradiții pe care mulți oameni le-au uitat, din păcate. Prin televiziune poți promova copii, satul drag, îți poți atrage pe copii spre cântecul popular.  Eu le tot spun și primarilor. Domnilor, voi trebuie să fiți atenți cu ce a rămas frumos în comunitățile voastre. Știu, uneori este nevoie și de cheltuială, dar trebuie să înțelegeți că niciodată cultura nu înseamnă cheltuială. Revenim. Acolo, la Etno TV am prins drag de televiziune, numai că nu făceam ce voiam eu. Atunci am început eu să mă gândesc la propria mea televizune, oare cum să o fac, oare cum să încep? Să fie o televiziune numai cu muzică din Ardeal, una cu specific muzical ardelenesc. Aveam o emisiune cu foarte mare audiență. M-am gândit să mut eu audiența asta la propria mea televiziune. Am analizat multă vreme, m-am documentat, am învățat foarte mult, am studiat inclusiv din punct de vedere tehnic ce presupune un asemenea proiect media, de ce aparatură am nevoie, de regie, studio și toate cele necesare. Nu am spus nimănui, dar zi de zi mi-am notat, am învățat și am studiat. Mi-am propus să fac treaba asta și am reușit s-o fac pentru ardelenii mei, pentru bănățeni, pentru toți cei care iubesc muzica și folclorul.

 

Rep.: Când a început televiziunea să emită pentru prima oară, vă mai aduceți aminte?

 

V.C.: Până mor! Prima emisie a fost în data de 12 noiembrie 2008, ora 13:42. Atunci m-a sunat un prieten drag, Radu Petruș din Hida, și mi-a spus că vede Hora TV, că emitem pe cablu. Am oprit mașina, așa am fost de bucuros în acel moment. Am stat și m-am bucurat în clipa respectivă. Mi-au dat lacrimile în acel moment și i-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a ajutat să duc până la capăt acest vis al meu. Cu emoție mă gândesc și acum la acel moment. Iată, au trecut 13 ani, iar proiectul a crescut, s-a dezvoltat.

 

Rep.: Cât de mare a crescut acest proiect?

 

V.C.: Ca audiență, în anul 2019, Hora TV a fost pe locul 13 în țară. Pentru mine este enorm, este un rezultat deosebit. Nu știu dacă o să trec vreodată mai sus de locul zece. În acest an am mai făcut un pas și am trecut în HD (mod video de înaltă definiție), am schimbat aparatura, am schimbat foarte multe lucruri, ne-am dezvoltat. Am ajuns la nivelul calitativ pe care ni l-am dorit. Și n-am terminat pentru că mă gândesc și la emisiuni noi, să îmbunătățim rubrici și emisiuni actuale. Este greu să lucrezi cu oamenii într-o asemenea televiziune pentru că aici este un domeniu puțin mai sensibil. Degeaba aduc un om cu foarte multe studii, cu un limbaj elevat, dacă nu cunoaște fenomenul, acest domeniu muzical. Îmi aduc aminte când a venit prima oară la noi, băiatul nostru, Mihai Herțe, care se bucură de un succes foarte mare. Am lucrat foarte mult cu el și l-am rugat să le vorbească oamenilor cât mai simplu, să le vorbească oamenilor pe limba lor de la țară. Dacă le vorbești elevat, s-ar putea să te respingă omul simplu, țăranul autentic. Bine, Mișu e un fenomen, și-a intrat foarte bine în rol.

Rep.: Hora TV are casă nouă.

 

C.V.: Da, am construit acest sediu nou și l-am compartimentat exact după necesități. Eu sunt un om fixist, îmi place ordinea, regula. Niciodată nu este bine să-ți faci iluzii. Eu am preferat întotdeauna să fac mai puțin și mai bine, așa te poți bucura pe termen lung.

 

Rep.: Ce vom putea urmări la Hora TV în perioada sărbătorilor de iarnă?

 

V.C.: Am pregătit un program de Revelion pe care noi îl considerăm extraordinar. Am ales mulți artiști tineri, consacrați, artiști care transmit ceva atunci când cântă.

 

Rep.: Vreau să ne oprim puțin asupra folclorului. Mi se pare că foarte mulți tineri se apucă de cântat doar pentru a merge la nunți, pentru a câștiga rapid, dar nu caută autenticitatea, adevăratul folclor. Probabil că dumneavoastră îi depistați din prima pe acești oameni.

 

V.C.: Două rânduri dintr-o hore trebuie să îmi cânte și îmi dau seama ce-i cu el, ce vrea sau ce poate și ce nu poate. Cu toate acestea, eu mă bucur când văd atâția copii care vin către folclor și vor să cânte. Nu toți vor reuși, dar cu siguranță sunt și mulți copii talentați.

 

Rep.: Există vreo zi în care să nu cântați?

 

V.C.: Nu, nu există o asemenea zi. Eu trebuie să cânt în fiecare zi, mă hrănesc cântând, trăiesc prin cântec.

 

Rep.: Ce faceți în timpul liber?

 

V.C.: Nu prea am avut timp liber în ultimii ani. Îmi plac mult drumețiile, îmi place să vizitez, să văd locuri. Numai că la Pria mă întorc întotdeauna, la Pria am prieteni apropiați, O să spun niște cuvinte. Dacă Dumnezeu ar iubi jumătate satul acesta din cât îl iubesc eu, la Pria ar fi al doilea Rai. La Pria îmi este drag, la Pria îmi place.

 

Rep.: Ce înseamnă prietenia pentru dumneavoastră?

 

V.C.: Înseamnă enorm. Am foarte mulți amici și prieteni puțini. Am încercat să mă debarasez de prietenii pe care nu i-am simțit aproape, de falșii pieteni. Am ajuns să fiu indiferent la falsele prietenii, trebuie să fim echilibrați. Nu mă mai pot încărca negativ. Eu am câțiva prieteni buni la care țin ca la frații mei.

 

Interviul s-a încheiat. Mai aveam multe de povestit, era nevoie de ore și tot nu terminam. Nu puteam încheia discuția brusc. Vasile Coca mi-a spus că – își dorește în primul rand sănătate, iar acolo unde există sănătate, aproape toate lucrurile pot fi așezate, echilibrate. Dumnezeu mi-a dat foarte multe lucruri bune în viața asta și poate nu le-am meritat pe toate. Am primit lucruri la care nici nu visam. Îmi doresc sănătate pentru familia mea și un drum frumos pentru Hora TV, proiectul meu de suflet, iar telespectatorilor noștri le urez multă sănătate și sărbători cu bine.