Mâinile sale sunt muncite, pielea de pe degete nu este cea mai fină, muncește de dimineața până seara, uneori chiar și noaptea. Liber de sărbători? Ce glumă bună! Nu, nu are liber nici de sărbători! Are în schimb ceea ce mulți dintre noi am uitat: pasiunea de a face ceea ce-i place! Florica Gurzău este o sălăjeancă din satul Moiad. De ani de zile crește animale și în mica sa unitate prelucrează o gustoasă brânză din lapte de capre. Nu produce mult, nu produce industrial, ci rețeta este una simplă, ingredientele fiind cele de bază: lapte și sare! A, să nu uităm de „toc”, da, „toc” sau de „putină”! Este acel recipient din lemn în care bunicii noștri puneau brânza la păstrat, iar deasupra așezau un strat gros de untură de porc. Era o brânză usturoaie ce căpăta o savoare aparte în mămăliga aburindă, acoperită cu bucăți de cârnat prăjit și slăninunță afumată. Sper că nu v-am făcut poftă! Nu mă înjurați, mai bine citiți povestea unui producător sălăjean pe care l-am întâlnit la un târg cu produse locale.
Reporter: De unde sunteți?
Florica Gurzău: Sunt din satul Moiad. Suntem fermieri și ne ocupăm de creșterea caprelor, iar aici, la târg, am venit cu produse din lapte de capre.
Rep: M-ați făcut curios….
F. G.: Uitați, avem aici caș din lapte de capră, un caș simplu, așa cum se făcea odinioară în casele țăranilor. Nu este nimic complicat. Respectăm rețeta bătrânilor noștri. Aici avem telemea, puteți să și gustați, este o telemea proaspătă, așa o preferăm în zona noastră. Avem o mică unitate autorizată în care prelucrăm laptele de capră, avem un efectiv suficient de capre, animale care ne asigură traiul în fiecare lună.
Rep.: Se spune că laptele de capră are proprietăți dovedite….
F. G.: Noi nu ne lăudăm, vă spunem doar că animalele noastre pasc pe pășune, inclusiv în locuri unde sunt diferite plante medicinale. Vă dați seama că proprietățile acestor plante se regăsesc probabil și în lapte. Am constatat o creștere a cererii pentru laptele de capră mai ales de la persoanele care s-au îmbolnăvit cu noul coronavirus. Să știți că sunt mulți clienți care au trecut prin boală și care cumpără acum asemenea lapte. Alimentația animalelor noastre se bazează pe fân mai ales iarna, iar vara le lăsăm pe pășune, le mai dăm și cereale. Iar caprele sunt foarte atente la ce mănâncă, ele sortează doar ce este bun din plante.
Rep.: Când ați început să creșteți animale?
F. G.: Noi am fost crescători de oi mulți ani de zile. Anii au trecut și am început să creștem și capre. Am ajuns la un efectiv de aproximativ 100 de capre. Au trecut trei ani și ne-am dat seama foarte repede că aceste animale sunt mult mai ușor de întreținut, de îngrijit, iar laptele este foarte bun. Cumpărătorii și-au schimbat mentalitatea și cer foarte multe brânzeturi din lapte de capră. Am renunțat la oi, iar de 15 ani ne ocupăm numai de creșterea caprelor.
Rep.: Vă puteți asigura veniturile necesare familiei doar din această activitate?
F. G.: Da, desigur! Vă spun și un mic secret. De câțiva ani se poate trăi bine din această activitate, trebuie doar să muncești. Poți trăi foarte bine dacă muncești de dimineața până seara. Vreau să vă arăt ceva. Aici avem brânza de burduf. Adevărata brânză de burduf se ține în putina de brad. Trebuie să păstrăm cașul suficient de mult la maturat, la soare, pentru a face o brânză de calitate. Dacă nu-i uscat, brânza nu este de calitate. Apoi, cașul este măcinat și frământat cu sare. Brânza este așezată în putină, unii îi spun și toc, iar pe deasupra se pune untură de porc. Gura tocului este sigilată și brânza poate fi păstrată luni în șir. Așa se poate păstra câte șase luni sau chiar un an. Brânza prinde un fel de gust usturoi, este un gust aparte, apreciat de mulți clienți. Este o brânză foarte căutată, să știți. Noi nu producem mult, dar ceea ce avem este de calitate. Oamenii au început să vadă aceste lucruri, au început să întrebe, observă. Există încrederea în noi, iar clientul ne caută, el poate veni să vadă cât și cum producem, unde ne sunt animalele, cum arată animalele noastre. Producătorul adevărat este cel care crește animalul, mulge laptele, cel care plantează și îngrijește legumele, acolo, în soare, zi și noapte.
