Managementul Traficului, o investiţie moartă din faşă: imposibila colaborare dintre Primărie şi Poliţie

Avem în Zalău primul Poiect de Management al Traficului Rutier implementat la nivel naţional, dar îl avem degeaba. Un paradox care lasă mut de uimire şi pe cel mai odihnit (la minte) cetăţean, având în vedere faptul că, deşi avem cu ce şi avem cum, nu avem un cadru legislativ şi mai ales bunăvoinţa altora, care să ne permită să folosim nişte investiţii pentru care municipalitatea a scos bani mulţi din vistierie, pe spatele fiecărui zălăuan. Înpodmoliţi în stufărişul şi mocirla unor legi conepute în noaptea minţii, ori de-a dreptul inexistente, Primăria s-a declarat în mod oficial terminată psihic, în timp ce reprezentanţii Poliţiei îşi arcuiesc, neputincioşi, umerii, nefiind direct răspunzători pentru faptul că mai multe camere de luat vederi, parte dintr-un grandios Sistem de management al traficului Rutier, nu pot fi folosite.

Pe cale de consecinţă, stau spânzurate pe stâlpii bulevardului într-o inutilitate soră cu perfecţiunea. Primăria Zalău ne-a pus a dispoziţie un rezumat al situaţiei, din punct de vedere statistic. Poliţia Locală administrează 84 de camere de supraveghere a zonelor aglomerate şi alte opt camere de supraveghere amplasate în marile intersecţii din municipiu. Camerele de supraveghere administrate de Poliţia Locală sunt toate în funcţiune, fiind conectate la dispeceratul Politiei Locale, acolo unde există angajaţi care se ocupă exclusiv de acestea. Poliţia Locală, desigur, oferă la nevoie sprijin şi informaţii atunci când autorităţile solicită anumite imagini ori colaje sau când există situaţii deosebite: incidente, dispariţii de persoane ori bunuri, conflicte în trafic sau alte situaţii în care imaginile surprinse de pe aceste camere pot oferi un sprijin în soluţionarea unor cazuri. Până aici, toate bune şi frumoase.

Există  însă 11 camere de supraveghere a traficului care fac parte dintr-un segment distinct, separat, camerele fiind achiziţionate şi implementate prin proiectul Serviciul Managementul Traficului, camere administrate exclusiv de Direcţia Generală de Administrare a Domeniului Public (DGADP) şi care ar fi trebuit să fie exploatate în colaborare cu IPJ Sălaj, printr-un dispecerat profesionist, dotat corespunzător şi administrat de personal specializat angajat de Poliţie. Problemele din trafic ar fi fost mult mai uşor depistate, “nesimţiţii rutieri” n-ar mai fi avut atâta spaţiu de manifestare, cei care încalcă legea nu şi-ar mai fi făcut de cap atât de des iar poliţiştii ar fi putut acţiona în multe situaţii, folosind  imaginile primite în timp real.

 Poliţia nu are cadru legislativ, dar nici nu îmbrăţişează prea strâns ideea

Reprezentanţii Poliţiei ne-au comunicat faptul că punerea în funcţiune a sistemului de management şi înfiinţarea unui dispecerat nu este posibilă pentru că nu există, la nivel naţional, un cadru legislativ absolut necesar funcţionării unui astfel de sistem de management. Colac peste pupăză, şi să fi fost lege, nu era personal care să fie angajat exclusiv în acest scop. Prin urmare, poliţiştii sălăjeni sunt la adăpost de orice vină pentru că, nu-I aşa,  nu au un cadru legal în baza căruia să poată semna deja celebrul protocol, plimbat “de la Anna la Caiafa” până i s-au îngălbenit paginile dacă mai adăugăm şi tânguiala cum că e oricum penurie de cadre şi de unde să mai punem şi la Dispecerat alţii, atunci înţelegem cât poate să facă un om sau doi, de la Domeniul Public, mai mult decât să urmărească şi să dea o urmă de utilitate acestui sistem care oricum a fost unul controversat prin multe din componentele sale, locurile în care au fost amplasate semafoarele, camerele de luat vederi şi multe alte disfuncţionalităţi, criticate de cetăţenii Zalăului.

Eforturile Primăriei de a folosi, totuşi, acest sistem de management al traficului rutier în adevăratul lui scop şi la capacitate maximă, au fost în cele din urmă abandonate definitiv. A fost prezentă la Zalău chiar şi o comisie a Direcţiei Generale de Poliţie de la Bucureşti, comisie care, după o atentă prospectare a terenului şi o îndelungă chibzuinţă, a decretat că acest sistem este inutil şi că, vorba aceea, chelului – tichie de mărgăritare îi lipseşte. “Aşteptăm concluziile clare ale comisiei de la Direcţia Generală de Poliţie”, spunea în vara anului trecut, fostul edil zălăuan, Radu Căpîlnaşiu. Până la concluziile clare şi concrete pe care nu le-a mai văzut nimeni niciodată, cei de la Bucureşti au strâmbat din nas în timp ce se plimbau  pe bulevardul de la poalele Meseşului şi le-au spus celor de la Primărie că “numărul radarelor fixe amplasate în Zalău este mult prea mare pentru un segment de drum atât de scurt”. În traducere liberă, mai uşor cu managementul traficului, că nu-i de nasul vostru, au spus capitaliştii, buni cunoscători ai traficului din Zalău precum şi a problemelor cu care zălăuanii se confruntă pe acest segment.

Exasperată de atâtea protocoale şi rugăminţi, Primăria a capitulat, pe bună dreptate

“Primăria Zalău a îndeplinit, încă de anul trecut, toate formalităţile şi diligenţele pentru ca această colaborare, cât se poate de firească şi necesară, cu Poliţia, să fie posibilă însă vechile motoare ale aparatului poliţienesc din ţară nu fac posibil acest lucru nici cu slujbe. Protocolul nu este semnat nici la acest moment. De la finalizarea proiectului au avut loc mai multe întâlniri între reprezentanții municipiului și ai Inspectoratului de Poliție Județean, respectiv Inspectoratul General de Poliție al României (IGPR), în cadrul cărora s-a încercat găsirea unei soluții care să răspundă cerințelor ambelor părți. S-a convenit iniţial asupra unei forme de protocol cu care ambele părți au fost de acord, protocolul fiind aprobat în şedință de Consiliu Local și transmis spre aprobare IPJ.

Protocolul a fost returnat cu mențiunea că, “până la completarea cadrului legal în domeniu s-a recomandat de către IGPR suspendarea oricăror demersuri pe această linie, implicit încheierea unor forme legale de colaborare (protocol), atât anterioare demarării unor investiții, cât și după finalizare”, se arată în comunicatul municipalităţii. Datele obţinute ar fi putut fi considerate inclusiv probe în instanţă, pe lângă ajutorul real pe care l-ar fi putut oferi autorităţilor. Degeaba! „Scopul acestui demers este creşterea siguranţei circulaţiei rutiere în municipiul Zalău”, spuneau, anul trecut, foştii oficiali IPJ Sălaj. “Astfel, în momentul în care camerele de supraveghere vor deveni funcţionale, oficial vorbind, prelucrarea informaţiilor care fac parte din bazele de date constituite şi gestionate de MAI va fi atributul exclusiv a poliţiştilor desemnaţi de IPJ Sălaj. De asemenea, procesele verbale de contravenţie prin care se constată încălcări ale prevederilor OUG 195/2002, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, vor fi întocmite de poliţiştii rutieri anume desemnaţi de I.P.J. Sălaj”, declarau anul trecut, reprezentanţii IPJ Sălaj. Aşadar, degeaba ne zbatem, investim, vrem să implementăm şi cheltuim banii: “sistemul”, acela mare şi puternic, nu ăsta al nostru, de management, croit pe tipare comuniste, ruginit, căpuşat de tot felul de interese ori ignoranţă, face imposibile lucruri fireşti, plătite cu bani grei din avuţia unui municipiu care oricum, ştim bine, se confruntă cu multe lipsuri şi beţe în roate înfipte de cei care ar trebui să ne sprijine.

Probabil mai avem nevoie de nişte decenii până când mai marii din Capitală, indiferent că sunt din Poliţie, alte instituţii sau ori ministere, să realizeze la adevărata dimensiune, nevoile şi realităţile regăsite în multe din oraşele ori municipiile din ţară; de realităţile rurale nici nu mai are sens să pomenim. Sistemul de management funcţionează astăzi, atât cât… poate, fiind administrat în prezent fără sprijinul Poliţiei, doar prin munca unor angajaţi ai DGADP. Informaţiile luate de pe camere pot ajuta într-o mică măsură doar la evitarea ambuteiajelor, şi eventual, la o mai bună fluidizare a traficului, preîntâmpinarea unor ambuteiaje etc, informaţiile fiind stocate pentru o perioadă de 30 de zile. Doar că aceşti oameni nu pot face faţă unui sistem de o asemenea anvergură iar datele adunate – pentru că acesta a fost scopul în sine al acestui management – nu pot fi folosite în interesul instituţiilor, al Poliţiei, al instanţelor, al soluţionării unor fapte antisociale, constatări de contravenţii, adică exact ceea ce ar fi reprezentat adevărata menire a unui astfel de sistem.

Prin urmare, nimeni dintre cei care ar putea fi prinşi cu ajutorul acestui sistem săvârşind ilegalităţi,  nu poate fi tras la răspundere, atâta vreme cât Poliţia nu are treabă cu acest sistem. Proiectul Managementul Traficului din Zalău, a fost primul de acest gen dintr-un municipiu, la nivel naţional, însă, pe cât de costisitor a fost, pe atât de puţin util s-a dovedit a fi în final, având în vedere faptul că nici până în prezent nu poate fi folosit la adevărata capacitate şi în condiţii de legalitate deplină, cel puţin din partea apărătorilor legii.