Invazie de cerșetori în Sălaj. Autoritățile iau măsuri ineficiente și par depășite de situație

Fenomenul cerşetoriei este unul care face parte atât din istoria oraşului Zalău, cât şi din tabloul etern al locurilor publice din întreg județul. Nu există cetățean care să nu se fi confruntat măcar o dată cu astfel de persoane. Echipele de cerșetori, în cea mai mare parte formate din țigani de toate vârstele, acționează în toate orașele Sălajului și în județele învecinate, așa cum bine știm, fiind găsiți mai nou și în municipiile din sudul țării, acolo unde întind mâna invocând povești neverosmile sau invalidități false. Poliția îi face pachet și îi trimite din nou, către casă.

Comisiile de siguranță se întrunesc lunar în cadrul administrației locale și pun la cale strategii și planuri care să ne scape de acest fenomen, însă lună de lună nu rezultă altceva decât rapoarte și concluzii pe hârtie. Concretul se lasă mereu așteptat. Cerşetorul vine aproape mereu cu povestea lui pe care ţi-o deapănă în plină stradă, vrei – nu vrei, însoţindu-te ca un scai în drumurile tale prin oraş. Pentru că, aşa cum ştim, “mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”. N-am să arunc anatema exclusiv pe ţigani, deşi ei deţin ponderea în numărul celor care, deşi sunt sănătoşi şi apţi de muncă, întind mâna şi trag de noi pe stradă să le dăm un ban pentru că așa consideră ei că este firesc. Există și cerșetori care nu fac parte din această etnie.

Dacă ar fi vorba doar de imaginea pe care o oferă aceşti cerşetori, poate ca am schimba privirea şi ne-am vedea de drum, însă insistenţa şi agresivitatea cu care aceştia ne întâmpină oriunde ne-am afla sunt de cele mai multe ori exasperante. Un refuz de bun-simţ este inutil; cerşetorii se ţin după tine, te trag de haine, îţi taie calea, repetă aceeaşi întrebare la nesfârşit.

Orice sugestie legată de muncă sau un mic efort este o jignire la adresa cerșetorului

Că tot vorbim de muncă, dacă în timp ce întindeţi o monedă sau o bancnotă unui cerşetor, îndrăzniţi fie şi doar din curiozitatea reacției, să-i sugeraţi ca pentru aceşti bani să adune câteva hârtii de pe jos aflate în jurul lui, aţi comis o greşeală uriaşă. Vi se va râde în nas şi în unele cazuri chiar vi se va propune, batjocoritor, să faceţi dumneavoastră acest lucru. Acestea sunt cele mai „umane” reacţii, însă ştiţi, tot pe pielea dumneavoastră, că un refuz adresat unui cerşetor vă poate aduce pe loc o reacție agresivă din partea cerșetorului.

Nu mai discutăm de situaţiile atât de neplăcute, asta ca să păstrăm blândeţea termenilor, cum sunt cele în care ieşi cu un prieten la o bere pe o terasă, cu partenerul sau partenera la o plimbare sau cu copilul, pe o bancă în parc. Nu scapi de cerşetorii care vin atraşi ca un magnet şi se înşurubează în imediata vecinătate, după care începe poezia cu „copilul nemâncat de patru zile” sau care tocmai se zbate între viaţă şi moarte, neavând medicamente. Certaţi  cu igiena şi cu bunul simţ, cerşetorii reapar aşadar în peisajul urbanistic indiferent că suntem în Zalău, Jibou, ori Şimleu. Autibuzele, parcurile, locurile publice sunt pline de coji de semnițe și hârtii, tot din vina lor, în cea mai mare parte.

Migraţia leneşilor de la sate către oraş

 În faţa Bisericii “Sfântul Ştefan” din cartierul Brădet, un tânăr etern prezent pe stradă, întinde mâna și imploră la milă. Mulţi îl cunosc pe acest bărbat în toată puterea care îşi face veacul în cartierul amintit şi care se ţine scai de oricine insistând în cel mai jenant mod, pentru un tânăr de douăzeci şi ceva de ani, sănătos şi bun de muncă. Ieşi din magazin – vine după tine până intri în bloc; ieşi din biserică – îţi sare instantaneu în spate şi începe marea milogeală amestecată cu lacrimi şi poveşti sfâşietoare.

Mai nou, acest tânăr se plimbă cu taxiul sau, după caz, cu o mașinuță nemțească deloc veche.

Uneori aduce şi copiii cu el, doi în braţe, unul de mână, unul în cărucior, chinuindu-i şi pe aceştia în frig ori sub soarele dogoritor. Prividu-l cât e de tânăr şi în deplinătatea tuturor forţelor, ţi se face literalmente jenă. Munca e grea, ştim, iar trezitul de dimineaţă în acest scop reprezintă o problemă  care pe mulţi îi deprimă profund. De ce să mai muncească astfel de oameni când pot trăi bine prin slăbiciunea cu care de multe ori le dăm direct “peştele” acestor oameni în loc să le oferim o “undiţă” cu care să îl prindă singuri.

Ploaie de cuvinte grele dacă îndrăznești să ignori mâna întinsă

Aşa a gratulat-o o ţigancă pe o femeie care ieşea zilele trecute din clădirea Prefecturii. “Dă-mi un leu, hai, dă-mi, să ai noroc, să-ţi dea ingerii noroc, îs bolnavă de cardiece, hai să-ți sănătate şi la prunci şi la familie, hai domniţă dă-mi!” Cerşetoarea, extrem de insistentă şi versată, nu se dădea la o parte deşi tânăra, vizibil jenată și enervată, i-a spus o singură dată şi ferm că nu îi dă niciun ban (mult mai bine decât să spui că nu ai, pentru ca cel care cere să înţeleagă motivul real pentru care nu primeşte). Când a observat că fata nu cedează insistenţelor, cerșetoarea s-a enervat şi a început să-şi facă cosiţele – elice şi să înjure ca la uşa cortului: “Praful să se aleagă…!” Femeia bolborosea în legea ei tot soiul de incantaţii şi suduieli doar pentru că fusese refuzată şi acest fapt o scosese din sărite. Aceste comportamente nu trebuie să vă înduplece. Suntem principalii vinovați pentru acest fenomen! Până la urmă, aceşti paraziţi pot înjura cât le pofteşte inima, că doar duhul negru al vorbelor tot către ei se va întoarce, acesta este ultimul lucru care ar trebui să vă sperie.

Refuzaţi să oferiţi bani; dacă aveţi un aliment la îndemână care vă prisoseşte, este o decizie mult mai înțeleaptă să îl oferiţi, decât să vă deschideţi portofelele în faţa leneşilor şi al celor care vor să vă prostească în plină stradă. Totodată, nu acceptaţi (nici măcar gratuit!) brelocuri, pixuri, mici suveniruri, pentru că un nou trend al „trupelor” care trăiesc din spartul locuinţelor merge până acolo încât, sub frumosul gest de generozitate, vi se oferă un obiect simpatic, aparent simplu, pe care îl puteţi purta la voi tot timpul dar care în realitate care le poate oferi lor date exacte despre locul în care vă găsiţi sau, prin dispozitivele mai simple, cei care l-au oferit sunt informaţi dacă aţi plecat sau nu de acasă şi la ce distanţă de casă vă aflaţi ori alte informaţii menite să le ofere siguranţă în acţiunile lor antisociale.

Desigur, aceste metode sunt avansate şi necesită o bază materială serioasă a infractorilor sau aşa-zis „amărâţilor” de pe străzi, o dotare foarte bine pusă la punct, însă este şi aceasta o informaţie de care puteţi să ţineţi cont atunci când vă confruntaţi pe stradă, prin magazine ori benzinării, cu astfel de “binevoitori” şi ofertele lor. Studii sociologice au demonstrat lucruri pe care deşi le ştim, le uităm de multe ori atunci când ne apare în faţă un cerşetor. Mulţi dintre ei ajung să câştige de până la zece ori suma pentru care dumneavoastră munciţi zi de zi.

 Poliţia Municipiului şi cea Locală îi amendează pentru că aşa e legea. Dar banii de amendă nu-i vede nimeni

Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Sălaj ne-a transmis, în urma solicitării cotidianului Magazin Sălăjean, statistica sancțiunilor pe această linie, valabilă pentru  anul trecut și primele două luni din acest an. Astfel, în anul 2018, poliţiştii au aplicat pe linie de cerşetorie 1.011 sancţiuni contravenţionale, din care 978 au fost aplicate de poliţiştii din cadrul Poliţiei municipale Zalău, 21 de către poliţiştii din cadrul Poliţiei Oraşului Şimleu Silvaniei, şapte de poliţiştii din cadrul Poliţiei Oraşului Jibou şi cinci de poliţiştii din cadrul Poliţiei Oraşului Cehu Silvaniei. În alte 27 de cazuri, persoanele depistate au fost predate familiilor, sau reprezentanţilor legali.  

De asemenea, pe această linie, în perioada 1 ianuarie – 28 februarie 2019, poliţiştii au aplicat 239 de sancţiuni contravenţionale, din care 231 au fost aplicate de poliţiştii zălăuani, două de cei din şimleuani, trei de poliţiştii de la Jibou şi trei de cei de la Cehu. Totodată, în alte patru cazuri persoanele depistate au fost predate familiilor. IPJ ne transmite, totodată, că în acest context, au fost intensificate activităţile de patrulare în vederea luării măsurilor legale faţă de astfel de persoane. Primul pas spre vindecarea oraşelor şi “curăţenia de primăvară” din acest punct de vedere, este acela de a nu le mai oferi bani în niciun context cerşetorilor, mai ales celor tineri, minorilor, celor în putere, indiferent de etnie.  

În ceea ce privește Poliția Locală Zalău, din datele transmise recent de această instituție, rezultă că în anul 2018 au fost aplicate un număr de 531 amenzi în valoare de 66.700 lei și 48 avertismente pentru această contravenție. În lunile ianuarie – februarie 2019 au fost aplicate 202 amenzi în valoare de 24.00 lei și un număr de 10 avertismente.

“Persoanele  sancționate au fost îndepărtate din zonă sau au fost trimise către localitățile de domiciliu,  fiind conduse până la un mijloc de transport în comun, care să le asigure transportul la domiciliu, fiind astfel concretizate rezultatele strategiei stabilite în ședința cu privire la acest aspect”, se arată în comunicatul Poliției Locale.

Amenzile, munca în folosul comunităţii, drumurile pe la Poliţie sau avertismentele primite de la poliţiştii locali sunt aşadar, inutile ori, în cel mai bun caz cu puteri limitate şi pe termen scurt. Poate că soluţia venită din partea noastră, este să ignorăm cu desăvârşire, inclusiv cu privirea, orice solicitare venită din partea lor şi să refuzăm să le oferim sume de bani indiferent cât ar fi de mici. Atât timp cât discutăm de oameni cu două mâini şi două picioare, întregi și sănătoși, cu grai şi putere de muncă, oferirea de bani acestor cetăţeni nu reprezintă altceva decât asumarea faptului că suntem lesne de păcălit drumurile noastre către casă, când ne relaxăm sau după opt – zece ore de muncă pentru care nu obținem, mulți dintre noi, un salariu care să ne asigure măcar un trai decent.