Aproximativ 10.000 de persoane sunt aşteptate la finalul acestei săptămâni pe Măgura Priei, acolo unde are loc a 52-a ediţie a serbării pastorale „Măsurişul oilor”.
Tradionala manifestare este organizată în jurul unui vechi obicei pastoral, prin care se măsura laptele oilor fiecărui proprietar de oi, pentru o corectă repartizare în cursul anului a cantităţii de lapte ce revenea fiecărui proprietar. În ultimii ani, însă, obiceiul a fost dat uitării, serbarea transformându-se într-un spectacol folcloric „presărat” cu mici şi bere.
Potrivit organizatorilor, în acest an, pe scenă vor urca Aurel Tămaș, Alex de la Orăștie, Lucian Drăgan, Vasile Coca, Sânziana Toader Ardelean și Cătălin Ardelean, Adriana Hagău, Claudiu Costinaș, Onișor Pop, Radu Barbura, Adriana Irimieș, Rafila Bărbos, Ansamblul Cununa Blăjelului, Nelu Ban Fântână, Vasile Pop, Radu Pop, Mariana Gabrian Sfechiș, Vlad Fărcaș, Ansamblul Aușana, Aurel Țurcaș Vlaicu. Acompaniază orchestra Aurel Tămaș (Băndașii de la Cluj).
„Măsurişul oilor” va avea loc duminică, 13 mai, de la ora 11, şi îi are ca organizatori pe Primăria şi Consiliul Local Cizer, Consiliul Judeţean Sălaj, Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj şi Hora TV.
Despre obiceiul pastoral care a stat la baza serbării de la Pria scrie pe larg etnologul sălăjean Camelia Burghele. Aceasta susţine că „era momentul când se reuneau în turmă oile fără miei, pentru păşunat, se măsura laptele oilor, pentru o corectă repartizare în cursul anului a cantităţii de lapte ce revenea fiecărui proprietar de oi”, susţine etnologul sălăjean Camelia Burghele. În Sălaj funcţionau două sisteme tradiţionale de măsurare şi distribuire a laptelui, ambele având la bază cantitatea obţinută prin mulgerea oilor la măsuriş. „Datorită acestei importanţe economice mari a momentului împreunatului oilor şi al măsurării laptelui, măsurişul reprezenta un prilej obligatoriu pentru performarea unor practici magice care aveau rolul de a proteja turmele de boli şi de a spori laptele oilor”, explică etnologul. Scenariul se repeta în fiecare an, oile fiind separate de miei şi mulse, după care erau scoase la păscut, toate în aceleaşi condiţii, pentru ca şansele să fie egale pentru fiecare proprietar. După un anumit timp, turma era adusă la locul măsurişului, iar fiecare proprietar îşi mulgea oile, laptele muls era măsurat şi, în funcţie rezultat, se stabilea modalitatea de distribuire a laptelui, ordinea în care proprietarii pot veni după lapte şi, mai ales, cantitatea care i se cuvine fiecăruia. „După toate aceste operaţiuni, turma mergea spre imaş, la locul stabilit pentru păşunarea pânâ la căderea iernii. Măsurişul se finaliza printr-o mare sărbătoare, la care participa întreaga comunitate”, mai spune Camelia Burghele.
