Emoţionant! O zălăuancă adoptată în Norvegia îşi caută familia

O tânără în vârstă de 23 de ani, Maritha Konstanse Maelad, pe numele din certificatul de naştere Maruşa Lăcrimioară Lingurar, născută în Zalău şi adoptată de o familie de norvegieni, îşi caută familia bilogică. Tânăra, abandonată la vârsta de trei luni a apelat la cotidianul nostru ca să-şi găsească mama care i-a dat viaţă. O lecţie incredibilă de iertare şi răbdare!

Se spune că trecutul ne ajunge din urmă, aspect confirmat şi de generaţia anilor 90′, printre care se află mii de copii din România adoptaţi internaţional care îşi caută părinţii biologici. Chiar dacă duc un trai de vis departe de locul în care au văzut lumina zilei şi de familiile care i-a abadonat în leagănele de copii, mulţi vor să-şi cunoască părinţii naturali. Este şi cazul unei tinere în vârstă de 23 de ani, care a văzut lumina zilei în anul 1993 în Zalău. Tânăra pe nume Maruşa Lăcrimioara Lingurar, la vârsta de trei luni, a fost plasată în „Leagănul de copii” de la Cehu Silvaniei, iar doi ani mai târziu a fost adoptată de o familie din Norvegia: Maeland Old Einar şi Inger Johanne. Astfel, prin intermediul unei platforme virtuale de socializare realizată de o româncă stabilită în Irlanda, Ileana Cuniffe Băiescu, dedicată tuturor românilor care vor să-şi cunoască rădăcinile – „The never forgotten Romanian children” tânăra din Zalău, adoptată în Norvegia face apel tuturor celor care pot să o ajute. „Mă numesc Lingurar Maruşa Lăcrimioara şi sunt născută pe 5 mai 1993 în Zalău, judeţul Sălaj, România. La vârsta de trei luni am fost plasată în Leagănul de Copii – Cehul Silvaniei. De aici, la vârsta de doi ani, am fost adoptată în Norvegia, de către cea mai iubitoare şi grijulie familie din lume. Douăzeci de ani au trecut de atunci, iar acum doresc să ştiu de unde mă trag, cine sunt oamenii care mi-au dat viaţă, cum arată şi dacă am fraţi şi rude în România. Am reflectat vreme îndelungată… mă tem puţin… dar chiar vreau să fac asta!! Îmi caut mama biologică, Lingurar Teodora din Zalău. Conform actelor de adopţie, la momentul naşterii mele mama mea locuia cu părinţii săi şi încă alţi 13 membri ai familiei, şi nu avea un loc de muncă. Orice ajutor, orice susţinere a căutărilor mele este binevenită. Vă rog, ajutaţi-mă să-mi găsesc originile româneşti. Vă mulţumesc nespus de mult!!”, spune tânăra din Zalău , adoptată în Norvegia. Maritha (fostă Maruşa Lăcrimioara) este mama unui băieţel în vârstă de trei ani despre care ne spune că nu ar putea nicio clipă să-l lase la greu. În urmă cu opt ani a venit, în prima ei vizită după adopţie, în România şi a vizitat Centrul de la Cehu Silvaniei, însă nu a reuşit să afle nimic despre familia naturală. „În anul 2008, am vizitat Centrul de la Cehu Silvaniei. A fost prima mea vizită în România după adopţie şi n-am reuşit să aflu nimic despre familia mea naturală pe care vreau să o cunosc, în special pe mama. Nu ştiu dacă mai am fraţi, dacă mai am surori, nu ştiu absolut nimic, dar vreau neapărat să aflu. Deşi am o familie minunată şi doi părinţi cărora nu ştiu dacă voi putea vreodată să le mulţumesc pentru modul în care m-au crescut şi educat, simt că trebuie să îmi cunosc şi familia bilogică”, povesteşte Maritha , fostă Maruşa Lăcrimioara.

Platforma virtuală – „The never forgotten Romanian children”

Sute de astfel de copii români înfiaţi de cetăţeni străini, în diferite ţări de pe mapanond, au apelat până în prezent la platforma creată de o românca Ileana Cunniffe Băiescu. Această, originară din Buzău, s-a stabilit în Irlanda în anul 1996. „Platforma am realizat-o în urmă cu aproximativ un an, iar graţie ei, a mesajelor venite din toate colţurile lunii unde se află copii adopaţi din România am reuşit, pentru unii, să le găsim familia bilogică. Cele mai multe cazuri le avem în Arad. Am avut cazuri din Vaslui, Sibiu, Dâmboviţa şi din multe alte judeţe, oraşe şi localităţi ale ţării. Deocamdată din judeţul Sălaj este singurul caz”, a dăugat Ileana Cunniffe Băiescu.
Platforma creată pe pagina de facebook, de Ileana Cunniffe Băiescu, a fost finalizată în ianuarie 2015 cu speranţa de a-şi îndeplini un vis important găsirea fratelui ei biologic Victor Constantin Marin, adoptat de la locul lor de origine, din localitatea Scutelnici, judeţul Buzău. După mai mulţi ani de căutări şi neavând nici un rezultat, i s-a părut o idee foarte bună să transfere în cele din urmă căutările în mass-media sociale, o cercetare rapidă, şi aici a gasit mai multe pagini, grupuri şi profile a sute şi sute de români adoptaţi. Pe parcurs, Ileana a început să colaboreze cu câţiva voluntari minunaţi pentru a o ajuta în multele căutări de familie din România şi mai mulţi care să ofere ajutor pentru a facilita traducerile acolo unde este necesar. Cu toate acestea, din cauza numărului tot mai mare de cereri, este tot mai mare nevoie de a avea ajutor şi sprijin. Cei care doresc să ajute, pot consulta comunitatea facebook – „The never forgotten Romanian children”.