Reconstituirea dialogului social şi elementele democraţiei versus criza economică şi tentaculele comunismului care nu au fost extirpate cu toate că au trecut mai mult de douăzeci de ani de la Revoluţie, sunt câteva din reperele discursului susţinut ieri de senatorul social-democrat de Sălaj, Gheorghe Pop.
Criza economică a luat sfârşit; am uitat ce înseamnă aia corupţie. De pe la graniţele ţării s-a măturat demult până şi ultimul vameş hoţ. Suntem toţi cu inima uşoară, mândri, graşi şi îndestulaţi. N-a mai rămas pe agenda publică decât problema capitală a regionalizării şi declaraţiile tupeiste prin străinătate, a spus parlamentarul sălăjean.
Acesta a incriminat statul pentru criza teribilă prin care trece ţara, dar şi grupările mafiote care se joacă de-a piaţa liberă în timp ce ne bagă mâinile adânc în buzunar. Reprezentantul social-democraţilor a dat o explicaţie referitoare la cataclismul produs după acordarea creditelor pentru locuinţe.
Dreapta a încercat să iasă basma curată dând vina insistent pe lăcomia săracilor. În fond, săracul şi-a dorit mai mult decât putea avea, a convins statul că merită mai mult. Lăcomia săracilor şi generozitatea nesustenabilă a statului sunt, deci, ingredientele crizei în viziune neoliberală: criza a izbucnit pentru că săracii au avut liber la credite fără garanţie pentru a-şi achiziţiona locuinţe la care, în condiţii de piaţă liberă, nu ar fi avut dreptul. Putem credita şi noi această teorie dar există cel puţin o problemă de fond aici. Cele care au demarat şi insistat pe această politică a creditelor de locuinţe pentru săraci au fost mai ales instituţiile financiare private, nicidecum statul. Statul doar s-a făcut că plouă şi că totul e în regulă. Iar motivul care a momit instituţiile financiare private să meargă până la capăt
